În vara anului 2011, prin amabilitatea autorului Ted Chiang şi a celor ce lucrează la editura Suberranean Press, am avut ocazia să citesc nuvela "The Lifecycle of Software Objects". Am descărcat-o gospodăreşte de la adresa aceasta, am pus-o în pagină, am imprimat-o şi am legat-o, după care, pînă să-i pun nişte coperte şi să o citesc, s-a făcut... primăvara lui 2012. (Internetul e de vină.)
Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
"The Lifecycle of Software Objects" se poate încadra ca temă în subgenul postcyberpunk. Tratează despre crearea unor entităţi informaţionale, numite "digienţi", pe care o companie, Blue Gamma, le oferă ca produse comerciale. Digienţii pot învăţa diverse abilităţi şi îşi pot dezvolta inteligenţa, însă pentru asta, ca şi oamenii, au nevoie de interacţiune socială şi de acces la surse de informaţii.
Ca urmare, personajele principale umane din nuvelă, Ana Alvarado şi Derek Brooks, sînt implicate în crearea şi dezvoltarea digienţilor. Din păcate, succesul pe piaţă al acestor entităţi este destul de limitat, apoi compania care i-a creat se închide, iar mediul virtual pentru care fuseseră proiectaţi este înglobat de un altul, ceea ce presupune fie abandonarea digienţilor, fie adaptarea lor la noul mediu virtual cu nişte costuri prohibitive.
Pe măsură ce opţiunile se restrîng, protagoniştii se confruntă cu probleme economice şi cu dileme etice. Finalul nuvelei arată nu numai cît au evoluat digienţii, ci şi în ce fel s-au schimbat protagoniştii.
Ca stil, "The Lifecycle of Software Objects" aminteşte întrucîtva de povestirile timpurii ale lui Greg Egan - puţine detalii senzoriale din "lumea reală" a personajelor umane, puţine amănunte despre viaţa acestor personaje dincolo de conflictul în care sînt prinse şi o preponderenţă a ideilor faţă de observaţie. Pe ansamblu, senzaţia este că povestea aceasta s-ar putea întîmpla cam oriunde într-o ţară vorbitoare de limbă engleză, căci elementele de culoare locală lipsesc aproape cu desăvîrşire.
Tocmai ca urmare a acestei sărăcii a detaliilor, personajele lui Ted Chiang nu reuşesc să işte simpatia cititorilor. Iar dacă ideile se doreau a fi punctul forte al nuvelei, atunci "The Lifecycle of Software Objects" păcătuieşte prin faptul că nu îşi duce ideile pînă la nişte consecinţe ultime (şi extreme), în maniera literaturii SF clasice, ci mai degabă le cantonează în zona unei petite histoire cu influenţă minimă asupra lumii în general. Pentru comparaţie, ar fi bine să revedeţi la ce consecinţe a dus Charles Stross nişte idei tehnologice oarecum asemănătoare în Accelerando.
În consecinţă, oricît de drag mi-ar fi genul (post)cyberpunk şi oricît de recunoscător le-aş fi autorului şi editorilor că au oferit această nuvelă gratuit spre lectură, mă tem că nu am să parcurg "The Lifecycle of Software Objects" şi a doua oară.
Postări
