Al Robertson, "Crashing Heaven" (2015)

În luna mai 2016, prin amabilitatea bunului meu prieten Liviu Moldovan, am avut ocazia să parcurg romanul de debut al  autorului britanic Al Robertson, Crashing Heaven (Editura Gollancz, Londra, 2015). L-am citit cu foarte mare plăcere. (Cred că n-am mai fost așa încântat de un roman cyberpunk din 2010, când am citit Noir de K. W. Jeter.) Să vă spun și dumneavoastră de ce:

Crashing Heaven combină într-un mod agreabil elemente cyberpunk, noir, mitologice și space opera.

Fundalul romanului amintește de noua operă spațială. La scara Sistemului Solar, într-un viitor plasat peste câteva secole, a avut loc un conflict militar major între două facțiuni postumane, iar, în perioada când se desfășoară intriga, cele două tabere sunt într-un armistițiu nesigur, de la care se poate ajunge cu ușurință la un nou război.

Deosebirea majoră față de lucrări similare mai vechi (Schismatrix) sau mai noi (Galactic North) este că facțiunile sunt grupuri de inteligențe artificiale ce folosesc personajele postumane ca soldați sau ca agenți. Asemenea mitologiei greco-romane, una dintre tabere constă în zeități specializate: Regatul se ocupă de industrie, Gri are în grijă finanțele și contabilitatea, Eden administrează mass-media și divertismentul, Roza conduce instituțiile militare și așa mai departe. Asemenea mitologiei iudeo-creștine, cealaltă tabără oferă o formă de viață veșnică și integrarea într-o entitate supraumană.

Intriga, în schimb, amintește de romanele polițiste americane dure - poate mai mult de Hammett decât de Chandler. Protagonistul Jack Forster a luptat în război, a fost prizonier timp de șapte ani tereștri, iar la începutul romanului revine în habitatul spațial unde s-au refugiat oamenii și, pe cont propriu, anchetează asasinarea fostului său partener din poliție.

Elementele cyberpunk sunt țesute în fundal și în intrigă, precum un liant menit să țină laolaltă elemente heteroclite. Astfel, Jack a luptat contra Totalității cu ajutorul unei marionete - o inteligență artificială agresivă, Hugo Fist, care, la expirarea contractului, îi va lua în stăpânire corpul păpușarului... și îi va șterge mintea. Numeroase personaje - mama protagonistului, fosta sa iubită, fostul lui șef - sunt simulacre numerice ale unor persoane decedate. Zeitățile sunt conglomerate de corporații care au dezvoltat inteligență artificială și au căpătat supremație în societate. Reprezentantul Totalității, Ifor, este constituit din nanogel. Iar destule dintre confruntările și loviturile de teatru din intrigă se desfășoară în realități virtuale care de care mai spectaculoase și mai minuțios realizate.

Pe ansamblu, în pofida faptului că romanul Crashing Heaven are mult peste trei sute de pagini, lectura lui e captivantă și agreabilă. Am admirat complexitatea fundalului și a intrigii, grija cu care autorul a plasat cârlige narative la sfârșitul fiecărui capitol, arcul dezvoltării protagonistului și a asociatului său, dinamica relațiilor dintre personaje, integrarea fără cusur a dialogurilor, acțiunii și caracterizării, precum și stilul îngrijit, pe alocuri poetic.

Nu mi-a scăpat nici puzderia de trimiteri intertextuale, de la Pinocchio și Jack și vrejul de fasole la Neuromantul, Vurt și Schismatrix, trecând prin Fiesta și Blade Runner.

Așa încât, pe de o parte, vă recomand și dumneavoastră fără rezerve să citiți Crashing Heaven dacă veți avea ocazia, iar pe de altă parte aștept cu nerăbdare lansarea din octombrie 2016 a continuării, Waking Hell. Dar despre acel roman vom discuta cu alt prilej.

Marie Clayton, "The Legend of Pink Floyd" (2014)

În a doua jumătate a lunii aprilie 2016, din anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat la preț promoțional un volum de Marie Clayton - The Legend of Pink Floyd - A Unique Collection of Classic, Rare and Unseen Photographs (Atlantic World, Croxley Green, 2014). L-am parcurs într-o noapte. Și iată ce am aflat:

Volumul se prezintă elegant - format mare, cartonat, cu supracopertă lăcuită, cu pagini imprimate integral color, pe coală lucioasă.

Imaginile sunt prezentate în ordine cronologică, de la începuturile underground ale unei formații care s-a numit mai întâi Leonard's Lodgers, apoi The Spectrum Five și The Tea Set până la operele de caritate ale unor muzicieni celebri care cândva au compus și concertat sub numele Pink Floyd. Paradoxal, deși destui dintre membrii formației erau arătoși, prea puține dintre imagini sunt menite să impresioneze prin costumele, coafurile și accesoriile afișate. Mai degrabă, cu o modestie tipic britanică, muzicienii au lăsat muzica să îi reprezinte, iar, după încheierea anilor 1960, prezența lor pe scenă, de-a lungul altor patru decenii și jumătate de spectacole pe toate meridianele lumii, a fost foarte reținută.

Imaginile din acest album sunt însoțite de o succintă istorie a formației. Astfel, fanii pot afla informații despre începuturile trupei, despre geneza celor mai importante albume muzicale Pink Floyd, despre turnee, dar și despre tensiunile din culise care, în cele din urmă, au dus la scindarea grupului. Ca orice poveste frumoasă, și aceasta se încheie cu un final fericit - reuniunea formației la concertul Live 8 din 2005, decorarea  lui David Gilmour de către Maiestatea Sa, regina Elisabeta a II-a, în 2003, și aparițiile lui David Gilmour și Nick Mason la două dintre concertele The Wall susținute de Roger Waters în 2011.

Pentru admiratorii grupului Pink Floyd, albumul acesta ilustrat ar putea fi o frumoasă piesă de colecție. Pentru cei care abia acum fac cunoștință cu muzica formației britanice, el reprezintă o cale elegantă și accesibilă pentru a înțelege contextul în care a fost compusă acea muzică. Atât unora, cât și celorlalți le recomand cu plăcere The Legend of Pink Floyd. (Puteți comanda un exemplar aici.)

În ceea ce mă privește, plănuiesc deja să parcurg un volum ceva mai ambițios, intitulat Pink Floyd and Philosophy. Dar despre acela  am să vă relatez cu alt prilej.

Simon Head, "Mindless" (2014)

La jumătatea lunii aprilie 2016, am achiziționat la prețuri promoționale mai multe volume de la anticariatul Antic ExLibris de pe Strada Doamnei, din București. Dintre acestea, mi-a atras atenția o carte cu un titlu incitant: Mindless - Why Smarter Machines Are Making Dumber Humans (Basic Books, New York, 2016). Autorul, domnul Simon Head, este membru al Institului pentru Cunoștințe Publice din New York, membru al Colegiului Sfântului Anton de la Universitatea Oxford și Director de Programe la Fundația New York Review of Books.

Cum subiectul tomului părea promițător, am citit cartea domnului Simon Head în câteva zile. Și iată ce am aflat:

Introducerea, intitulată "Către un nou stat industrial", prezintă teza lucrării. Mai exact, odată cu introducerea sistemelor de afaceri computerizate (CBS), societatea occidentală a suferit o transformare la fel de profundă precum aceea  adusă, la începutul secolului al douăzecilea, de taylorism și de linia de asamblare - numai că, de această dată, transformarea apare în sectorul de servicii și afectează "gulerele albe", nu numai "gulerele albastre".

Capitolele următoare detaliază chestiunea, pe de o parte, și aduc în discuție studii de caz, pe de alta.

Capitolul 1, "În pântecul bestiei", caută sursa sistemelor de afaceri computerizate (IBM, Oracle, SAP, Scheer AG), prezintă manualele ce însoțesc sistemele și examinează metodele de măsură și control computerizate pe care le utilizează conducerea unor companii în relația cu angajații - așa-numiții indicatori-cheie de performanță (KPI).

Capitolele următoare aduc exemple de domenii economice în care CBS au fost introduse - și prezintă rezultatele. Astfel, Capitolul 2 prezintă "Walmart și Amazon", Capitolul 3, "Un viitor pentru clasa de mijloc", discută firme producătoare de mașini-unelte din Stuttgart și Chemnitz, iar Capitolul 4, "Administrarea resursei umane", examinează implementarea CBS în sectoare de servicii precum sănătatea și învățământul.

Alte domenii luate în considerare sunt cel al speculațiilor financiare (Capitolul 5, "Cazul Goldman Sachs"), respectiv al serviciilor pe liniile aeriene sau în relațiile cu clienții (Capitolul 6, "Munca emoțională").

În a doua jumătate a cărții, autorul aduce în discuție surse militare ale CBS (Capitolul 7, "Jumătatea militară") și o paralelă între sistemele de afaceri computerizate ale începutului de mileniu și dezvoltarea arsenalelor nucleare pe parcursul Războiului Rece (Capitolul 8, "Jumătatea nucleară").

Capitolul 9, "Modelul chinezesc", prezintă introducerea CBS într-o societate centralizată - superputerea economică emergentă a Chinei.

Ultimul capitol, "Vreo ieșire?", servește și drept concluzie a lucrării. Adesea, așa cum s-a demonstrat în capitolele precedente, CBS pot servi pentru descalificarea forței de muncă, pentru depersonalizarea lucrătorilor și pentru tratarea lor ca niște piese interschimbabile. Separarea planificării de execuție duce la dezechilibre de aptitudini, putere și venituri între conducători și conduși.

Ca o contramăsură, Simon Head propune crearea de posturi bine plătite, cu înaltă calificare, pe care CBS să le suplimenteze, nu să le înlocuiască - și dă exemple din domeniul tehnologiei informațiilor. Argumentul major este că, nemulțumindu-i pe majoritatea americanilor, cursul actual al economiei în SUA este nesustenabil, iar cărți precum Mindless sunt necesare pentru identificarea problemelor și eventual pentru soluționarea lor.

Pe ansamblu, Mindless s-a dovedit o lectură informativă și accesibilă. Am apreciat buna organizare a materialului, selectarea unor cazuri relevante, prezentarea inteligibilă și excelenta structurare a argumentelor. Ca urmare, vă recomand și  dumneavoastră această lucrare. (Puteți comanda un exemplar aici).

Firește, mi-a atras atenția și o carte de non-ficțiune cu un subiect înrudit, Is the Internet Changing the Way You Think?

Dar despre aceea vom discuta cu altă ocazie.