Stephen Hunt, "The Court of the Air" (2007)

În ianuarie 2011, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, http://nautilus.ro, am achiziţionat un exemplar din ediţia de buzunar a unui roman de Stephen Hunt, The Court of the Air (Tor Books, New York, 2009). În ziua cînd am cumpărat acel volum, l-am răsfoit puţin. De parcurs pe de-a-ntregul, l-am parcurs însă abia în septembrie-octombrie 2012.

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Acţiunea romanului se petrece pe un tărâm în care magia se îngemănează cu industria, cam ca în trilogia Bas Lag a lui China Miéville. Personajele principale provin dintr-un regat, Jackal, care are ca emblemă un leu. Printre ţările învecinate se numără Statul Liber al oamenilor mecanici şi Quartérshift, un fost regat devenit republică drept urmare a unei revoluţii comunitariste.

Rasele care populează acest tărîm fantastic sînt de diferite feluri. Pe lîngă personaje umane apar creaturi inteligente, acţionate cu aburi ("steammen", sau aburantropi, dacă îmi permiteţi o adaptare a termenului englezesc), oameni-crabi, apariţii de pe un tărîm al zînelor aflat îndărătul unui zid de ceaţă, zeităţi voodoo, precum şi vechi zei ai unui imperiu antic al oamenilor-insecte, hotărîţi să revină în realitate şi să-i înrobească pe oameni pentru a se hrăni cu sufletele lor.

Intriga se bazează pe eforturile acestor entităţi, Wildcaotyl, de a subjuga societatea comunitaristă din Quartérshift, apoi de a subverti şi invada regatul Jackal. Numai că o organizaţie secretă jackeliană, Tribunalul Aerului, ca şi o Observatoare cu puteri aproape divine de pe tărîmul zînelor, se străduiesc să împiedice această invazie care ar aduce gheţurile veşnice, robia şi suferinţa.

Ca în alte romane fantastice memorabile, personajele alese să îndeplinească planul de rezistenţă sînt antieroi tineri şi neexperimentaţi, însă curajoşi şi cu aliaţi de nădejde. Unul dintre personaje este o orfană, Molly Templar, cu un talent pentru înţelegerea şi repararea mecanismelor, care se dovedeşte a fi descendenta străvechiului erou Vindex. Celălalt personaj principal este Oliver Brooks, fiul unui agent secret al Tribunalului Aerului.

Cei doi sînt vînaţi de agenţii inamicului, hăituiţi pe străzile din oraşul jackelian Middlesteel, urmăriţi prin aer şi prin subterane, iar pe traseu fiecare dintre ei îşi descoperă abilităţi nebănuite şi contribuie decisiv la oprirea invaziei.

Pe lîngă cele două planuri narative principale care îi urmăresc pe Molly şi pe Oliver, intriga conţine şi numeroase episoade secundare care le arată cititorilor ce se petrece la curtea regală din Jackal, în parlament, în Tribunalul Aerului sau printre conducătorii din Quartérshift. Din acest punct de vedere, Stephen Hunt a asimilat foarte bine tehnicile narative din romanele foileton victoriene, iar The Court of the Air, cu toate că este un volum masiv, de aproape 600 de pagini, e captivant şi se parcurge cu plăcere.

Un aspect demn de subliniat în privinţa acestui roman îl constituie galeria de personaje secundare, precum comandantul Black, fost căpitan de submarin, Mama Lode, patroana unui magazin de arme şi muniţii, Harry Stave, agentul corupt al Tribunalului Aerului, contele Vauxtion, aristocrat shiftian devenit asasin plătit, Lord Wireburn, Păstrătorul Flăcării Veşnice, sau Benjamin Carl, creatorul doctrinei comunitariste. Cumva, cititorii au permanent impresia că o parte dintre aceste personaje s-au strecurat deghizate din alte cărţi, ceva mai vechi, sau din alt veac, ceva mai îndepărtat, ca să populeze tărîmul acesta.

Parte din farmecul genului steampunk rezidă tocmai în recunoaşterea referirilor intertextuale, iar Stephen Hunt îi încîntă pe cititori cu trimiteri diverse, de la Jules Verne şi Charles Dickens (sau Karl Marx) la Michael Moorcock şi James P. Blaylock (sau China Miéville).

Acţiunea palpitantă duce în cele din urmă la o bătălie grandioasă, apoi la un epilog care leagă toate iţele spre mulţumirea cititorilor. Numai că Stephen Hunt nu s-a oprit aici, ci a scris şi publicat nu mai puţin de cinci alte romane steampunk plasate pe acel tărîm fantastic. Al doilea roman din serie se intitulează The Kingdom Beyond the Waves. Dar despre acesta am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)