Terry Pratchett, "Dodger" (2012)

În septembrie 2013, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am cumpărat un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Sir Terry Pratchett: Dodger (Editura Corgi, Londra, 2013). L-am parcurs în iulie 2014, în doar cîteva zile.

Şi iată ce am aflat:

Dacă John Shirley ne oferea în 2008 Black Glass, subintitulat "romanul cyberpunk pierdut", Sir Terry Pratchett ar fi putut prea bine să-şi subintituleze acest volum "romanul steampunk pierdut". Căci, cam ca în romane de acum clasice publicate în anii 1980 de întemeietori ai subspeciei steampunk precum Tim Powers, K. W. Jeter şi James P. Blaylock, intriga romanului Dodger este plasată la Londra, la începutul domniei reginei Victoria, iar printre personaje apar Charles Dickens şi Benjamin Disraeli.

Povestea se încheagă împrejurul unui caz de abuz domestic, în care un soţ angajează nişte răufăcători să îi maltrateze (şi eventual să îi ucidă) soţia. Aceasta reuşeşte să scape dintr-o trăsură, pe străzile Londrei victoriene, iar în apărarea ei intervine un adolescent sărman poreclit Dodger. Acesta, cu ajutorul lui Charles Dickens şi al lui Henry Mayhew, o conduce pe tînăra doamnă la adăpost, iar apoi află treptat dedesubturile acestei afaceri sordide.

Aparent, soţul misterioasei tinere este un prinţ moştenitor dintr-o ţară europeană, mariajul este secret şi nedorit de monarh, iar în urma maltratării tînăra a pierdut un copil pe care îl purta. Dodger şi noii săi prieteni fac tot posibilul să o apere pe aşa-numita Simplicity de răufăcători trimişi pe urmele ei, iar în cele din urmă protagonistul îi înscenează moartea şi-i construieşte o nouă identitate.

Unele personaje principale sînt versiuni reimaginate ale Şmecherului (Dodger) şi Fagin (Solomon Cohen) din Oliver Twist sau calea orfanului. Alte personaje sînt figuri istorice, de la regina Victoria şi prinţul Albert la Sir Robert Peel şi Joseph Bazalgette. Alte figuri istorice sînt menţionate în trecere, precum Charles Babbage, Ada Lovelace, ducele de Wellington şi Karl Marx. Şi o intrigă secundară îl implică pe personajul fictiv victorian Sweeney Todd.

Un aspect demn de interes este că Sir Terry Pratchett a inversat o relaţie-cheie din Oliver Twist. Dacă, în romanul lui Dickens, Fagin e descris ca un corupător al orfanilor, instructor de hoţi de buzunare şi emineţă cenuşie a unei reţele de crimă organizată, Solomon Cohen din Dodger este un meşteşugar sfătos care îl povăţuieşte pe protagonist să se spele, să nu fure şi să se instruiască. Mai mult, Cohen poartă cu sine o lungă istorie de persecuţii şi alungări din varii ţări ale Europei continentale, iar experienţele acestea l-au făcut să fie înţelept şi precaut, mai degrabă decît înveninat, ca Fagin.

Alt aspect interesant este că, asemenea altor autori steampunk precum Tim Powers, China Miéville, Alan Moore şi Dan Simmons, Sir Terry Pratchett a parcurs lucrarea lui Henry Mayhew London Labour and the London Poor, pe care o citează ca sursă documentară. Astfel, o mulţime de informaţii despre săracii Londrei, de la micuţii coşari la bătrînele care vindeau flori pe stradă şi de la exploratorii sistemului de canalizare la tăinuitorii de bunuri furate, apar în paginile acestui roman şi îi conferă un aer de veridicitate.

Dacă firul principal al acţiunii este ca un foileton victorian, cu ascensiunea eroului de la zdrenţe la bogăţie şi cu salvarea inocentei aflate în pericol, unele episoade secundare trimit la teme dragi literaturii steampunk - de la apariţia trenurilor cu aburi la posibilitatea aviaţiei şi de la modernizarea sistemului de canalizare londonez la experimentele cu dispozitive mecanice de calcul. Tot în spirit steampunk sînt puse în discuţie şi elemente ale societăţii victoriene precum statutul inferior al femeii în societate, violenţa domestică şi raporturile dintre drepturile indivizilor şi interesele diplomatice ale marilor puteri.

Şi, cum acesta e un roman de Sir Terry Pratchett, veţi găsi în el motive ca să zîmbiţi, ca să vă înduioşaţi, ca să vă minunaţi şi ca să vă puneţi întrebări. Farmecul cărţii este dat şi de gravurile presărate printre pagini, create de ilustratorul Paul Kidby în amintirea foiletoanelor ilustrate pe care le publica odinioară Dickens.

Pe ansamblu, sînt sigur că voi dori să recitesc Dodger şi vă recomand să-l parcurgeţi şi dumneavoastră. (De fapt, puteţi comanda online un exemplar aici.) Şi, cum Sir Terry Pratchett a mai publicat cel puţin un roman fantastic victorian, Nation, am să-l parcug şi pe acela cît de curînd.

Dar despre Nation vă voi relata cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)