Michael Powell, "The Mammoth Book of Great British Humour" (2010)

La finalul lunii octombrie, 2012, am păţit un accident cu calculatorul şi am rămas fără acces la Internet. Ca urmare, prin amabilitatea vechiului meu prieten Liviu Moldovan, am avut o cazia să citesc o antologie îngrijită de Michael Powell şi intitulată The Mammoth Book of Great British Humour (Editura Robinson, Grupul Editorial Constable & Robinson, Londra, 2010). Am parcurs-o în trei zile.

Şi iată ce am aflat:

Antologia cuprinde citate dintr-o diversitate de surse: scriitori, poeţi, dramaturgi, filme, seriale TV, politicieni, comentatori sportivi, actori, regizori, membri ai familiei regale, muzicieni, ziarişti. Cele mai multe citate provin de la personalităţi contemporane, însă unele sînt din surse istorice celebre, precum scrierile lui Christopher Marlowe, William Shakespeare, Charles Dickens, Samuel Pepys, Jonathan Swift sau Lord George Gordon Byron.

Cartea e organizată tematic, pe capitole, începînd cu "Sfaturi" ("Advice") şi "Închipuiri" ("All in the Mind") şi terminînd cu "Galezii" ("The Welsh") şi "Munca" ("Work"). De regulă, citatele sînt scurte, între un rînd şi o jumătate de pagină, iar tehnoredactorul a făcut o treabă excelentă, alternînd paragrafele cu litere mari cu cele cu litere mici, sau pe cele pe fond alb cu cele pe fond gri.

E greu să parcurgi o asemenea antologie fără să rîzi pe înfundate, sau uneori în gura mare, şi e încă mai greu să te amuzi fără să le împărtăşeşti celor din jur cîte un citat foarte hazliu. Şi, cu toate că la loc de cinste în antologie stau puzderie de citate din Oscar Wilde, George Bernard Shaw şi John Lennon, şi destule din Terry Pratchett, George Mikes şi John Cleese, am să redau mai jos două pasaje din surse mult mai comune.

Cel dintîi se referă la vreme şi provine din ziarul Aberdeen Evening Express:

"La punctul de maximă intensitate al vijeliei, comandantul portului a contactat prin radio pe cineva din paza de coastă şi i-a cerut să estimeze viteza vîntului. Acesta a replicat că îi pare rău, însă nu are un anemometru. Cu toate acestea, dacă informaţia era de vreun ajutor, vîntul tocmai îi zburase Land Rover-ul de pe faleză."

Cel de-al doilea este un anunţ făcut în metroul londonez de către un conductor:

"Doamnelor şi domnilor, îmi cer scuze pentru întîrzierea cu care vi se oferă serviciul de transport. Ştiu că muriţi cu toţii de nerăbdare să ajungeţi acasă, cu excepţia cazului, fireşte, în care se întîmplă să vă fi căsătorit cu fosta mea soţie, în care caz veţi dori să treceţi pe magistrala care duce spre vest şi să mergeţi în direcţia opusă."

Alte citate nu am să vă mai ofer. Nici n-am să menţionez că veţi întîlni în acest volum vorbe de duh de la Lord Dunsany, J.R.R. Tolkien, Douglas Adams, Billy Connoly sau Ozzy Osbourne.

În schimb, am să vă îndemn să mergeţi în vizită la importatorii mei preferaţi de la Nautilus,  http://nautilus.ro, ca să luaţi un exemplar din The Mammoth Book of Great British Humour şi să citiţi din cînd în cînd cîte o pagină de acolo ca să vă descreţiţi fruntea.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Stephen Hunt, "The Court of the Air" (2007)

În ianuarie 2011, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, http://nautilus.ro, am achiziţionat un exemplar din ediţia de buzunar a unui roman de Stephen Hunt, The Court of the Air (Tor Books, New York, 2009). În ziua cînd am cumpărat acel volum, l-am răsfoit puţin. De parcurs pe de-a-ntregul, l-am parcurs însă abia în septembrie-octombrie 2012.

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Acţiunea romanului se petrece pe un tărâm în care magia se îngemănează cu industria, cam ca în trilogia Bas Lag a lui China Miéville. Personajele principale provin dintr-un regat, Jackal, care are ca emblemă un leu. Printre ţările învecinate se numără Statul Liber al oamenilor mecanici şi Quartérshift, un fost regat devenit republică drept urmare a unei revoluţii comunitariste.

Rasele care populează acest tărîm fantastic sînt de diferite feluri. Pe lîngă personaje umane apar creaturi inteligente, acţionate cu aburi ("steammen", sau aburantropi, dacă îmi permiteţi o adaptare a termenului englezesc), oameni-crabi, apariţii de pe un tărîm al zînelor aflat îndărătul unui zid de ceaţă, zeităţi voodoo, precum şi vechi zei ai unui imperiu antic al oamenilor-insecte, hotărîţi să revină în realitate şi să-i înrobească pe oameni pentru a se hrăni cu sufletele lor.

Intriga se bazează pe eforturile acestor entităţi, Wildcaotyl, de a subjuga societatea comunitaristă din Quartérshift, apoi de a subverti şi invada regatul Jackal. Numai că o organizaţie secretă jackeliană, Tribunalul Aerului, ca şi o Observatoare cu puteri aproape divine de pe tărîmul zînelor, se străduiesc să împiedice această invazie care ar aduce gheţurile veşnice, robia şi suferinţa.

Ca în alte romane fantastice memorabile, personajele alese să îndeplinească planul de rezistenţă sînt antieroi tineri şi neexperimentaţi, însă curajoşi şi cu aliaţi de nădejde. Unul dintre personaje este o orfană, Molly Templar, cu un talent pentru înţelegerea şi repararea mecanismelor, care se dovedeşte a fi descendenta străvechiului erou Vindex. Celălalt personaj principal este Oliver Brooks, fiul unui agent secret al Tribunalului Aerului.

Cei doi sînt vînaţi de agenţii inamicului, hăituiţi pe străzile din oraşul jackelian Middlesteel, urmăriţi prin aer şi prin subterane, iar pe traseu fiecare dintre ei îşi descoperă abilităţi nebănuite şi contribuie decisiv la oprirea invaziei.

Pe lîngă cele două planuri narative principale care îi urmăresc pe Molly şi pe Oliver, intriga conţine şi numeroase episoade secundare care le arată cititorilor ce se petrece la curtea regală din Jackal, în parlament, în Tribunalul Aerului sau printre conducătorii din Quartérshift. Din acest punct de vedere, Stephen Hunt a asimilat foarte bine tehnicile narative din romanele foileton victoriene, iar The Court of the Air, cu toate că este un volum masiv, de aproape 600 de pagini, e captivant şi se parcurge cu plăcere.

Un aspect demn de subliniat în privinţa acestui roman îl constituie galeria de personaje secundare, precum comandantul Black, fost căpitan de submarin, Mama Lode, patroana unui magazin de arme şi muniţii, Harry Stave, agentul corupt al Tribunalului Aerului, contele Vauxtion, aristocrat shiftian devenit asasin plătit, Lord Wireburn, Păstrătorul Flăcării Veşnice, sau Benjamin Carl, creatorul doctrinei comunitariste. Cumva, cititorii au permanent impresia că o parte dintre aceste personaje s-au strecurat deghizate din alte cărţi, ceva mai vechi, sau din alt veac, ceva mai îndepărtat, ca să populeze tărîmul acesta.

Parte din farmecul genului steampunk rezidă tocmai în recunoaşterea referirilor intertextuale, iar Stephen Hunt îi încîntă pe cititori cu trimiteri diverse, de la Jules Verne şi Charles Dickens (sau Karl Marx) la Michael Moorcock şi James P. Blaylock (sau China Miéville).

Acţiunea palpitantă duce în cele din urmă la o bătălie grandioasă, apoi la un epilog care leagă toate iţele spre mulţumirea cititorilor. Numai că Stephen Hunt nu s-a oprit aici, ci a scris şi publicat nu mai puţin de cinci alte romane steampunk plasate pe acel tărîm fantastic. Al doilea roman din serie se intitulează The Kingdom Beyond the Waves. Dar despre acesta am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

O aniversare pe unde... nu te aştepţi

Astăzi, 13 octombrie 2012, la Radio România Cultural, între orele 13.15şi 13.45, veţi avea prilejul să ascultaţi o nouă ediţie a emisiunii "Exploratorii lumii de mîine". De această dată, realizatorul şi prezentatorul Ştefan Ghidoveanu va dedica emisiunea celor 20 de ani de carieră literară ai subsemnatului. Sînt deosebit de onorat de acest eveniment. Ţin să îi mulţumesc şi pe această cale domnului Ghidoveanu.

Anunţul oficial privind această ediţie a emisiunii poate fi citit pe blogul Moshul SF. De asemenea, colegii mei de la Galileo Online au postat un amplu anunţ aici (şi le mulţumesc pentru amabilitate). Puteţi viziona şi audia emisiunea online urmînd hiperlegătura de aici. Vă doresc vizionare şi audiţie plăcută!

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Walter Jon Williams, "Deep State" (2011)

În ultima decadă a lunii mai, prin bunăvoinţa lui Bogdan Tudor Bucheru şi a surorii lui, Mădălina Bucheru, am primit cadou un exemplar dintr-un roman recent de Walter Jon Williams, Deep State (Editura Orbit, New York, 2011). L-am parcurs abia în perioada mai-iulie 2012. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Deep State este continuarea directă a romanului This Is Not a Game. De această dată, într-un viitor apropiat plasat peste aproximativ cinci ani, protagonista Dagmar şi compania ei de jocuri pentru realităţi alternative au un contract în Turcia pentru un joc asociat cu cel mai recent film din seria James Bond. Numai că un grup de generali vîrstnici tocmai a dat o lovitură de stat, iar o agenţie americană de operaţiuni speciale o contactează pe Dagmar pentru a pune la punct o revoluţie de catifea. (În sinea ei, protagonista bănuieşte că operaţiunea din Turcia este de fapt o repetiţie generală pentru altă revoluţie de catifea, mult mai amplă, care ar putea fi iscată în Rusia.)

 

Ca urmare, sub îndrumarea agentului Lincoln Jennings, Dagmar şi angajaţii ei se instalează în partea turcească a insulei Cipru şi, sub scuza jocurilor pentru realitate alternativă, organizează demonstraţii paşnice în locuri precum Istanbul şi Antalya. Din păcate, unii dintre subordonaţii protagonistei se dovedesc a fi colaboratori cu autorităţile turce, iar Dagmar scapă cu greu dintr-o tentativă de asasinat.

 

Pe măsură ce revoluţia de catifea capătă amploare, regimul generalilor face eforturi din ce în ce mai disperate ca să ţină lucrurile sub control. Astfel, spre finalul romanului, porţiunea turcească a Internetului este închisă, iar Dagmar şi colaboratorii săi se văd nevoiţi să apeleze la un protocol de telecomunicaţii mult mai vechi pentru a putea continua operaţiunea.

 

În cele din urmă, însoţită de iubitul său turc, Dagmar ajunge în Uzbekistan pe urmele celui care are codurile pentru închiderea unor porţiuni de Internet şi, după un punct culminant cu urmăriri şi schimburi de focuri, situaţia este salvată şi lucrurile revin la normal.

Poate că cel mai evident lucru la care ne putem gîndi după o primă lectură a romanului Deep State este că asemenea revoluţii de catifea au avut deja loc în Orient, în Egipt, Libia şi Siria. Partea interesantă este însă că revoluţiile acestea, sprijinite de site-uri de socializare precum Facebook şi Twitter, s-au petrecut în 2011 după publicarea acestui roman, nu înainte. Din acest punct de vedere, cu toate că Deep State este prezentat ca un techo-thriller, el demonstrează că Walter Jon Williams e autor SF în adevăratul înţeles al sintagmei: un scriitor atent la tendinţe tehnologice şi sociale emergente şi dornic să extrapoleze pe marginea lor.

Un aspect al acestui roman care mi-a atras atenţia este documentarea minuţioasă pe care autorul a făcut-o în privinţa Turciei şi a insulei Cipru. Acţiunea se mută frecvent în locuri ca Ankara, Istanbul, plaja Afroditei, iar scenele sînt adesea pline de detalii locale interesante referitoare la arhitectură, vestimentaţia localnicilor, arta culinară şi altele. Din acest punct de vedere, Deep State ilustrează pe deplin metoda de lucru a lui Walter Jon Williams – şase luni pentru documentarea necesară unui roman, şase luni pentru scrierea lui.

 

Alt aspect al romanului îl constituie latura tehnologică, de la cultura web asociată cu jocurile de realităţi alternative la dronele folosite de protagonişti pentru a ataca aparatele de supraveghere ale autorităţilor sau la protocoalele de telecomunicaţii necesare pentru funcţionarea Internetului. Şi aici, documentarea autorului este minuţioasă şi folosită adecvat. Pînă şi literele utilizate de personaje din Turcia în mesajele către alţi jucători au diacritice locale.

Dar Deep State este mai mult decît un techo-thriller. O tehnică literară pe care Walter Jon Williams a ajuns să o stăpînească la perfecţie este cea a integrării caracterizării personajelor, relaţiilor dintre personaje şi dezvoltării intrigii. Astfel, protagonista Dagmar pendulează între organizarea profesională a acestei campanii mediatice neobişnuite, crize provocate de trauma din Indonezia (în evenimente relatate pe larg în primul roman al seriei, This Is Not a Game), relaţia amoroasă cu Ismet şi eforturile de detectiv amator pentru a-i depista pe trădătorii din organizaţia ei.

Pe ansamblu, Deep State a meritat timpul petrecut cu lectura, iar dincolo de calităţile sale literare şi de valoarea lui de divertisment rămîne elementul de avertisment legat de subversiune, de manipularea mediatică şi de revoluţiile bazate pe site-urile de socializare. Şi, cum toate cele bune sau rele sînt trei, anul acesta Walter Jon Williams a completat trilogia despre Dagmar cu un ultim roman, The Fourth Wall. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul într-o vizită distopică la Moshul SF

Ieri, 9 septembrie 2012, pe blogul "Moshul SF", domnul Ştefan Ghidoveanu a postat o schiţă de-a mea, însoţită de o frumoasă prezentare. Iată un fragment:

"Povesteam cu ceva timp în urmă că atitudinea scriitorilor români de science fiction față de ceea ce se întâmplă în prezent – din punct de vedere social, dar și politic – este una destul de pasivă. Și m-am gândit dacă așa a fost dintotdeauna sau e doar rodul conjuncturii care face ca nici una dintre alternativele posibile să nu fie dezirabilă pentru noi, astăzi. Așa că am umblat la cutia cu amintiri, cum se spune, încercând să extrag  de-acolo exemple (mai vechi, e-adevărat!) capabile să-mi demonstreze că ideea respectivă este mai mult decât una de conjunctură, ba chiar că în vremuri mult mai neclare ca acum poziționarea scriitorilor era extrem de tranșantă față de organismul politic."

Vă invit să parcurgeţi postarea "Scriitorii de science fiction şi România distopică. Astăzi, Florin Pîtea" aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Anul terminal... reîncepe

Astăzi am semnat contractul pentru publicarea ediţiei a doua a romanului "Anul terminal", lansat iniţial la tîrgul de carte Bookfest pe 2 iunie. Coperta şi sigla vor fi şi de această dată cele create de artistul grafic Tudor Popa. Cu puţin noroc, lansarea oficială a acestei ediţii va avea loc la tîrgul de carte Gaudeamus, iar detaliile le veţi putea afla la momentul potrivit pe Ţesătorul. Ţin să îi mulţumesc şi pe această cale criticului literar Cătălin Badea-Gheracostea, care a contribuit decisiv la încheierea contractului.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)