Will McIntosh, "Hitchers" (2012)

În vara anului 2011, într-o companie agreabilă, am citit romanul de debut al scriitorului american Will McIntosh, Soft Apocalypse. Şi, cum spre finalul lunii ianuarie 2014 lectura romanului Powers s-a lungit şi s-a tot lungit, m-am simţit tentat să încep a doua carte a acestui autor, Hitchers (Night Shade Books, San Francisco, 2012). M-a captivat în asemenea măsură că am parcurs-o în două zile.

Şi iată ce am aflat:

Acţiunea romanului este plasată în prezent, în oraşul american Atlanta. Protagonistul-narator este un bărbat de treizeci şi unu de ani, de descendenţă irlandeză, numit Finnegan Darby. Din păcate, cu doi ani înaintea evenimentelor din roman, Finn i-a pierdut atît pe bunicul său cît şi pe soţia sa în aceeaşi zi. La începutul romanului, protagonistul încearcă să îşi refacă viaţa, mergînd la întîlniri cu femei necăsătorite, însă Atlanta suferă un atac cu antrax, iar societatea locală este dată peste cap. Finn însuşi are un accident şi este salvat de la înec în ultimul moment.

În următoarele zile, pe măsură ce numărul victimelor epidemiei creşte, protagonistul are simptome ciudate - iritaţii în gît, tuse, apoi cuvinte şi fraze stranii, spuse pe un ton răguşit. Treptat, pe măsură ce aceste episoade se îndesesc, iar alte explicaţii sînt înlăturate, Finn ajunge să îşi dea seama că e posedat din cînd în cînd de spiritul bunicului său.

Cazul său nu este singular. Spre exemplu, Mick Mercury, o vedetă punk rock/New Wave trecută de prima glorie, are o problemă similară - numai că pe Mercury îl bîntuie fostul basist al trupei sale de acompaniament. Şi, după o cercetare atentă, Finn află că spiritul soţiei sale decedate, Lorena, se manifestă la rîndul său din cînd în cînd într-o chelneriţă, Summer.

Treptat, problema se agravează. Pe de o parte, episoadele de posedare se îndesesc şi se prelungesc. Pe de altă parte, bunicul lui Finn, creator al benzii desenate Toy Shop pe care protagonistul a modernizat-o şi a transformat-o într-o marcă de succes, începe să îi distrugă pas cu pas viaţa nepotului său. Nu în ultimul rînd, societatea caută să reacţioneze la situaţiile de posedare - unii le popularizează pe canalele de ştiri, alţii încearcă ritualuri de exorcizare, preşedintele mobilizează Garda Naţională, iar unii localnici recurg la linşaje.

Finn, Summer şi Mick conlucrează pentru a găsi o soluţie, iar eforturile lor implică studiul unor lucrări mistice orientale, viziuni ale lumii de dincolo, dar şi elucidarea unor mistere din istoria familiei Darby. Finalul romanului aduce nu o surpriză, ci mai multe - dar n-am să vă stric plăcerea lecturii.

Ceea ce am apreciat la Hitchers a fost integrarea foarte precisă a intrigii, personajelor şi fundalului. Astfel, decorul realist şi personajele plauzibile amplifică efectul elementelor supranaturale din intrigă. De asemenea, inserarea evenimentelor stranii este făcută treptat, ceea ce creează o stare de anxietate din ce în ce mai acută, iar criza exterioară a societăţii locale coincide cu criza personală a protagonistului, ceea ce duce la un punct culminant foarte intens.

Un alt motiv pentru care Hitchers merită apreciat este că naraţiunea se desfăşoară într-un stil accesibil, iar capitolele sînt scurte - uneori de numai o pagină sau două - şi se termină de cele mai multe ori cu un cîrlig narativ care îi încurajează pe cititori să înceapă capitolul următor. Şi ar mai fi un element aparte - pe alocuri sînt inserate benzi desenate din seria fictivă Toy Shop, iar conţinutul acestora este de cele mai multe ori conectat cu viaţa şi activităţile protagonistului.

Ca urmare a celor de mai sus, cu toate că nu sînt un admirator al romanelor de groază, am rămas cu o impresie excelentă în legătură cu Hitchers şi vi-l recomand şi dumneavoastră din toată inima. În ceea ce mă priveşte, voi citi cît de curînd următorul roman al lui Will McIntosh, Love Minus Eighty. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/.Lectură plăcută!)