Graham Greene, "The Quiet American" (1955)

La finalul lunii august 2006 am achiziţionat din anticariatul Ex Libris un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Graham Greene, The Quiet American (Editura Penguin, Harmondsworth, 1978). (Înainte de asta, cumpărasem şi un exemplar în română, dintr-o ediţie de buzunar de la Polirom, cu o elegantă copertă albă, dar... ediţiile originale au un farmec al lor, după cum veţi afla în cele ce urmează.)

Abia în decembrie 2012 am reuşit să parcurg acel roman, după ce vizionasem şi o ecranizare care îi avea în rolurile principale pe Sir Michael Caine şi pe Brendan Fraser. Cumva, a fost o lectură potrivită la momentul potrivit - aşa cum, în urmă cu un deceniu, fusese Macbeth. Să vă spun şi dumneavoatră de ce:

Acţiunea romanului este plasată în Vietnam, la începutul anilor 1950, în perioada războiului dintre francezi şi trupele Vietminh. Protagonistul-narator este un reporter britanic între două vîrste, Thomas Fowler, iar naraţiunea urmează un tipar de flashback - comeback, alternînd între trecutul recent şi "prezent".

În primul capitol, Fowler este vizitat de o tînără vietnameză, Phuong, fosta lui iubită, care ar dori să ştie unde este actualul ei iubit, un tînăr american numit Alden Pyle. Protagonistul afirmă că nu ştie - iar apoi agenţi de poliţie veniţi în vizită îl informează că Pyle a fost ucis în acea seară.

Treptat, din naraţiune reiese că Fowler era căsătorit, însă dorea să-şi părăsească soţia pentru Phuong. Pe de altă parte, sora mai mare a lui Phuong dorea să o vadă căsătorită pe aceasta cu Pyle, un bărbat mai tînăr şi cu o situaţie materială mai bună. Ca urmare a insistenţelor acesteia, ca şi a tergiversărilor făcute de doamna Fowler, Phuong îl părăseşte pe protagonist.

Acesta descoperă însă că Pyle este un agent secret şi că a introdus în Vietnam materiale cu care oamenii generalului Thé construiesc bombe artizanale şi ucid fără discriminare civili nevinovaţi. Astfel, în ciuda faptului că Pyle i-a salvat viaţa în cursul unei deplasări pe teren, Fowler decide să ia atitudine şi informează agenţi ai unei facţiuni comuniste despre activităţile subversive ale tînărului agent american.

Capitolele finale ale romanului răstoarnă aparenţele din primul capitol şi dezvăluie că Fowler este responsabil de asasinarea lui Pyle. Din acest punct de vedere, The Quiet American este construit cu eleganţă, iar între caracterizare, intrigă şi relaţiile personajelor există o interdependenţă realizată cu măiestrie.

Fowler e un narator necreditabil exemplar, decis iniţial să salveze o aparenţă de respectabilitate şi nevinovăţie, însă care ajunge, pe măsură ce se desfăşoară naraţiunea, să se arate cu adevăratul său chip. Ca personaj este foarte credibil, căci îngemănează motive egoiste precum infidelitatea şi gelozia cu porniri mai nobile precum imparţialitatea profesională sau dorinţa de a-i proteja pe civilii inocenţi.

Pyle, pe de altă parte, e prezentat ca fiind orbit faţă de realităţile locale de lucrările teoretice pe care le cititse la universitate, motiv pentru care, de dragul de a stabili o a treia forţă care să li se opună atît comuniştilor vietnamezi cît şi coloniştilor francezi, sprijină elemente subversive şi acceptă sacrificarea unor civili nevinovaţi în numele unor concepte abstracte. Cumva, cititorilor le vine greu să decidă care dintre cele două personaje este mai de condamnat - egoistul măcinat de gelozie sau idealistul care e insensibil la suferinţa celor de lîngă el.

Pe lîngă faptul că a surprins cu ochi de reporter realităţile locale din Vietnam, Green mai realizează în The Quiet American  şi un contrast fin între atitudinea britanică, exemplificată de Fowler, şi cea americană, ilustrată de mai multe personaje secundare. Cu toate că romanul este concis, în dialoguri, în gesturi, în ceea ce spun şi ceea ce nu spun, personajele demonstrează cîtă diferenţă este între cele două culturi din care provin. Pe undeva, sînt curios dacă diferenţele subtile de vocabular sau subtextul greu de înţelesuri al unor replici date de Fowler în dialoguri au fost surprinse în mod adecvat în traducerea română.

Ecranizarea, la rîndul ei, este bine realizată şi merită pe deplin timpul şi atenţia dumneavoastră. Iar după această experienţă de lectură, cu siguranţă că voi dori să parcurg şi alte romane de Graham Greene. Mai am destul pe rafturile bibliotecii de acasă...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)