Doru Stoica, "Între bariere" (2009)

În luna mai a acestui an, prin amabilitatea editorului Cristian Popescu, am primit cadou un exemplar din volumul de proză scurtă al lui Doru Stoica Între bariere (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2009). L-am parcurs abia în decembrie, în două zile. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Schiţele şi povestirile din acest volum sunt plasate într-o localitate de câmpie din zona Ploieştiului, al cărei nume nu apare nicăieri în carte. Personajele sunt din lumea rurală – fermieri, navetişti şi aşa mai departe – iar unele dintre ele circulă dintr-o poveste în alta.

O parte dintre texte sunt scrise în convenţie realistă. Cel mai bun exemplu este „O zi”, o naraţiune la persoana întâi despre rutina unui bărbat între două vîrste care lucrează în industria petrolieră.

Alte texte se încadrează în categoria realismului magic. Probabil cel mai dezvoltat şi mai reuşit dintre acestea este „Despre chinezi, primari, burice”, în care, ca într-un vis coerent, intriga trece de la turişti străini la o campanie electorală locală, apoi la o epidemie de frumuseţe.

Destule dintre prozele scurte adunate în această carte sunt încadrabile în genul ştiinţifico-fantastic. Astfel, „Interneci” transferă protocoalele de telecomunicaţii ale Internetului în realitatea locală a unei comune prahovene, iar „La cercuri” le aduce localnicilor experienţa realităţii virtuale.

Stilistic, Între bariere ilustrează o definiţie a postmodernismului conform căreia acesta ar fi o extensie a modernismului. Nu întâmplător, cum numeroase texte din volum sunt scrise pe un ton colocvial, într-o versiune bine controlată a fluxului conştiinţei, apar pe alocuri referiri la Joyce, la Faulkner, la Céline.

Tematic, volumul este reprezentativ pentru perioada pe care o trăim şi pentru societatea noastră. Se disting trei generaţii de personaje: bătrâni ocupaţi cu agricultura, navetişti între două vârste, cu slujbe industriale, la oraş, şi tineri care fie s-au orientat spre tehnologia informaţională, fie sunt dezorientaţi. Aceste personaje sunt prinse într-o veşnică tranziţie de la un sistem totalitar la o economie de piaţă, iar existenţa lor este în unele cazuri fracturată între rolul din viaţa profesională şi cel din viaţa particulară. De aici rezultă identităţi fragmentare, contradictorii, şi vieţi fără noimă. Câteva exemple i-ar include pe Calistrache din „Între bariere” (care are o soţie acasă şi o alta în trenurile cu care face naveta) şi pe Ana din „La cercuri” (care îi e fidelă soţului în realitate, dar are un amant în mediul virtual).

Tocmai pierderea sensului, a rostului oamenilor, în tranziţia fără sfârşit a societăţii se află şi în subtextul unor parabole precum „Despre şoferi” sau „Documentar”. Iar ca mărturie literară despre România postdecembristă, Între bariere merită (păstrând proporţiile) un loc pe raftul unde ţineţi Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo. Pe bună dreptate, volumul de debut al lui Doru Stoica a fost distins cu Premiul Vladimir Colin în 2011.

(Imaginile cu coperta cărţii Între bariere apar cu permisiunea editorului Horia Nicola Ursu, căruia îi mulţumesc pe această cale pentru amabilitate.)

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)