luni, 29 august 2011

Ţesătorul, cetăţean european, se întoarce

Astăzi, la ora 18.00, pe postul de televiziune TVRM, puteţi viziona o nouă ediţie a emisiunii "Românul, cetăţean european" în care voi fi invitat. Gazda acestei emisiuni este doamna Cristina Păiuşan-Nuică. De asemenea, puteţi urmări această emisiune în reluare joi, de la 9.30. Vă doresc vizionare plăcută.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

luni, 22 august 2011

Ţesătorul, cetăţean european

Astăzi, la ora 18.00, pe postul de televiziune TVRM, voi apărea în cadrul emisiunii "Românul, cetăţean european". Gazda emisiunii este doamna Cristina Păiuşan, iar tema ediţiei de astăzi... ei, o să vedeţi dumneavoastră cînd o s-o urmăriţi.

Vă urez de pe acum vizionare plăcută.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

vineri, 19 august 2011

Michael Haulică & Horia Nicola Ursu (antologatori), "Millennium Fantasy & Science Fiction", vol.1 (2009)


Am început anul 2010 parcurgînd cea dintîi dintre antologiile semestriale Millennium Fantasy & Science Fiction (Millennium Press, Satu Mare, 2009, traduceri de Cristi Mitran, Robert Coller, Bogdan Lascu), un volum cu o copertă elegantă pentru care îl felicit pe graficianul Mihai Tițoiu. Antologia cuprinde proză scurtă de autori români şi anglo-saxoni ale căror romane şi nuvele fie au fost publicate la Millennium Press, fie vor apărea acolo în viitorul apropiat.

Cuvîntul înainte este semnat de editorul şi antologatorul Horia Nicola Ursu şi constituie o pledoarie în favoarea prozei scurte, un tip de ficţiune propice pentru experimente literare şi pentru formarea noilor generaţii de scriitori.

Povestirea “Cerul îngheţat” de Jeff Carlson se încadrează în subgenul hard SF şi are ca fundal al intrigii explorarea satelitului Europa şi descoperirea unor forme de viaţă extraterestre.

Schiţa “Crama lăutarilor” de Marian Coman e mai degrabă încadrabilă în genul realismului magic şi reprezintă un efort literar onorabil al autorului.

Povestirea “Epidemia” de Sebastian A. Corn, în schimb, marchează o întoarcere la universul science-fantasy din viitorul îndepărtat descris în Imperiul Marelui Graal. Cumva, textul pare un prim capitol de roman, întrucît personajele se confruntă cu o problemă majoră, ajung să îi înţeleagă originea, dar nu o şi rezolvă pînă la sfîrşitul povestirii. Aştept romanul…

Nuvela lui Jack Dann, “Da Vinci înălţîndu-se”, poate fi încadrată în subgenul clockpunk, întrucît ne prezintă un crîmpei de istorie alternativă în care, pe cînd experimenta cu maşinării zburătoare, tînărul Leonardo da Vinci l-a avut ca ucenic pe… Niccolo Machiavelli.

Schiţa “Îngeri, ieşiţi din morminte!” de Dan Doboş este o abordare reuşită a genului cyberpunk în care, într-un viitor apropiat, tineri rebeli luptă să submineze un guvern care le oferă oamenilor nemurirea.

Probabil vă aşteptaţi să afirm că textul pe care îl prefer din această antologie este “Cînd sysadminii conduceau Pămîntul” de Cory Doctorow – o abordare post-cyberpunk a subgenului postapocaliptic. Povestirea autorului canadian este meritorie, dar am apreciat-o mai mult în forma originală.

Preferata mea din această antologie este însă povestirea “Gesta kaenorum” a lui Dănuţ Ivănescu, o epopee condensată, o poveste fantastică plasată într-un Ev Mediu alternativ şi scrisă cu un farmec comparabil cu cel al romanului O sută de ani de zile la porţile Orientului de Ioan Groşan.

Liviu Radu, pe de altă parte, ne oferă povestirea “Eu te-am iubit, Paraschivo”, o distopie plasată într-un viitor apropiat în care Bucureştiul s-a separat de restul României, iar forţele de ordine sînt miliţii de suporteri ale marilor cluburi de fotbal din oraş.

Richard Paul Russo, cu povestirea “Un loc mai bun”, revizitează străzile periculoase descrise în Destroying Angel şi în celelalte romane din seria despre locotenentul Carlucci. Ca atmosferă, “Un loc mai bun” evocă irezistibil melancolia din Blade Runner.

Ultimul text din volum este schiţa “Întrebări pentru un soldat” de John Scalzi, o abordare satirică a operei spaţiale militariste.

Antologia se încheie cu note bio-bibliografice despre autori şi antologatori. Pe ansamblu, în ciuda unor mici scăpări de redactare literară, Millennium Fantasy & Science Fiction reprezintă un volum destul de valoros, iar cititorii îl vor parcurge cu plăcere.
(P.S. Această recenzie a fost publicată iniţial în revista Galileo Online pe 13 iulie 2010 sub titlul "O pledoarie pentru proza scurtă". Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)   

Portret al artistului ca bărbat între două vîrste

Ieri am împlinit treizeci şi ceva de ani. (Treizeci şi zece, mai exact.) Am fost uimit şi încîntat ca, pe Facebook, printre zeci şi zeci de alte mesaje, să le primesc pe următoarele:

"Happy birthday, Florin!" (Lance Olsen)
"Happy Birthday!" (Florin Dochia)
"La mulţi ani, multă sănătate, fericire şi dragoste (că-i mai bună decât toate)." (Simona Şerbănescu)
"La mulţi ani!!!" (Ana-Veronica Mircea)
"La mulţi ani, Florine!" (Mihai-Dan Pavelescu)
"La mulţi ani! Şi la multe alte romane." (Ştefana Cristina Czeller)
"Ani mulţi, cărţi bune, vacanţe exotice, muzici pe măsura şi cu voia aniversatului... ultimul pe listă... un cont care să le susţină pe toate cele numite şi nenumite..." (Marian Irimia)
"La mulţi ani şi spor la scris!" (Horia Nicola Ursu)
"La foarte mulţi şi buni ani, Florine!" (Balin Feri)
"La mulţi ani şi un an insuportabil de bun, plin de realizări profesionale şi personale!" (George Sagy Sauciuc)
"La mulţi ani, Florine, pagini multe şi memorabile! 'Şi-un palton de catifea...' " (Dănuţ Ivănescu)
"La Mulţi Ani şi s-auzim numai de bine!" (Ciprian Mitoceanu)
"La mulţi ani şi multa inspiraţie şi de acum inainte! :)" (Cristina Nemerovschi)
"La mulţi ani, Florin! Şi multă inspiraţie!" (Marian Coman)
"La mulţi ani! Urmăresc progresul romanului tău. Eşti mai harnic decît mine! Fericire, cititori, bani şi glorie îţi doresc!" (Dan Doboş)
"La mulţi ani buni!" (Mircea Pricăjan)
"Happy Birthday, Florin..." (Lucius Shepard)
"Many happy returns of the day!! (Only!!!!)" (Monica Nicolau)
"La mulţi ani!:)" (Irina Macedonski)
"La mulţi ani trăiască!!! Să fii sănătos şi voios, să ai tihna să scrii mult şi bine şi cititorii pe care îi meriţi!" (Nicu Gecse)
"La mulţi ani şi multe, multe cărţi superbe! Şi, evident, răsplata pe măsură!:)" (Oliviu Crâznic)
"La mulţi ani şi la multe cărţi (scrise şi citite!)!!!" (Costi Gurgu)
"La mulţi ani, a.k.a. happy birthday!" (Janiss Garza)
"Happy birthday!" (Richard Kadrey)

Tuturor celor care mi-au scris de ziua mea le mulţumesc pentru urări şi le doresc numai bine.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

vineri, 5 august 2011

Jeff VanderMeer & S.J. Chambers, "The Steampunk Bible" (2011)

Pe 26 iulie 2011, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru şi a surorii sale, Mădălina Bucheru, am primit un exemplar cartonat dintr-o lucrare de nonficţiune de Jeff VanderMeer şi S. J. Chambers intitulată The Steampunk Bible - An Illustrated Guide to the World of Imaginary Airships, Corsets and Goggles, Mad Scientists and Strange Literature (Abrams Image, New York, 2011). Am parcurs-o nu o dată, ci de trei ori la rînd. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

The Steampunk Bible se înscrie într-o serie mai largă de lucrări îngrijite de Jeff VanderMeer, între care aş aminti antologiile Steampunk şi Steampunk II: Steampunk Reloaded. Diferenţa este că de această dată avem de-a face cu un volum format A4, cartonat, imprimat pe foaie lucioasă, cu numeroase ilustraţii alb-negru şi color. Ştiţi dumneavoastră - genul de volum lăsat pe măsuţa din sufragerie pentru ca să aibă oaspeţii ce răsfoi cît timp gazda a plecat pînă la bucătărie ca să toarne cafeaua în ceşti...

Şi prima tentaţie chiar asta este (pînă şi pentru cei care nu şi-au pus măsuţă în sufragerie şi nu beau cafea): răsfoirea volumului numai de dragul ilustraţiilor. Unele dintre ele reproduc gravuri din prima ediţie a romanelor lui Jules Verne, altele sînt portrete - fie fotografii vechi cu Edgar Allan Poe, fie portrete ale unor artişti contemporani realizate în stil Art Nouveau - altele sînt obiecte de artizanat sau cadre de film sau reproduceri ale unor coperte de carte, toate avînd legătură cu subcultura steampunk. Nu puţine dintre imagini ocupă o pagină întreagă, sau chiar două.

Desigur, la fel de tentant este şi să parcurgi textul din volum. Organizarea materialului este interesantă - pe de o parte, The Steampunk Bible conţine un text unitar, împărţit pe capitole. Astfel, primul capitol este dedicat unei prezentări generale a acestui curent cultural. Capitolul al doilea prezintă sursele de inspiraţie ale subculturii steampunk (în principal lucrări de Jules Verne şi H.G. Wells). Capitolul al treilea tratează despre literatura steampunk (anii 1980, interludiul din anii 1990 şi revirimentul spectaculos de după anul 2000). Capitolul al patrulea discută meşteşuguri legate de steampunk. Capitolul al cincilea oferă informaţii despre moda steampunk, diverse accesorii, precum şi despre muzica steampunk, în vreme ce capitolul al şaselea aduce detalii despre steampunk în cinematografie şi televiziune. Ultimul capitol pune problema viitorului acestui curent literar şi cultural, cu accent asupra dezvoltării sale pe plan internaţional şi în manieră multiculturală.

Dar Biblia steampunk se cere parcursă şi a treia oară, căci o bună parte dintre informaţiile din volum au fost inserate în manieră non-lineară. Mai precis, din loc în loc, în volum sînt strecurate scurte eseuri, manifeste şi interviuri, relevante pentru un capitol sau altul, însă alături de textul principal. Astfel, cititorii pot găsi date despre farsele jurnalistice ale lui Edgar Allan Poe sau despre influenţa lui Jules Verne în Japonia, manifeste semnate de Bruce Sterling şi de Jake Von Slatt, definiţii ale sub-subgenurilor afiliate curentului steampunk, interviuri cu artizani şi muzicieni, instrucţiuni pentru realizarea gravurilor şi multe altele.

Cartea se încheie cu note biografice despre cei doi autori, cu mulţumiri şi cu un index - pentru că este şi o lucrare de referinţă, nu numai un volum cu ilustraţii frumoase.

Desigur, s-ar putea aduce unele obiecţii pe marginea conţinutului - ca de exemplu faptul că în Biblia steampunk nu s-au menţionat romane ca The Hollow Earth de Rudy Rucker, serii de romane ca Trilogia Noului Crobuzon de China Miéville sau Jackeliad de Stephen Hunt (cea din urmă etichetată explicit drept steampunk fantasy), romane grafice precum Steampunk de Chris Bacalo şi Joe Kelly sau Le Régulateur de Corbeyran şi Moreno. Dar autorii nu au afirmat nicăieri că volumul se doreşte a fi un tratament exhaustiv al curentului steampunk, ci numai o prezentare generală, cu caracter informativ. Mai relevant mi se pare că, în măsura în care lucrarea menţionează antologii de literatură steampunk, acestea sînt chiar cele realizate de Jeff VanderMeer în colaborare cu soţia sa. Nu se aminteşte nicăieri de alte antologii, precum Extraordinary Engines de Nick Gevers sau Steampunk'd de Jean Rabe şi Martin H. Greenberg.

Parte dintre obiecţiile de acest fel au fost înlăturate de către Jeff VanderMeer cu argumentul că, informaţiile despre curentul steampunk fiind numeroase, nu au putut fi incluse toate într-un singur volum, dar ele vor deveni treptat disponibile pe un site, intitulat tot The Steampunk Bible, pe care îl puteţi vizita la adresa: http://steampunkbible.com/. Şi, dincolo de micile omisiuni, Biblia steampunk rămîne o lucrare de referinţă, un volum superb şi o carte de recitit. V-o recomand şi dumneavoastră din toată inima.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

marți, 2 august 2011

Grigore Băjenaru, "Cişmigiu et Comp." (1942)

Au şi cărţile un public-ţintă. Poate că cele despre şcolari li se adresează chiar şcolarilor, sau nostalgicilor care îşi amintesc cu drag vremurile trecute. Cum nu sînt nici şcolar, nici nostalgic, mă tem că nu m-am încadrat în publicul-ţintă al romanului autobiografic Cişmigiu et. comp. (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005) de Grigore Băjenaru.

E adevărat, cîndva am fost şcolar (în alt mileniu) şi, în vacanţele de vară, petreceam săptămîni de-a rîndul în casa naşilor mei din cartierul Rahova, împreună cu o verişoară, citind şi uneori făcînd schimb de fragmente de text amuzante. Atunci, pe cînd eu eram la gimnaziu, iar verişoara mea la Liceul Gheorghe Lazăr, am aflat despre Cişmigiu et Comp., dar de citit nu am citit-o. Voi fi citit eu alte cărţi despre şcolari în perioada aceea, unele autobiografice (precum Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade), dar ironia face că am parcurs Cişmigiu et Comp. abia în 2011, la mai bine de douăzeci de ani de la absolvirea liceului.

Şi iată ce am aflat:

Protagonistul-narator îşi începe relatarea în Cişmigiu, în 1946, la douăzeci de ani după absolvirea Liceului Gheorghe Lazăr. Capitolele următoare relatează anecdote din viaţa lui de liceean (1918-1926) - corespunzînd cu anii de gimnaziu şi de liceu din sistemul de învăţămînt contemporan.

Unele anecdote sînt despre mici trucuri folosite la ore pentru a evita examinarea. Altele - despre personalitatea şi excentricităţile profesorilor (printre care s-a numărat şi un anume Camil Petrescu). Altele - despre chiuluri şi şotii în Parcul Cişmigiu, ori despre mici farse pe care şi le făceau elevii unii altora.

Alte capitole amintesc concursuri şcolare, teze, examene. Şi, inevitabil, spre final apar şi poveşti de dragoste, scrisori de amor şi emoţii. Iar ultimul capitol revine la întîlnirea de douăzeci de ani.

Desigur, printre adolescenţii de astăzi, multe dintre anecdotele din carte pot părea puerile. Şi, ca dovadă că trecutul e o altă ţară în care lucrurile se fac altfel, adolescenţii din Cişmigiu et Comp. le scriu domnişoarelor poeme şi acrostihuri pe hîrtie roz mai degrabă decît SMS-uri pe smartphone-uri cu touchscreen sau chat-uri pe site-uri de socializare. (Iar la întîlnirea de douăzeci de ani mulţi dintre ei lipsesc pentru că au căzut la datorie într-un război mondial...)

Chiar aşa, dumneavoastră cînd aţi scris ultima oară un acrostih?

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)