Imagine preluată de pe situl Page45.com
Și iată ce am aflat:
Della și Tajo, fiicele protagonistei, revin în orașul submarin Salus pentru a face provizii și pentru a reîncărca bateriile și rezervoarele ultimului costum de scafandru greu. Tajo se întâlnește cu Lena, care se prezintă drept cumnata ei și se oferă să le transporte pe cele două surori cu submarinul său. Della, în schimb, îl ucide pe bătrânul Mesaje, ghidul spiritual al protagonistei.
Stel Caine și însoțitorul ei, Zem, ajung la suprafața oceanului și constată că uscatul e dominat de șobolani uriași, antropomorfici, de păianjeni monstruoși și de roiuri de viespi gigantice.
La bordul submarinului, Lena încearcă să semene discordie între Della și Tajo, apoi să le ucidă pe rând. În schimb, la suprafață, Stel și Zem sunt atacați de un roi de fluturi mutanți radioactivi.
Della intervine în lupta decisivă dintre Tajo și Lena (care, de fapt, era fiica lui Roln, liderul piraților, și fusese trimisă de acesta ca să se infiltreze în Salus), dar decide apoi să își abandoneze sora.
Stel și Zem se strecoară în palatul viespilor gigantice pentru a recupera sonda spațială care revenise pe Pământ. O recuperează după o luptă disperată doar ca să o vadă ulterior distrusă de către un postuman înaripat apărut acolo în ultimul moment.
Volumul se încheie cu o galerie de coperte alternative ale fasciculelor 11-15 din cuprins, cu schițe-concept ale unor personaje și vehicule și cu schițele biobibliografice ale lui Rick Remender (scenarist), Greg Tocchini (artist grafic) și Dave McCaig (responsabil cu culorile).
Și al treilea volum din seria Low m-a atras atât prin scenariul captivant cât și prin prezentarea grafică ieșită din comun. Dacă povestea e plină de dezvăluiri, de lovituri de teatru și de răsturnări de situație, imaginile (în special cele care se petrec la suprafața Pământului) sunt de-a dreptul psihedelice - cu peisaje deșertice colorate în galben și portocaliu aprins și cu creaturi care de care mai stranii și mai bizare.
Am remarcat că, prin comparație cu primul volum, portretizarea pesronajelor a devenit cumva mai distorsionată și mai caricaturală - poate pentru a sugera conflictele interioare care le macină pe Della și Tajo sau suferința extremă prin care trece protagonista ca urmare a iradierii.
Cu siguranță că Shore of the Dying Light a meritat cu prisosință atât prețul achiziției cât și timpul de lectură. Căci fabuloasa lume a viitorului îndepărtat pe care și-au imaginat-o Rick Remender și Greg Tocchini merită să fie vizitată, revizitată și savurată pe îndelete, iar mesajul fundamental al acestui roman grafic de excepție, al păstrării speranței în pofida vicisitudinilor vieții, este unul necesar și foarte benefic în vremurile pe care le trăim. (Dacă doriți, puteți comanda un exemplar aici.)
Probabil nu vă veți mira dacă am să vă spun că intenționez să recitesc și următoarele volume din seria Low. Însă, despre acestea, rămâne să discutăm pe larg cu alte ocazii tot aici, la Țesătorul.
(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu