Bogdan Tudor Bucheru, Cătălin Sandu (antologatori), "Alte lumi, alte legende" (2002)

La începutul lunii ianuarie, 2003, am participat, împreună cu cîţiva colegi scriitori, la lansarea unei antologii îngrijite de Bogdan Tudor Bucheru şi de Cătălin Sandu, intitulată Alte lumi, alte legende (Editura Media Tech, Iaşi, 2002). Am primit autografe de la autoare şi autori, am sărbătorit evenimentul... iar de parcurs antologia, am reuşit abia în iulie 2013.

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Din cuvîntul înainte semnat de Cătălin Sandu şi intitulat "Celelalte legende" reiese că Alte lumi... reprezintă un fel de continuare a antologiei îngrijite de acesta în anul precedent, Timpul eroilor. Unii autori prezenţi acolo se regăsesc şi în acest volum, alţii sînt nou-veniţi.

Primul text îi aparţine lui Marian Coman. "Între ziduri" reia povestea meşterului Manole, într-un caleidoscop de discursuri şi de puncte de vedere atent diferenţiate prin utilizarea cursivelor şi aldinelor.

Povestirea următoare, "Sub semnul lui unsprezece", este semnată de Liviu Radu - autor care a contribuit şi la Timpul eroilor. Într-un mod ingenios, intriga intersectează destinele lui Alexandru Vodă cel Rău, Mihai Viteazul şi... Faust. Vă reamintesc că povestirea aceasta a fost inclusă şi în volumele Cifrele sunt reci, numerele-s calde, respectiv Povestiri fantastice.

"Ultima frontieră" de Ovidiu Bufnilă este o schiţă narată la persoana întîi, într-un stil care aminteşte de Henry Miller sau de Louis Ferdinand Céline.

"Peripeţiile Alicei în Ţara Mordorului" de Jean Lorin Sterian pastişează, în schimb, cele două cărţi despre Alice ale lui Lewis Carroll. De această dată, Alice ajunge  pe Pămîntul de Mijloc al lui J.R.R. Tolkien, unde conversează cu Frodo, Sam şi Gollum.

"Pui de lup, inimă de şarpe" reprezintă contribuţia mea la Alte lumi, alte legende. Ca şi povestirea precedentă, este o trimitere la subspecia high fantasy, pe linia lui J.R.R. Tolkien sau Stephen R. Donaldson, însă sub forma unui roman condensat, precum cele din The Atrocity Exhibition sau din Schismatrix Plus.

Ana-Maria Negrilă, în schimb, în "Povestea călătorului de la soare-apune", revizitează cîteva personaje şi evenimente din O mie şi una de nopţi, mînuind cu măiestrie atît tehnica povestirii-cadru cît şi stilul. Ulterior, povestirea aceasta a fost inclusă în volumul Oraşul ascuns.

Tot O mie şi una de nopţi revizitează şi Anca Amuzescu în povestirea "Seducţia stigmatului sau Adevărata poveste a Şeherezadei". Dacă Ana-Maria Negrilă impresionează prin stil, Anca Amuzescu îi pune pe gînduri pe cititori cu tema povestirii sale - respectiv modurile în care realitatea şi ficţiunea se influenţează reciproc şi se întrepătrund.

Bogdan Tudor Bucheru, la rîndul său, contribuie cu "Zalm per Oxis", o povestire istorică foarte îngrijită din punct de vedere stilistic şi plasată în Dacia, în antichitate. Dealtfel, "Zalm per Oxis" a fost inclusă şi în volumul Anotimpurile.

Poate cel mai puţin încadrată în tema antologiei este povestirea lui Robert David "Turnurile gemene", în care personajele principale sînt scriitorii Philip K. Dick şi Tim Powers. În realitatea paralelă din poveste, ultimul roman scris de Philip K. Dick este despre atacuri teroriste şi se intitulează... (Aţi ghicit.)

Antologia se încheie cu un basm cult, "Povestea cu Pasărea de Foc", ce îi aparţine lui Cătălin Sandu. Personajele sînt "împrumutate" de la Ion Creangă şi Petre Ispirescu, dar trimiterile intertextuale duc şi la basmele culte ale lui Mihai Eminescu. Stilul este foarte îngrijit, iar pastişa e delicioasă.

Pe ansamblu, Alte lumi, alte legende este o antologie mai reuşită decît Timpul eroilor, iar destule dintre textele incluse invită şi recompensează o a doua lectură. Desigur, după ce am parcurs-o, m-am simţit tentat să încep un roman fantastic de Liviu Radu. Dar asta e altă poveste...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Cătălin Sandu (antologator), "Timpul eroilor" (2001)

La începutul lunii ianuarie, 2003, cu ocazia lansării unui volum colectiv, am avut ocazia să achiziţionez un exemplar dintr-o antologie îngrijită de Cătălin Sandu şi intitulată Timpul eroilor (Editura Media Tech, Iaşi, 2001). De parcurs, am parcurs-o abia în iulie 2013.

Şi iată ce am aflat:

Cuvîntul înainte îi aparţine antologatorului şi se intitulează "În căutarea eroilor". Succint, Cătălin Sandu tratează despre lecturi din copilărie precum Legendele Olimpului sau Din marile legende ale lumii, apoi face trimitere către unele povestiri din volum.

Textul care deschide antologia este "Babl" de Liviu Radu, o combinaţie ingenioasă dintre episodul Turnului Babel şi cel al Potopului din Geneză. E o povestire îngrijită stilistic şi cu un final... cosmic. Nu întîmplător, cîţiva ani mai tîrziu, această povestire avea să dea titlul volumului Babl.

Urmează schiţa "Damnarea numelui" de Mihai Pricop - o tratare interesantă a mitului lui Charon. În ciuda dimensiunilor reduse, textul este memorabil. Vi-l recomand şi dumneavoastră.

Povestirea lui Costi Gurgu, "Sămînţă pripită", am audiat-o mai întîi în lectura autorului la cenaclul Planetar. Intriga se desfăşoară pe două fire narative, unul plasat într-un trecut mitic, de Ev Mediu Timpuriu, celălalt în perioada contemporană. Cele două fire sînt unite într-un mod destul de ingenios spre final. Din păcate, povestirea are unele probleme stilistice - prea multe neologisme în discursul naratorial de pe firul narativ din trecut, spre exemplu - şi cîteva scene explicite care nu cadrează cu atmosfera de basm pe care textul încearcă să o sugereze.

Vlad Frânghiu, în "A 13-a muncă a lui Hercule", pastişează foarte convingător stilul lui Alexandru Mitru din Legendele Olimpului, însă îşi bazează intriga pe o relaţie homoerotică dintre Heracle şi Euristeu, regele Micenei. Cu toate că episoadele din intrigă sînt tratate într-o manieră comică, textul n-a reuşit nici să mă amuze, nici să mă delecteze în vreun fel.

Antologia se încheie cu o povestire amplă scrisă de Cătălin Sandu, "Copiii oceanului", în care mitul lui Deucalion şi cel al lui Noe sînt tratate în paralel, iar supravieţuitorii potopului ajung la o concluzie fantastică în privinţa lumii (lumilor?) din care provin. Ca şi povestirea lui Liviu Radu ori schiţa lui Mihai Pricop, "Copiii oceanului" este foarte îngrijită stilistic, iar decupajul intrigii pe scene e făcut cu atenţie.

Pe ansamblu, Timpul eroilor mi s-a părut neuniformă ca valoare, iar redactarea literară a textelor este de asemenea inegală. Din fericire, Cătălin Sandu a perseverat şi, împreună cu Bogdan Tudor Bucheru, a îngrijit încă o antologie pe acestă temă, a miturilor şi basmelor reinterpretate - Alte lumi, alte legende. Dar despre aceea vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Festivalul Science & Fiction Râşnov 2013

La invitaţia domnului redactor-şef Eugen Lenghel, în perioada 17-21 iulie am participat la prima ediţie a Festivalului Science & Fiction de la Râşnov.

Cazarea şi o parte dintre activităţile festivalului au avut loc la Pensiunea Rem's din Râşnov, unde condiţiile au fost foarte bune, iar personalul a fost deosebit de profesional şi de serviabil. Tot acolo am făcut cunoştinţă şi cu cel care avea să devină mascota festivalului - cîinele Rolex.

Ziua de joi a fost dedicată literaturii - cu un curs de scriere creativă ţinut de subsemnatul, o conferinţă a scriitorului Dan Doboş despre impactul creatorilor de SF asupra viitorului şi o prezentare relevantă, susţinută de traducătorul Ştefan Ghidoveanu, despre măreţia şi decăderea unui coordonator de colecţie SF & F în România. După-amiază am vizionat pelicula Iron Sky, iar seara - Transformers 3.

Ziua de vineri a fost dedicată artelor plastice. După un al doilea curs de scriere creativă, doi îndrăgiţi autori de bandă desenată, Viorel Pîrligras şi Marian Mirescu, au lansat numărul 7 al revistei BDC. Apoi a avut loc un vernisaj în care artişti grafici precum Aurel Manole, Valentin Ionescu şi Ionuţ Bănuţă ne-au vorbit despre lucrările lor şi despre tehnicile pe care le folosesc. Alături de lucrările de artă plastică au fost expuse şi planşe originale cu benzi desenate de Marian Mirescu, Viorel Pîrligras şi Mircea Liviu Goga. Acesta din urmă a prezentat şi o lucrare pe subiectul celei mai vechi benzi desenate din lume şi a demonstrat că cea mai veche lucrare de acest fel este... Columna lui Traian. De asemenea, scriitoarea Monica Ramirez a lansat romanul Fantoma de pe lac. După-amiază am vizionat Atlasul norilor - un film de excepţie pe care vi-l recomand şi dumneavoastră - iar seara am văzut Cowboys and Aliens.

Ziua de sîmbătă a fost dedicată ştiinţei. Al treilea curs de scriere creativă a fost mai degrabă o dezbatere pe tema structurării intrigii în cinematografie, în banda desenată şi în ficţiune, iar Mihnea Columbeanu, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras şi Dan Doboş au prezentat puncte de vedere foarte relevante. În jurul prînzului a avut loc o şedinţă a cenaclului Wolf's Pack moderată de Lucian Cristian Oancea. Au citit Victor Drăghicescu şi subsemnatul.

Punctul de atracţie al zilei l-a constituit o prezentare a domnului Alexandru Mironov pe tema "Ştiinţă şi imaginaţie", cu completări aduse de Adrian Şonka, directorul Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu". Conferinţa a fost urmată de proiecţii cinematografice - The Adjustment Bureau, Iron Man 2 şi Cloverfield. De asemenea, în sala de mese a Pensiunii Rem's s-au vizionat filme de amatori create de-a lungul anilor în tabăra de la Atlantykron.

Duminică am avut plăcerea să o sărbătorim pe gazda noastră, doamna Daniela Bonta, căreia artistul grafic Ionuţ Bănuţă i-a oferit cadou una dintre lucrările sale. Am fost plăcut impresionat de foarte bunele condiţii oferite la cazare, de implicarea organizaţiilor locale, precum Asociaţia Mioritics, reprezentată de Mihai Dragomir, şi Primăria Râşnov, reprezentată de domnii Adrian Veştea (primar) şi Nicolae Pepene (directorul Direcţiei de Cultură), de filmele prezentate de criticul Mihnea Columbeanu, de fanzinul "News from Barsoom", scris şi ilustrat de participanţii craioveni, precum şi de organizarea ireproşabilă asigurată de Eugen Lenghel.

Pe ansamblu, prima ediţie a Festivalului Science & Fiction Râşnov a fost o experienţă foarte agreabilă, iar participanţii, înainte de plecare, se gîndeau deja la următoarea ediţie. Data viitoare vă aşteptăm şi pe dumneavoastră.

(Fotografia lui Rolex a fost făcută de Mihnea Columbeanu, iar imaginea de grup a fost realizată de Ionuţ Bănuţă. Le mulţumesc amîndurora pe această cale pentru permisiunea de a reproduce imaginile aici.)

Alexandru Ungureanu, "Marele prag" (1984)

În 1984, prin amabilitatea unui coleg din şcoala generală, am avut ocazia să citesc un roman modular de Alexandru Ungureanu, Marele prag (Colecţia Fantastic Club, Editura Albatros, Bucureşti, 1984). M-a impresionat destul de mult, însă m-a şi bulversat într-un fel.

Pe la începutul anilor 1990, am avut ocazia să achiziţionez un exemplar din acest roman. În iulie 2012, într-o după-amiază, l-am recitit. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Protagonistul-narator al romanului nu-şi declară numele. În unele capitole este poreclit "Coiotul Cvadridimensional". După o scurtă introducere lirică, fără titlu, protagonistul începe naraţiunea propriu-zisă cu un capitol intitulat "Scrisoare din Hipercubul 14" - care iniţial a apărut sub formă de povestire separată. "Coiotul", un marginal dintr-o societate metagalactică, se implică într-o operaţiune de sustragerea energiei din cu totul alt sector spaţial, din altă epocă istorică, de pe o planetă înapoiată (probabil chiar a noastră).

În capitolul "Farsa", protagonsitul este anchetat de agenţii de la Controlul Spaţiului, îşi trădează complicii, apoi este angajat de către un personaj sus-pus ca îngrijitor pentru copii. Iar unul dintre copii face farse care-l duc pe "Coiot" la o cădere nervoasă...

"Resemnată, maşina" e un interludiu în care un personaj secundar, Gaepa, merge să i se spovedească unei maşinării, Bătrînul Înţelept Automat 453.

"Maşina iluziilor", în schimb, e un episod suprarealist în care o tentativă de seducţie a "Coiotului" se desfăşoară printre halucinaţii, iar partenera de o seară a acestuia este asasinată.

"Nesfîrşita maşină" duce povestea în zona satirei sociale. Protagonistul merge să se angajeze la o fabrică, iar aceasta din urmă se dovedeşte a fi vastă, labirintică, de neînţeles. Personaje secundare rătăcesc în adîncurile ei, căutînd o ieşire, iar unul dintre ele, un inginer, ajunge la concluzia că maşinăria fabricii este de fapt infinită.

"Maşina de visat şerpi" e un alt episod suprarealist în care protagonistul testează un dispozitiv pentru generarea visurilor şi, într-un mod foarte detaliat şi convingător, se visează rîmă. De aici şi pînă la revelaţia adevăratei naturi a semenilor săi din acea societate nu mai e decît un pas - doar că revoluţia declanşată astfel se dovedeşte a fi, la rîndul ei, doar un vis.

"Maşina interioară" este o variaţiune pe tema micului magazin de curiozităţi şi a obiectelor fantastice care s-ar putea găsi într-un asemenea magazin. Din prăvălia doamnei Delix, protagonistul cumpără un artefact care, prin scurte sclipiri, îi răspunde afirmativ, negativ sau evaziv la întrebări. Doar că artefactul nu citeşte cu adevărat viitorul, ci doar dorinţele subconştiente ale protagonistului, iar deziluzia provocată de diferenţele dintre aşteptări şi realitate este din ce în ce mai amară.

"Parada păianjenilor" este poate cel mai memorabil capitol al romanului - o meditaţie pe tema constrîngerilor sociale. Drept pedeapsă pentru că i-a făcut avansuri fiicei unui potentat, protagonistul este condamnat să stea într-o celulă telepatică, expus într-un loc public. Trecătorii pot să-i traverseze celula oricînd, pentru că este imaginară, însă "Coiotul" nu izbuteşte nicicum să plece dintre pereţii ei închipuiţi. Nu pînă la executarea pedepsei...

"Labirintul timpului" este o tratare interesantă a temei labirinturilor. Protagonistul este trimis să evalueze un labirint construit de un poet pe cheltuiala unui potentat, iar labirintul, deşi liniar şi lipsit de bifurcaţii, le face pe personajele care-l explorează să se rătăcească în timp şi să devină defazate unele faţă de altele. Şi dacă rătăcirea "Coiotului" l-ar duce într-un episod anterior al vieţii sale, de această dată în rol de asasin, mai degrabă decît de martor?

"La capătul transpaţiului" e un capitol amplu, o abordare a SF-ului militarist. De această dată, protagonistul se înrolează şi este trimis printr-o gaură de vierme într-un război de uzură pe o altă planetă, din cu totul alt sector spaţial, împotriva unor băştinaşi numiţi "ligromi". Doar că, după o analiză a situaţiei strategice, comandamentul decide retragerea trupelor şi închiderea tunelului spaţio-temporal, iar "Coiotul" şi doi camarazi sînt abandonaţi, fără putinţă de scăpare. După o întîlnire suprinzător de paşnică cu o familie de ligromi, protagonistul este grav rănit de explozia accidentală a unei grenade şi transportat acasă de ai săi.

"Ultimul mesaj" este un lung monolog dramatic adresat de către "Coiot" medicului care l-a resuscitat şi tratat. În esenţă, protagonistul a găsit o cale spre transcendenţă, iar întregul Univers, inclusiv medicul, au ajuns, printr-o bizară răsturnare de situaţie, să se afle înăuntrul său, mai degrabă decît afară.

Dintre aspectele pozitive ale acestui roman modular, aş aminti încărcătura lirică a unor pasaje, romantismul protagonistului - personaj mereu îndrăgostit şi visător care tînjeşte după o domnişoară de necucerit - şi calitatea subversivă a unora dintre capitole, în care, fie şi sub formă onirică sau suprarealistă, erau expuse racilele societăţii naţional-comuniste din anii 1980.

Dintre aspectele mai puţin bune aş menţiona unele scăpări de redactare literară şi de tehnoredactare, stilul cam forţat al dialogurilor, precum şi preponderenţa episoadelor onirice/suprarealiste faţă de acţiunea propriu-zisă. Cînd cele mai multe pagini tratează despre vise, halucinaţii, iluzii şi introspecţii, parcă lumea imaginară în care se desfăşoară intriga se risipeşte şi devine mai puţin convingătoare.

Pe ansamblu, Marele prag rămîne un produs al epocii în care a fost scris, dar nu reuşeşte pe deplin să treacă pragul în noul mileniu, pentru a se adresa şi generaţiilor mai tinere, care nu au cunoscut direct societatea naţional-comunistă la care se fac referiri în subtext.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

  

2. Generarea ideilor

Într-un articol din luna mai al Gazetei SF v-am prezentat pe scurt cîteva sugestii referitoare la documentare în vederea realizării unui proiect literar. După cum probabil intuiţi, o bogată documentare într-un domeniu va duce la apariţia unui număr de idei speculative referitoare la acel domeniu. Astăzi vom discuta despre cîteva metode prin care apariţia ideilor poate fi stimulată sistematic.

Pentru a genera un mare număr de idei într-un interval scurt de timp, puteţi încerca unul dintre procedeele de mai jos – preferabil în singurătate, ca să nu survină întreruperi nedorite. (Fireşte, fiecare dintre aceste procedee are anumite avantaje specifice, dar şi cîteva dezavantaje, iar unul dintre ele nu le exclude defel pe celelalte. Dimpotrivă, vă încurajez să le încercaţi pe fiecare, pe rînd, şi eventual să le modificaţi după cum simţiţi nevoia.)

O metodă este aceea numită brainstorming. Fixaţi-vă o limită de timp (să zicem – o oră) sau o limită de spaţiu (spre exemplu – 20 000 de semne, dacă scrieţi pe calculator, sau 10 pagini, dacă scrieţi pe hîrtie), după care notaţi, concis, toate ideile care vă trec prin minte legate de subiectul despre care v-aţi propus să scrieţi. Cheia succesului cu această metodă este să vă suspendaţi spiritul critic şi, în loc să vă spuneţi că ideea asta e banală, iar aceea a fost deja tratată mai bine de altcineva, să vă concentraţi asupra misiunii de a le nota. Efectul va fi ca o avalanşă – nu de zăpadă, ci de idei – de la un flux firav la unul mai intens pînă la unul copleşitor prin volum şi prin viteza cu care va năvăli. Fiţi concis şi notaţi toate ideile cît veţi putea de repede.

O metodă oarecum similară este scrierea liberă. Ca şi în cazul metodei brainstorming, e necesar să vă fixaţi o limită de timp sau una de spaţiu. Lăsaţi deoparte pentru o vreme ortografia şi punctuaţia şi scrieţi tot ceea ce vă trece prin cap, exact în forma în care vă trece prin minte. Nu cenzuraţi, doar notaţi – şi va trebui să notaţi foarte rapid, fiindcă mintea se mişcă mult mai repede decît mîinile. Uneori, rezultatul va fi o înşiruire de banalităţi. Alteori, însă, mintea lăsată să meargă liberă, prin asociaţii de idei, vă va duce în locuri unde nu aţi fi bănuit că veţi ajunge vreodată. Iar notele dumneavoastră vor documenta călătoria.

Ulterior, recitiţi ceea ce aţi scris liber, subliniaţi sau scoateţi în evidenţă cu un marker porţiunile interesante, transferaţi-le sau transcrieţi-le în altă parte şi descotorosiţi-vă de materialul originar.

O metodă strîns înrudită cu precedenta este scrierea liberă concentrată. Acelaşi procedeu ca mai sus, numai că vă veţi concentra mintea asupra subiectului despre care vreţi să scrieţi şi veţi nota tot ceea ce vă trece prin cap despre acel subiect. După care – recitiţi, selectaţi, debarasaţi-vă de restul. (Această metodă are avantajul că vă familiarizează cu forma scrisă a gîndurilor şi constituie un bun exerciţiu pentru porţiuni din textul literar în care, prin tehnica numită „fluxul conştiinţei”, le arătaţi cititorilor ce se petrece în mintea unui personaj de-al dumneavoastră.)

O altă metodă, foarte atrăgătoare şi creativă, este harta minţii. Puteţi folosi creioane colorate, markere sau diverse alte instrumente de scris pentru a construi o schemă nonlineară. În mijlocul unei foi de hîrtie sau a unei coli de desen, scrieţi ideea centrală a textului literar pe care doriţi să-l creaţi, apoi închideţi-o într-un chenar – fie el oval, dreptunghiular, hexagonal sau de orice altă formă doriţi. De acolo, trasaţi linii radiale, spre exterior, şi dezvoltaţi ramuri despre chestiuni secundare sau terţiare referitoare la proiectul literar, fiecare dintre acestea fiind închise la rîndul lor în cîte un chenar. Pe o ramură puteţi scrie concis despre personaje – iar pe rămurele periferice puteţi nota caracterul personajelor, vîrsta lor, scurte descrieri sau alte detalii relevante. Pe o altă ramură puteţi scrie concis despre fundalul lumii imaginare despre care scrieţi – climă, societate, nivel tehnologic, limbaj, organizare şi aşa mai departe. Pe o altă ramură puteţi scrie despre recuzită, spre exemplu, sau despre tipul de intrigă, sau despre conflictele dintre personaje.

Trebuie să reţineţi că, pe măsură ce vă îndreptaţi de la centru către periferie, veţi trece de la idei generale, cuprinzătoare, la idei specifice, punctuale. (Şi ar fi recomandabil să nu începeţi explorarea unei noi ramuri principale pînă cînd nu aţi explorat-o pe cea dinainte în cele mai mici detalii.)

O altă metodă, pe care eu, unul, am găsit-o foarte utilă de-a lungul carierei, se numeşte întrebările jurnalistului – numită astfel deoarece un articol din presă trebuie să răspundă la un set de întrebări pentru a fi complet. Întrebările sînt după cum urmează: Cine? Ce? Unde? Cînd? Cum? Cu ce scop? Din ce cauză? Pe marginea subiectului despre care doriţi să scrieţi, formulaţi variaţiuni pe tema acestor întrebări şi răspundeţi concis la fiecare dintre ele. Cîteva exemple ar fi: Cine este protagonistul/ protagonista? Ce evenimente au loc? Unde se desfăşoară acţiunea? Cînd se petrece acţiunea? Răspunsurile clare şi la obiect ale întrebărilor detaliate vor constitui elemente utile pentru proiectul dumneavoastră literar.

Pe de altă parte, dacă plănuiţi să aveţi o carieră literară pe termen mediu şi lung, este de dorit să utilizaţi şi alte strategii pentru generarea şi stocarea ideilor. Mai exact, unele idei disparate, sau care nu au legătură cu proiectul literar curent, au nevoie la rîndul lor să fie stocate sau tratate într-un fel, mai degrabă decît să fie lăsate să se scufunde în uitare – iar ulterior le puteţi recupera, reevalua şi dezvolta.

O metodă (cam demodată) care v-ar putea ajuta în acest sens este să purtaţi la dumneavoatră un carnet şi un pix – oriunde veţi merge. Dacă vă vine o idee, dacă auziţi sau vedeţi ceva interesant, notaţi chestiunea aceea pe scurt. (Fireşte, puteţi să notaţi în memoria telefonului mobil, sau vă puteţi înregistra un mesaj vocal, ori puteţi fotografia ceea ce v-a atras atenţia.) Periodic, aveţi posibilitatea să răsfoi notiţele din carnet şi puteţi iniţia un nou proiect literar pe baza unora dintre ideile notate acolo.

O altă metodă este să aveţi un jurnal de idei – poate într-o agendă format A5. Acolo ar fi de dorit să notaţi zilnic idei care vă preocupă – preferabil pe larg, sub formă de propoziţii, fraze şi alineate. Să zicem că aţi citit un articol într-o revistă de popularizarea ştiinţei (conform sugestiilor pe care vi le-am făcut data trecută), aţi citit o carte sau poate aţi văzut un film documentar, ori unul artistic. Scrieţi în jurnalul dumneavoastră ceea ce gîndiţi referitor la acel subiect – cît impresia produsă este proaspătă în memorie. Iar dacă simţiţi nevoia să speculaţi, să vă imaginaţi alte opţiuni – un final alternativ pentru un roman, sau o consecinţă posibilă a faptelor din documentar care nu a fost prezentată pe ecran – cu atît mai bine. Formatul confortabil al agendei (spre deosebire de dimensiunile mici ale carnetului despre care discutam în alineatul precedent) vă va încuraja să vă expuneţi ideile pe larg, mai degrabă decît să le înghesuiţi în cîteva cuvinte.

Jurnalul vă va ajuta să scrieţi constant, preferabil zilnic, să vă exprimaţi într-o formă articulată din punct de vedere gramatical şi logic şi să vă urmaţi raţionamentele pe baza a diverse subiecte. (Pentru că scrierea este o formă organizată de gîndire.) Ulterior, cînd veţi dori să creaţi un nou proiect literar, veţi putea răsfoi paginile jurnalului de idei, iar unele dintre alineatele de acolo vă vor furniza material pentru proiect.

Desigur, indiferent pe care dintre metodele prezentate mai sus o veţi folosi, ideile vor fi cam alandala, urmînd mai degrabă logica afectivă a subconştientului decît vreo ordine riguroasă. Ca urmare, într-o etapă ulterioară va fi necesar să organizaţi ideile. Însă despre asta vom discuta abia într-un articol din numărul următor al Gazetei SF, la rubrica „Etapă cu etapă”...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Ian Watson & Ian Whates, "The Mammoth Book of SF Wars" (2012)

La sfîrşitul lunii mai 2012, laolaltă cu antologia The Mammoth Book of Steampunk, am achiziţionat de la importatorii mei preferaţi de la Nautilus un alt volum respectabil, îngrijit de Ian Watson şi de Ian Whates şi intitulat The Mammoth Book of SF Wars (Colecţia Robinson, Editura Constable & Robinson, Londra, 2012). De parcurs, l-am parcurs abia în iunie-iulie 2013, ispitit fiind să am o perioadă în care să parcurg mai multe asemenea antologii la rînd.

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Antologia începe cu o introducere în care Watson şi Whates prezintă relaţia dintre războaie şi dezvoltarea civilizaţiilor, tema războiului în SF şi procesul de selecţie al textelor din volum.

Prima povestire se intitulează "Peacekeeper" şi a fost scrisă de Mike Resnick şi Brad R. Torgersen. Protagonistul-narator, sergentul Colford, se află într-o misiune de menţinere a păcii pe o planetă exotică, însă, după ce este răpit şi încarcerat de localnici o perioadă, ajunge să înţeleagă că adevăraţii duşmani sînt extratereştrii care l-au adus acolo, mai degrabă decît băştinaşii.

"From out of the Sun, Endlessly Singing" de Simon R. Green este una dintre cele mai bune povestiri din volum - un excelent omagiu adus lui Cordwainer Smith şi seriei acestuia despre Lorzii Instrumentalităţii. Într-un viitor îndepărtat, o invazie extraterestră este oprită de Lorzii nemuritori care veghează asupra omenirii - iar planul lor e creativ, surprinzător şi de mare efect.

"All for Love" de Algys Budrys prezintă o invazie extraterestră în care astronave uriaşe au aterizat, iar oamenii au fost decimaţi de către invadatori şi siliţi să se ascundă în galerii subterane. Protagonistul, Malachi Runner, conduce o misiune sinucigaşă, la bordul unui vehicul bine camuflat, şi detonează o încărcătură explozivă pentru a destabiliza şi răsturna una dintre nave. Iar în fundal mai complică lucrurile un triunghi amoros...

"The War Artist" de Tony Ballantyne este o povestire satirică, relatată la persoana întîi de un artist al viitorului care e trimis în teatre de război pentru a realiza lucrări grafice propagandistice. Numai că, pe teren în Italia, Brian Garlick descoperă că blocajele informaţionale care distrug ba economia unei ţări, ba societatea alteia sînt cauzate chiar de către forţele de menţinerea păcii. Iar lucrările sale grafice ajung să se schimbe radical.

"The War Memorial" de Allen Steele este o schiţă amară despre un conflict armat pe Lună. Unul dintre soldaţi suferă o avarie a calculatorului care îi coordona costumul, rămîne blocat în mijlocul unei bătălii şi piere, iar învingătorii îl lasă proţăpit pe cîmpul de luptă, ca monument al bătăliei.

"Politics" de Elizabeth Moon este relatată din punctul de vedere al unui puşcaş marin, Gunny Vargas, trimis cu o companie pe o planetă străină ca să apere o zonă împotriva unor combatanţi extratereştri. Dar zona adăposteşte vila de lux a unui potentat, iar sforăriile politice interferează cu strategia militară. Şi Gunny ajunge să aibă de plătit o poliţă personală sau două.

"Arena" de Frederic Brown este o povestire clasică a operei spaţiale militariste. Într-un conflict major al omenirii împotriva unor invadatori extratereştri, un pilot, Carson, şi un extraterestru sferic sînt plasaţi într-o arenă cu nisip albastru, separaţi de un cîmp de forţă şi convinşi să lupte unul cu celălalt pentru a determina astfel soarta întregului război. Extraterestrul e telepat şi încrîncenat. Carson e inteligent şi adaptabil. "Arena" e de neuitat.

"Peacekeeping Mission" de Laura Resnick este o povestire satirică în care conflictele perpetue din Orientul Mijlociu sînt plasate în America de Nord, într-o realitate paralelă în care americanii şi canadienii se duşmănesc şi se decimează reciproc. Fireşte, coaliţii israeliano-palestiniene trimit negociatori, mediatori şi forţe de menţinere a păcii pentru a aplana conflictele.

"The Peacemaker" de Fred Saberhagen este tot o poveste despre un negociator. Carr încearcă să convingă o forţă de invazie constituită din roboţi străvechi şi alienaţi să lase în pace coloniile umane. Soluţia găsită de el e bizară - şi eficientă.

"Junked" de Andy Remic este povestea unui trio de asasini trimişi să-l ucidă pe un general. Cei trei descoperă că generalul se poate transfera dintr-un corp în altul, ca un demon posesiv, cu ajutorul nanotehnologiei, iar misiunea lor e mult mai dificilă decît îşi imaginaseră iniţial.

"The Liberation of Earth" de William Tenn este o povestire satirică relatată de un locuitor sărman şi neinstruit din viitorul îndepărtat al Pămîntului. Pe rînd, două rase extraterestre trimit trupe de ocupaţie pe Pămînt, iar omenirea se vede decimată şi sărăcită de aceste eliberări succesive - căci discursurile propagandistice ale ocupanţilor nu pot ascunde spolierea şi deteriorarea mediului. Pleacă ai noştri, vin ai noştri...

"A Clean Escape" de John Kessel este o povestire amară despre o psihiatră, dr. Evans, şi pacientul ei, un bătrîn care suferă de sindromul lui Korsakov. Ea e din ce în ce mai frustrată şi mai agresivă, convinsă că pacientul se preface şi că, dacă l-ar supune unor ameninţări destul de serioase, acesta ar renunţa la simulare şi şi-ar relua rolul responsabil. Şi dacă pacientul ar fi preşedintele Statelor Unite, retras într-un buncăr, după un război nuclear devastator?

"Storming Hell" de John Lambshead este o bijuterie literară încîntătoare - o combinaţie de steampunk şi operă spaţială în care navele din Marina Regală Britanică, echipate cu plăci de cavorită, călătoresc spre alte planete şi poartă bătălii împotriva vaselor de piraţi. Ca atmosferă, povestirea aduce cu filmul de animaţie Treasure Planet. Am remarcat atît stilul îngrijit, pastişă a naraţiunilor victoriene la persoana întîi, cît şi conexiunile intertextuale cu Primii oameni în Lună de H.G. Wells.

"Solidarity" de Walter Jon Williams este o nuvelă plasată în universul trilogiei "Prăbuşirea Imperiului Groazei". Protagonista, Caroline, Lady Sylla, se află cu o mică echipă operaţională pe o planetă care tocmai a fost invadată de naxizi. Folosindu-şi talentele diplomatice, protagonista reuşeşte să-i mobilizeze la lupta pentru rezistenţă pe cîţiva dintre politicienii şi interlopii locali.

"The Price" de Michael Z. Williamson prezintă povestea unui mic grup de luptători dintr-un război spaţial, trimis să saboteze cîteva obiective de importanţă tactică. Preţul pe care-l plătesc personajele este imens.

"The Horars of War" de Gene Wolfe prezintă un alt tip de conflict - un război în junglă, cu tranşee şi sîrmă ghimpată şi noroi, parţial inspirat de experienţa autorului în Războiul din Coreea. Bună parte dintre combatanţi sînt ciborgi - cu excepţia protagonistului.

"The Traitor" de David Weber combină SF-ul, literatura de război şi literatura western. Tancuri colosale, inteligente, se urmăresc prin munţi, cu viclenie şi fără îndurare, într-un duel pe viaţă şi pe moarte. Iar motivaţia celui urmărit este surprinzătoare şi emoţionantă.

"The Game of Rat and Dragon" de Cordwainer Smith este o povestire clasică a literaturii SF - un episod al colonizării spaţiului în care astronavele omenirii sînt protejate împotriva unor entităţi extraterestre vorace, din adîncurile cosmosului, cu ajutorul unor telepaţi şi a unor pisici antrenate special. (În România, această povestire a fost tradusă de domnul Mihai-Dan Pavelescu.)

"Caught in the Crossfire" de David Drake prezintă o altă faţetă a războiului - ostaticii civili agresaţi şi uneori  ucişi de către soldaţii uneia sau alteia dintre tabere. Numai că uneori civilii care nu mai au nimic de pierdut, cum este protagonista Margritte, se transformă în partizani...

"The Rhine's World Incident" de Neal Asher este un SF militarist cu inserţii cyberpunk. Un comando terorist distruge cu explozibili un obiectiv strategic de pe Lumea lui Rhine, însă agenţii speciali ai civilizaţiei Polity îi depistează şi-i extermină în timp record.

"Winning Peace" de Paul McAuley tratează despre un episod dintr-un conflict în care omenirea s-a scindat în două facţiuni, Alianţa şi Colectivul, iar protagonistul Carver White, prizonier de război vîndut în sclavie, trebuie să conceapă un plan de evadare cu şanse de succes. Din fericire, o călătorie menită să recupereze un străvechi artefact extraterestru din atmosfera superioară a unei pitice brune îi oferă prilejul dorit.

"Time Piece" de Joe Haldeman este povestirea din care ulterior s-au dezvoltat romanele Forever War şi Forever Free. Protagonistul-narator, Pancho, este un veteran al unor războaie spaţiale purtate în astronave ce călătoresc cu viteze relativiste, iar dilatarea timpului l-a împins la multe milenii în viitor, aşa încît o eventuală lăsare la vatră şi reintegrare în societatea civilă devine din ce în ce mai improbabilă.

"The Wake" de Dan Abnett este o povestire foarte de efect, relatată la persoana întîi. Cîţiva soldaţi dintr-o companie pierd un camarad şi organizează un priveghi la sicriul acestuia. După cîteva discursuri şi cîteva pahare, lucrurile o iau razna, căci cadavrul a dispărut din sicriu, iar prin organele clonate din camera frigorifică a dat buzna cineva... sau ceva...

"The Pyre of the New Day" de Catherine Asaro încheie antologia cu o altă poveste impresionantă, în care, pe o planetă a cărei colonizare a eşuat din cauza meschinăriei corporatiste, un tînăr ologit de o maladie stranie înfiripă o poveste de dragoste cu o agentă specială postumană. De remarcat secvenţele de luptă cu încetinitorul - un echivalent literar al tehnicii bullet time din trilogia cinematografică Matrix.

Pe ansamblu, antologia The Mammoth Book of SF Wars merită pe deplin timpul şi atenţia dumneavoastră, întrucît conţine texte de bună şi foarte bună calitate, iar echilibrul dintre povestirile clasice, cele recente şi cele inedite este foarte atent gîndit. Am remarcat şi tehnoredactarea profesionistă, cu un corp de literă prietenos, şi grija cu care antologatorii au introdus la începutul fiecărui text cîte o prezentare atrăgătoare a textului şi autoarei (sau autorului). Puteţi să vă comandaţi un exemplar din această antologie-mamut aici. În ceea ce mă priveşte, am început deja să citesc o altă antologie masivă, The Mammoth Book of Extreme Science Fiction. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Henry Gee, "Antologia viitorului" (2007)

În noiembrie 2012, la Târgul de Cartea Gaudeamus, am achiziţionat un exemplar din ediţia română a antologiei Futures from Nature (2007), îngrijită de Henry Gee. Versiunea românească poartă titlul Antologia viitorului (Colecţia Anticipaţia 02, Editura Nemira, Bucureşti, 2012), iar traducerea le aparţine Anei-Veronica Mircea, Alexandrei Popescu, Magdei Xenofont, lui Gabriel Stoian şi lui Silviu Genescu.

Introducerea, intitulată „Nostalgia viitorului”, este cel puţin neobişnuită – căci prima parte e o schiţă ştiinţifico-fantastică avându-i ca personaje perincipale pe Vladimir şi Estragon, într-un viitor distopic în care ficţiunea e interzisă, iar partea a doua arată cum, în intervalul 1999-2005, revista britanică Nature a publicat schiţe SF despre următorul mileniu, după care Henry Gee le-a reunit pe cele mai bune în acest volum.

Antologia viitorului cuprinde nu mai puţin de 100 de schiţe SF. Unele dintre acestea le aparţin unor veterani ai genului, precum Sir Arthur C. Clarke sau Frederick Pohl. Altele – unor autori tineri – inclusiv unei domnişoare care avea 12 ani la vremea publicării, Ashley Pellegrino. Unele sînt scrise de autori britanici, ca Stephen Baxter, altele de autori australieni, ca Greg Egan, sau caraibieni, ca Tobias Buckell, ori americani, ca Greg Bear. Unele le aparţin unor savanţi, ca Gregory Benford ori Rudy Rucker, altele unor jurnalişti, ca Gilles Amon sau Bruce Sterling, iar altele unor profesori, ca Dan Simmons.

Dimensiunile reduse ale textelor fac lectura antrenantă. Am remarcat diversitatea tematică şi stilistică – de la distopii la opere spaţiale şi de la biopunk la poveşti despre primul contact cu extratereştrii. De asemenea, veţi întîlni în cuprinsul antologiei reprezentanţi majori ai tuturor mişcărilor importante din SF – Epoca de Aur, Noul Val, cyberpunk, SF-ul umanist, Noua Operă Spaţială, postcyberpunk. Din acest punct de vedere, Antologia viitorului este o piesă de colecţie, atât pentru pasionaţii literaturii ştiinţifico-fantastice cât şi pentru cei care, proaspăt sosiţi în acest domeniu, ar dori să-şi facă o impresie de ansamblu asupra genului SF.

Ca urmare, ţin să le adresez felicitări domnului Mihai-Dan Pavelescu, care a propus publicarea acestei antologii în România, şi Editurii Nemira, care i-a oferit această ediţie publicului cititor de la noi.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)