Jeff Jarvis, "What Would Google Do?"

Spre finalul lunii martie 2017, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat la preț promoțional o lucrare de nonficțiune a jurnalistului și blogger-ului Jeff Jarvis: What Would Google Do? - Reverse-Engineering the Fastest-Growing Company in the History of the World (HarperBusiness, New York, 2011). Am parcurs-o în etape, din martie până în noiembrie 2017.

Și iată ce am aflat:

Introducerea prezintă un set de întrebări privitoare la schimbările necesare în diverse domenii ca urmare a trecerii la societatea informațională. Apoi, în prima jumătate a cărții, autorul ne arată "Regulile companiei Google":

În capitolul întâi, "Noua relație", aflăm că, dacă oamenilor li se oferă controlul, aceștia îl vor utiliza, apoi autorul discută un studiu de caz bazat pe experiența lui cu compania Dell, după care ne informează că cel mai rău client e cel mai bun  prieten, iar cel mai bun client e practic un partener de afaceri.

Capitolul al doilea tratează despre "Noua arhitectură" a relațiilor sociale. Pe rând, domnul Jarvis ne informează că hiperlegătura schimbă tot, apoi ne îndemnă să facem ce știm mai bine și să creăm hiperlegături către restul, să ne alăturăm unei rețele, să ne transformăm afacerea într-o platformă pentru utilizatori și să ne gândim la sisteme și operațiuni ditribuite.

Capitolul al treilea aduce în discuție "Noul sector public". Astfel, domnul Jarvis ne arată că, dacă nu putem fi detectați cu motoarele de căutare, nu vom fi găsiți, ne înștiințează că toți avem nevoie de venituri din reclame în parteneriat cu Google, apoi demonstrează că, în societatea informațională, viața e publică (și la fel sunt afacerile), respectiv că, pentru o companie, clienții acesteia sunt agenția ei de publicitate.

Capitolul al patrulea, "Noua societate", pledează pentru organizarea elegantă a instituțiilor.

Capitolul al cincilea, "Noua economie", aduce perspective interesante. Autorul argumentează în favoarea afacerilor mici, discută despre economia bazată pe abundență, amintește de economia open-source, apoi ne informează că piața de masă a pierit, iar agenții economici funcționează pe o piață a multiplelor nișe. Aparent, Google transformă totul în marfă...

Capitolul al șaselea, "Noua realitate a afacerilor", tratează despre trecerea de la economia materială la cea informațională, arată că mijlocitorii sunt pe cale de dispariție și că gratuitatea este un model de afacere, după care ne îndemnă să decidem cu ce fel de afaceri să ne ocupăm.

Capitolul al șaptelea discută despre "Noua atitudine" și, după ce autorul demonstrează că încrederea e invers proporțională cu controlul, ne îndeamnă să avem încredere în oameni și să îi ascultăm pe cei ce vor să ia contact cu noi.

Capitolul al optulea explorează un subiect înrudit, "Noua etică". Între altele, învățăm de la Google să facem greșelile bine, să fim onești, să manifestăm transparență, să colaborăm și să nu fim răi. Aparent, viața însăși este o ediție beta...

Capitolul al nouălea prezintă "Noua viteză" - căci răspunsurile sunt instantanee, viața e în direct, iar mulțimile se formează spontan... cu telefoanele mobile.

Capitolul al zecelea aduce în prim-plan "Noile imperative". Domnul Jarvis ne îndeamnă să avem grijă de sursele de venit, să încurajăm, să abilităm și să protejăm inovația, să simplificăm, respectiv să știm când să ne dăm din calea celor care vor să amelioreze lucrurile.

A doua jumătate a cărții conține numeroase experimente de imaginație sub titlul: "Dacă Google ar conduce lumea".

Astfel, într-un capitol dedicat mijloacelor de comunicare, aflăm despre presa de dincolo de tipar, despre descentralizarea divertismentului cinematografic, respectiv despre transformările domeniului editorial.

Un alt capitol tratează despre schimbările din domeniul publicității. 

Capitolul dedicat vânzărilor cu amănuntul propune restaurante deschise la sugestiile din partea clienților și magazine construite pe relațiile cu publicul.

Alte capitole oferă sugestii similare pentru modificarea companiilor de utilități, pentru transformarea industriilor de telecomunicații și bunuri alimentare, pentru modernizarea sectorului de servicii și a celui financiar-bancar, respectiv pentru reformarea sistemului de sănătate publică, a învățământului și a administrației de stat.

Firește, autorul menționează și excepțiile. Pe de o parte, domeniul relațiilor cu publicul și avocatura (care, în opinia sa, sunt lipsite de speranță). Pe de altă parte, entități aflate poate dincolo de Google, precum Dumnezeu și Apple.

Spre final, domnul Jarvis prezintă caracteristicile generației G, care a crescut cu Google pe telefoanele mobile și a fost profund influențată de serviciile acestei companii.

Volumul se încheie cu o postfață despre receptarea ediției cartonate a lucrării, cu o serie de mulțumiri și cu un foarte util index.

Pe ansamblu, lucrarea domnului Jarvis mi s-a părut educativă, interesantă și pe alocuri amuzantă. (Dacă doriți, puteți comanda un exemplar aici.) Cu siguranță că, prin subiectul relevant pe care îl abordează și prin gama largă de domenii asupra căreia emite opinii, What Would Google Do? e la fel de importantă pentru deceniul în care trăim cum au fost, la vremea lor, anumite lucrări de Alvin Toffler, John Naisbitt sau Naomi Klein.

Desigur, volumul domnului Jeff Jaqrvis mi-a stârnit interesul pentru alte câteva lucrări pe teme similare. Însă despre acelea rămâne să discutăm cu alte ocazii.