După cum probabil vă aşteptaţi, interesul meu pentru subgenul cyberpunk nu s-a încheiat odată cu publicarea volumului Art Wasn't Quite Crime. Aşa se face că, spre finalul lunii martie, am achiziţionat de la anticariatul Ex Libris un teanc respectabil de albume cu benzi desenate franţuzeşti, dintre care cel mai mult mi-a atras atenţia romanul grafic Septième ange (Fusion, Soleil Productions, Toulon, 2007). Scenariul le aparţine lui Stéphane Miquel şi Nicholas Tackian, iar grafica lui Kenjo Aoki.
Septième ange îl are ca protagonist pe un asasin profesionist, Gabriel, care locuieşte şi acţionează într-o metropolă colosală, suprapopulată, numită L.I. O agenţie guvernamentală secretă îl contactează periodic pe Gabriel pentru a-l trimite pe urmele următoarei victime, numai că protagonistul e bîntuit de coşmaruri (plimbări solitare printr-un oraş vechi, pustiu şi ruinat) şi devine dependent de un drog, Blue. În cele din urmă, în loc să ucidă un funcţionar public onest, Gabriel preferă să renunţe şi să devină un proscris fugar, conştient fiind că alţi asasini îl vor găsi şi ucide destul de curînd.
Albumul are certe calităţi atît ca scenariu (contrapunct bine realizat între realitatea şi visele protagonistului) cît şi ca grafică (planşele artistului Kenjo Aoki par să aibă o influenţă postimpresionistă). Atmosfera este puternic influenţată de pelicule precum Blade Runner sau The Fifth Element (mediu urban, sigle de neon, vehicule zburătoare). De asemenea, romanul grafic conţine elemente de critică socială şi pune în discuţie singurătatea instituţionalizată, alienarea din mediul urban, încălcarea drepturilor cetăţenilor de către agenţiile de stat. Nu întîmplător, centrul pentru interceptarea telecomunicaţiilor are acronimul UKUSA.
Ar trebui să mai menţionez că Septième ange se remarcă prin excelenta calitate a hîrtiei şi tiparului, prin concizia şi claritatea scenariului, prin bogăţia culorilor şi graficii (mult diferită de stilul manga atît de răspîndit în ultima vreme) şi prin faptul că oferă o poveste de sine-stătătoare, mai degrabă decît un volum dintr-o serie. Pe de altă parte, m-a pus pe gînduri în legătură cu posibilitatea de a mai construi poveşti cyberpunk (indiferent dacă sub formă de text, de roman grafic sau de film) care să fie altceva decît o colecţie de clişee. Dar acesta este un subiect pe care îl vom discuta cu altă ocazie.
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu