Ţesătorul la gazetă

Aseară, prin amabilitatea domnului George Sagy Sauciuc, am aflat că a apărut un nou număr din Gazeta SF. Veţi găsi acolo un editorial de Mircea Nanu-Muntean scris... ca la carte, un articol de Oliviu Crâznic despre romanul său premiat ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, o mulţime de povestiri şi schiţe, precum şi articole dedicate criticii literare, filmului, benzilor desenate şi jocurilor video. De asemenea, veţi găsi şi o cronică a romanului Deep State de Walter Jon Williams scrisă de subsemnatul.

În altă ordine de idei, tot aseară domnul Ştefan Ghidoveanu a anunţat pe blogul său, Moshul SF, că va lansa la târgul de carte Gaudeamus o antologie intitulată Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Anunţul include o primă versiune a copertei şi lista autorilor antologaţi. Alături de nume mari ale ficţiunii speculative româneşti, ca Liviu Radu, Ştefana Czeller, Cristian M. Teodorescu, Ana-Veronica Mircea sau Oliviu Crâznic se află (ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră) Ţesătorul. Sper să ne vedem cu bine la lansarea antologiei.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Sean Wallace (ed.), "The Mammoth Book of Steampunk" (2012)

La finalul lunii mai, 2012, am achiziţionat cîteva antologii-mamut de la importatorii mei preferaţi, de la Libărira Nautilus, http://nautilus.ro. Dintre acestea, cel mai mult mi-a atras atenţia un volum elegant intitulat The Mammoth Book of Steampunk (Editura Robinson, Constable & Robinson, Ltd., Londra, 2012), o antologie realizată de Sean Wallace.

De parcurs, am parcurs-o în august şi septembrie 2012. Şi iată ce am aflat:

Introducerea este semnată de Ekaterina Sedia şi se intitulează "Steampunk: Looking to the Future Through the Lens of the Past". În doar două pagini, semnalează apariţia Bibliei Steampunk, aminteşte precursorii subgenului (Verne, Wells), prezintă tendinţe actuale, menţionează site-uri relevante şi punctează cîteva texte importante din antologie. Cu alte cuvinte - un frumos exemplu de relevanţă şi concizie.

Prima proză este "Fixing Hanover" de Jeff Vandermeer - un text despre un protagonist-narator refugiat într-o comunitate de pescari, dar prins din urmă de trecut şi de vechiul său rol dintr-o societate imperialistă. Un text elegant, inclus şi în Extraordinary Engines. Din păcate, în antologia de faţă nu se specifică faptul că povestirea îi este dedicată lui Jay Lake.

Următoarea povestire este "The Steam Dancer (1896)" de Caitlin R. Kiernan - un text emoţionant despre o dansatoare exotică dintr-un Vest Sălbatic alternativ, al cărei partener îi întreţine proteza mecanică.

"Icebreaker" de E. Catherine Tobler este povestea unei protagoniste-naratoare, Muriel Brennan, al cărei soţ, mare explorator, a avut ca ultimă dorinţă să îi fie dusă inima mecanică în Antarctica. Şi de aici încep peripeţiile...

Jay Lake contribuie la antologie cu "Tom Edison and His Amazing Telegraphic Harpoon", o schiţă în care tînărul Edison, la bordul unui ambulator mecanic, luptă împotriva unor invadatori înaripaţi.

"The Zeppelin Conductors' Society Annual Gentlemen's Ball" de Genevieve Valentine este o poveste amară despre echipajele de pe dirijabile. Cei care lucrează în interiorul baloanelor, într-o atmosferă bogată în heliu, cresc la dimensiuni gigantice şi ajung să fie izolaţi de restul societăţii omeneşti.

"Clockwork Fairies" de Cat Rambo este despre un protagonist-narator superficial prins într-un triunghi amoros împotriva unui rival venit de pe tărîmul zînelor. În locul domnişoarei Desiree pe care o curta, Claude se alege în final cu o păpuşă mecanică, aptă să valseze şi să asculte.

"The Mechanical Aviary of Emperor Jala-ud-din Muhammad Akbar" de Shweta Narayan este un altfel de steampunk, un soi de extras din O mie şi una de nopţi cu maşinării inteligente şi artizani care le construiesc, cu intrigi de palat şi lovituri de teatru.

"Prayers of Forges and Furnaces" de Aliette de Bodard, pe de altă parte, se petrece într-o istorie alternativă în care civilizaţiile precolumbiene i-au ţinut la respect pe colonizatorii europeni şi au făurit o civilizaţie industrială. Iar dacă protagonista Xochipil l-ar ajuta pe unul dintre vechii zei, revenit printr-un miracol, să se împotrivească dominaţiei maşinăriilor?

"The Effluent Engine" de N.K. Jemisin plasează o poveste de dragoste neobişnuită în New Orleans, într-o istorie alternativă în care Haiti are o civilizaţie eliberată de sub jugul colonial - şi o populaţie predominant feminină. Şi agentul secret e de această dată o spioană elegantă, Jessaline.

"The Clockwork Goat and the Smokestack Magi" de Peter M. Ball mi s-a părut cea mai reuşită schiţă din toată antologia. Ca stil literar aminteşte de Lord Dunsany. Ca temă - doi magi implicaţi într-un duel al ingeniozităţii şi vicleniei - seamănă cu seria Pămîntului muribund a lui Jack Vance. Iar ca decor schiţa evocă Noul Crobuzon din trologia Bas Lag a lui China Miéville. Nu în ultimul rînd, structura intrigii, cu o anume lovitură de teatru la final şi o morală în subtext, aduce cu parabolele pe care le citeau şi le scriau cu drag victorienii.

"The Armature of Flight" de Sharon Mock este o altă poveste de dragoste neobişnuită, plasată în contextul unor bariere sociale şi culturale similare celor din perioada victoriană. Interesant este că unul dintre personajele principale are nevoie de bani pentru a-şi grefa aripi, precum Sköm din romanul grafic Steampunk.

"The Anachronist's Cookbook" de Catherynne M. Valente este o ţesătură intertextuală (începînd chiar de la titlu) în care se împletesc marxismul, feminismul, anarhismul şi gîndirea utopică. Ca atare, probabil că face în primul rînd deliciul cititorilor care preferă să identifice trimiteri intertextuale mai curînd decît să se bucure de acţiune şi suspans. 

"Numismatics in the Reigns of Naranh and Viu" de Alex Dally MacFarlane este o altă poveste care evocă stilul lui Lord Dunsany. De această dată, este povestea a doi monarhi, frate şi soră, care poartă un conflict neobişnuit. Naranh o uzurpă pe sora sa, iar Viu, călătorind prin întreaga lume, îi subminează domnia fratelui său punînd în circulaţie monede contrafăcute, făurite din materiale din ce în ce mai bizare.

"Zeppelin City" de Eileen Gunn şi Michael Swanwick e o nuvelă captivantă, încadrabilă în categoria dieselpunk, despre o aviatoare îndrăzneaţă, Amelia Spindizzy, şi o mică inventatoare, Radio Jones. Ca atmosferă, nuvela aminteşte de filmul Sky Captain and the World of Tomorrow. 

"The People's Machine" de Tobias S. Buckell este o altă ucronie în care civilizaţiile precolumbiene le-au ţinut piept europenilor, iar un detectiv maya este trimis în New Amsterdam pentru a ancheta o serie de crime. Una dintre descoperirile sale, făcută cu ajutorul unui comisar local, Gordon Doyle, este că maşinării inteligente pregătesc Constituţia unei noi entităţi politice, Statele Unite ale Americii.

"The Hands That Feed" de Matthew Kressel e o poveste de dragoste atipică. Protagonista este o fată bătrînă, proprietara unui magazin de antichităţi, iar intriga îmbină un triunghi amoros şi o anchetă poliţistă. Un element mai puţin obişnuit îl reprezintă cîteva pisici mecanice programabile, descurcăreţe. Cred că bănuiţi deja cum îşi procură protagonista o parte din marfa expusă în magazin...

"Machine Maid" de Margo Lanagan e o povestire plasată în Australia, în care protagonista-naratoare descoperă că soţul său folosea o servitoare mecanică şi în alte scopuri decît cele menajere. Textul apare şi în antologia Extraordinary Engines.

"To Follow the Waves" de Amar El-Mohtar este o poveste fantastică despre o făuritoare de visuri şi despre atracţia ei pentru o străină care încalcă regulile bunei-cuviinţe islamice şi poartă părul despletit. Schiţa este exotică şi reuşită, însă destul de departe de filonul principal al subgenului steampunk.

"Clockmaker's Requiem" de Barth Anderson este un text straniu, în care fiecare persoană are timpul său propriu, iar apariţia ceasurilor de buzunar aduce oamenii la un timp comun.

"Dr. Lash Remembers" de Jeffrey Ford, pe de altă parte, prezintă din perspectiva protagonistului narator, medic de profesie, o epidemie stranie care... schimbă percepţia bolnavilor  asupra realităţii.

"Lady Witherspoon's Solution" de James Morrow porneşte de la un club excentric al doamnelor din lumea bună londoneză şi ajunge la involuţie şi experimente biologice ascunse pe o insulă îndepărtată. Nuvela e inclusă şi în antologia Extraordinary Engines.

"Reluctance" de Cherie Priest combină dirijabile şi morţi-vii într-o poveste terifiantă, plasată într-un Vest Sălbatic alternativ.

"A Serpent in the Gears" de Margaret Ronald este tot o poveste cu dirijabile, însă de această dată intriga prezintă o tentativă a unei expediţii aeriene de a pătrunde într-un teritoriu interzis, bine păzit cu creaturi fantastice şi tehnologii spectaculoase. Textul este remarcabil atît pentru suspans cît şi pentru revelaţiile din final.

"The Celebrated Carousel of the Margravine of Blois" e mai curînd o poveste romantică, despre un protagonist-narator ce suferă după soţia pierdută prematur şi despre o aristocrată ce păstrează construcţiile mecanice ale unei vechi prietene. Mai degrabă decît să creeze acel "sense of wonder" specific literaturii ştiinţifico-fantastice, textul evocă un "sense of loss".

"Biographical Notes to 'A Discourse on the Nature of Causality, with Air-planes" by Benjamin Rosenbaum" este scris de... Benjamin Rosenbaum şi îl are ca protagonist-narator pe un alt Benjamin Rosenbaum, scriitor dintr-o lume paralelă în care regatele indiene s-au întins cu dominaţia pînă în Scandinavia. Dincolo de acţiunea palpitantă, textul conţine numeroase speculaţii... dickiene referitoare la natura realităţii.

"Clockwork Chikadee" de Mary Robinette Kowal este o altă parabolă cu iz victorian în care două păsări mecanice, una terestră, cealaltă zburătoare, se confruntă într-un duel al vicleniei şi iscusinţei.

"Cinderella Suicide" de Samantha Henderson este o poveste despre o bandă de foşti deţinuţi dintr-o colonie penitenciară, porniţi să descopere sursa unor tulburări magnetice în Australia. Dintre toate textele antologate, poate că tocmai acesta este cel mai aproape de capătul "punk" şi cel mai departe de capătul "steam" al spectrului acestui subgen literar.

"Arbeitskraft" de Nick Mamatas îl are ca protagonist-narator pe... Frederich Engles, iar miza intrigii este transformarea unui motor diferenţial dintre cele proiectate de Charles Babbage într-un motor dialectic în care să renască spiritul lui Karl Marx. O satiră amuzantă şi captivantă, aş zice.

"To Seek Her Fortune" de Nicole Kornher-Stace este o poveste dulce-amară despre conducătoarea unui echipaj de piraţi de pe o aeronavă, fiul ei şi căutarea prin lume a celor care îi pot citi viitorul.

"The Ballad of the Last Human" de Lavie Tidhar este o schiţă agreabilă, despre un cîine inteligent şi însoţitorul său, un păianjen evoluat, care călătoresc în căutarea unui mitic reprezentant al rasei umane, demult dispărută. Ca ton şi ca temă, schiţa seamănă puţin cu nuvelele lui Michael Swanwick din seria "Cîinele spuse ham-ham".

Antologia se încheie cu scurte note bio-bibliografice.

Pe ansamblu, la aproape 500 de pagini, The Mammoth Book of Steampunk reuşeşte să acopere multiplele faţete pe care le are în prezent subgenul steampunk, iar multe dintre povestirile conţinute în antologie merită şi recompensează o a doua lectură. Vă recomand cu plăcere acest volum. Îl puteţi comanda aici. 

Desigur, după ce am încheiat lectura antologiei create de Sean Wallace, am început să parcurg o altă antologie intitulată Steampunk şi realizată de Ann şi Jeff Vandermeer. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

Florin Pîtea, "Anul terminal"

În iulie 2012, la invitaţia domnului George Sagy Sauciuc, am inaugurat în Gazeta SF o rubrică intitulată "Autorul îşi prezintă cartea". În cele ce urmează, vă invit să parcurgeţi şi dumneavoastră o prezentare a celui mai recent roman al meu, "Anul teminal".

În toamna anului 2003, la un seminar, le-am vorbit studentelor despre importanţa unui jurnal de idei, în care să ne notăm zilnic impresiile despre cărţi, articole, filme, piese de teatru şi altele asemenea, precum şi diverse proiecte. Cum studentele din acea grupă nu au pus în aplicare sugestia cu jurnalul, după o săptămînă am decis să o aplic chiar eu. (Mai tîrziu, din jurnalul de idei a apărut blogul „Ţesătorul”, însă asta e altă poveste.)

Am început să îmi notez într-o agendă diverse proiecte. Unele dintre acestea şi-au găsit locul în volumul An/Organic. Altele probabil vor forma volumul „Exilaţi în Ciberia”. Altele s-au transformat în capitole din teza mea de doctorat, Art Wasn't Quite Crime. Altele au ajuns capitole din romanul Gangland. Iar un proiect de schiţă, cu titlul provizoriu „Liceenii”, s-a dezvoltat... surprinzător de mult.

Din păcate, proiectul acesta despre liceeni într-un viitor apropiat a fost amînat multă vreme, pentru că mereu mi s-au părut mai urgente alte lucrări de ficţiune şi non-ficţiune. Dar nu l-am abandonat, după cum veţi vedea în cele ce urmează.

Primele capitole din povestea despre liceeni le-am scris într-o agendă verde, primită cadou de la o doamnă directoare dintr-o companie de telefonie mobilă. Nu am progresat mult în perioada aceea (2009-2011) pentru că m-am mutat de două ori cu locuinţa, mi-am terminat, publicat şi susţinut teza de doctorat şi am avut diverse alte activităţi – inclusiv ca redactor literar.

Dar în iunie 2011, după susţinerea tezei de doctorat, am avut senzaţia distinctă că restul vieţii mele era pe cale să înceapă – cu activităţi cărora le dusesem dorul, precum reuniunile cu scriitori şi scrierea de ficţiune. Aş fi reluat cu drag un proiect science fantasy, „Fierul şi fiara”, însă un editor cu care am colaborat frecvent mi-a cerut insistent un roman în seria cu Necropolis şi Gangland. Aşa că am purces să duc la bun sfîrşit Anul terminal.

Parte din dificultatea scrierii romanului a fost că am adoptat un punct de vedere subiectiv – protagonista este şi naratoare – ceea ce presupunea un vocabular pe măsură, împrumutat pe furiş de la liceene care vorbeau la telefonul mobil prin mijloacele de transport în comun. Şi sintaxei i-am făcut unele lucruri despre care prefer să nu discut în public...

Dar scrierea Anului terminal s-a desfăşurat cu mai mare uşurinţă decît lucrul la Gangland (pentru care mi-au trebuit unsprezece ani şi două luni) pentru că... am planificat totul dinainte. Fiecare personaj a avut o fişă separată în agendă. Fiecare decor a avut fişa sa. Fiecare element de recuzită a fost descris minuţios. Intriga a fost planificată capitol cu capitol şi adesea scenă cu scenă.

Astfel, în loc să aştept să apară inspiraţia, am folosit planificarea, iar scrierea propriu-zisă a romanului (exceptînd primele patru capitole) a durat opt luni. Au urmat discuţii cu cîteva persoane de încredere cărora le-am oferit romanul spre lectură, două revizuiri şi... o surpriză legată de publicare. Din fericire, mi-a sărit în ajutor domnul editor Cristian Cârstoiu, aşa încît, pe 2 iunie 2012, la Tîrgul de Carte Bookfest, am lansat în cele din urmă Anul terminal.

Cu toate că am avut unele îndoieli referitoare la acest roman, primirea din partea publicului şi a criticii a fost deosebit de călduroasă. Lansarea cărţii a fost un eveniment extrem de agreabil, despre care am scris cîte ceva aici. Fragmente din roman au apărut în Gazeta SF şi pe site-ul SRSFF, iar cronicile din presă şi de pe bloguri au fost foarte pozitive.

În ceea ce mă priveşte, pe lîngă faptul că le sînt recunoscător tuturor celor care m-au sprijinit în scrierea, publicarea, lansarea şi promovarea Anului terminal, mă simt uşurat că proiectul acesta s-a încheiat cu bine şi vă promit că nu voi scrie vreodată o continuare directă a acestei cărţi. În romanul la care lucrez acum, „Fierul şi fiara”, intriga se desfăşoară în cu totul altă lume imaginară, iar punctul de vedere, vocabularul şi stilul sînt de o factură foarte diferită. Cu puţin noroc, nu peste multă vreme, voi reveni în Gazeta SF cu un alt articol în care vă voi prezenta mai pe larg acest proiect science fantasy (după ce îl voi fi terminat şi publicat). Însă, pînă atunci, îi mulţumesc pentru invitaţie domnului George Sagy Sauciuc şi îi predau ştafeta acestei rubrici următorului invitat.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Jay Lake, "Mainspring" (2007)

În 2011, spre finalul lunii iulie, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru, am primit cadou un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Jay Lake, Mainspring (Editura Tor, New York, 2008). De parcurs, l-am parcurs în septembrie 2012. Şi iată ce am aflat:

Acţiunea romanului Mainspring se petrece într-un univers alternativ în care Creatorul a construit un Sistem Solar mecanic, iar planetele şi sateliţii se învîrt pe nişte orbite din alamă, dinţate, vizibile pe cer. Britanicii şi-au păstrat coloniile din America de Nord, iar în primăvara anului 1900 un umil supus din New Haven al Reginei Victoria este vizitat de arhanghelul Gabriel. Misiunea pe care o primeşte protagonistul Hethor este să găsească Cheia Periculoasă şi să întoarcă arcul principal al Pămîntului, înainte ca mecanismul care roteşte planeta noastră pe orbita ei de alamă să se oprească de-a binelea.

Aşa începe o veritabilă odisee care îl poartă pe Hethor, un ucenic ceasornicar, întîi în Boston, apoi la bordul unui dirijabil, Bassett, pe urmă la Zidul care desparte emisfera nordică de cea sudică, dincolo de Zid, pe tărîmuri neexplorate, iar în final la Polul Sud, unde, cu puteri magice, protagonistul reîncarcă arcul principal.

Personajele sînt creionate atent, iar punctul de vedere folosit în roman (omniscienţa selectivă) ajută la stabilirea unei conexiuni empatice între cititor şi protagonist. Hethor parcurge un traseu iniţiatic în care, pe măsură ce întîmpină obstacole şi depăşeşte dificultăţi, îşi descoperă resurse nebănuite şi se transformă într-un veritabil erou. Atît personajele negative (precum William din Ghent) cît şi personajele secundare pozitive (ca bibliotecara Childress) sînt interesante şi aproape dickensiene în excentricitatea lor.

Evenimentele din intrigă, pe de altă parte, cu furtuni spectaculoase, cutremure, tsunami, deplasări cu dirijabilul, o expediţie la Polul Sud şi o descindere spre centrul Pămîntului, par desprinse din romanele lui Jules Verne. Loviturile de teatru şi întorsăturile de situaţie sînt frecvente, ca într-un foileton victorian, iar suspansul îi ţine pe cititori cu sufletul la gură.

Lumea din fundalul romanului, pe de altă parte, e o îmbinare barocă de ucronie şi fantastic. Pe unele pagini sînt amintite personaje istorice precum Dante Gabriel Rosetti sau Edgar Allan Poe. În alte capitole apar demoni înaripaţi, omuleţi îmblăniţi şi citadele cu ziduri rotative, într-o risipă de imaginaţie. Iar ceasornicăria şi mecanica sînt atît de răspîndite în acest univers paralel încît pînă şi Iisus a fost răstignit pe un mecanism din roţi dinţate. Ca urmare, creştinii poartă la gît o reproducere în miniatură a mecanismului.

Pe ansamblu, Mainspring reprezintă un bun exemplu de literatură steampunk din generaţia a treia şi vă recomand şi dumneavoastră să îl parcurgeţi dacă veţi avea cîndva ocazia. Jay Lake a revizitat universul ficţional construit în acest roman într-un volum mai amplu, Escapement. Însă despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

P.S. (Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

După 20 de ani

Pe 15 septembrie am împlinit 20 de ani de cînd public literatură ştiinţifico-fantastică. Debutul meu a avut loc în "Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia", nr. 489, sub îndrumarea domnului Mihai Dan Pavelescu. În acelaşi număr şi-a făcut debutul literar colegul meu Constantin Pavel. Piesa de rezistenţă a revistei era povestirea lui John Varley "Raid aerian", iar coperta a fost realizată de Marian Leonida.

Schiţa cu care am debutat se intitula "Noaptea cea mai lungă". Tocmai fusesem admis la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, iar pe 15 septembrie 1992 am mers la Casa Presei Libere, la redacţia revistei Anticipaţia, împreună cu vechiul meu prieten, Mirel Palada, şi am luat exemplare din noul număr al publicaţiei. Pe urmă ne-am aşezat pe iarbă, în Herăstrău, şi ne-am imaginat, răsfoind revista, un viitor în care aveam să publicăm povestiri, ba chiar cărţi întregi...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)