miercuri, 27 octombrie 2010

"Copyright"

(Despre aplicarea judicioasă a legii drepturilor de autor)


Reporter: Stăm de vorbă cu Mircea şi Cornel, cei doi români care au îngenuncheat corporaţia americană Bonsanto. Cornel, cum ţi-a venit ideea care a stat la temelia acestei campanii de succes?

Cornel: De fapt, a fost ideea lui Mircea...

Mircea: Pe care am avut-o într-o discuţie cu Cornel.

Cornel: Da, a fost acum cîţiva ani, înainte să se încheie al doilea deceniu al secolului. Eram în vizită la Mircea şi i-am spus cum corporaţia Bonsanto a pus patent pe genomul vacilor. Nu pe al unor vaci modificate genetic, cum patentaseră grînele super-productive la sfîrşitul secolului trecut, ci pur şi simplu pe genomul vacilor deja existente. Şi, practic, o dată ce le-a fost recunoscut dreptul de autor asupra codului genetic al vacilor, chit că nu-l creaseră ei, ci numai fuseseră primii care să se gîndească să-l patenteze, ăştia de la corporaţia Bonsanto şi cu avocaţii lor puteau să dea în judecată orice fermier, orice fermă zootehnică, orice restaurant chiar, pe motiv că au vite sau carne de vită fără să le plătească lor drepturi de autor.

Mircea: Ca un act de piraterie informaţională aplicat codului genetic, cum ar fi.

Reporter: Înţeleg.

Mircea: E, cînd am auzit asta de la Cornel, am zis: "Păi atunci punem şi noi patent pe molecula apei, că sîntem primii care s-au gîndit la aşa ceva!"

Reporter: Chiar aşa?

Cornel: Da, şi mie mi s-a părut o idee absolut genială. Am pus mînă de la mînă cu Mircea, am făcut o firmă, Mircea & Cornel Proprietăţi Intelectuale SRL, şi am depus cerere de patent pentru molecula apei la forurile competente.

Mircea: Cam în şase luni am reuşit să patentăm molecula apei. A fost o groază de alergat cu tot felul de acte, iar birocraţia e infernală. Dar am reuşit pînă la urmă.

Reporter: Şi care a fost pasul următor?

Mircea: Am contactat o firmă de avocatură specializată în dreptul proprietăţii intelectuale şi am făcut contract cu cei de acolo în vederea iniţierii unei acţiuni judecătoreşti împotriva corporaţiei Bonsanto.

Cornel: Că noi n-aveam atunci banii necesari pentru o acţiune de asemenea anvergură, vă daţi seama...

Reporter: Desigur.

Mircea: E, şi pe urmă am început o acţiune discretă de colectare a probelor din fermele Bonsanto.

Cornel: Ei patentaseră deja genomul vacilor de ceva timp...

Mircea: De cîţiva ani buni...

Cornel: Şi, pe motiv că li se încălcau drepturile de autor asupra genomului bovin, ruinaseră deja mii de fermieri şi sute de ferme zootehnice din America de Nord, inclusiv unele de mare anvergură.

Reporter: Şi cum aţi colectat probe?

Mircea: Mă tem că nu vă putem oferi detalii concrete...

Cornel: E posibil să folosim metodele acestea şi cu alte ocazii.

Reporter: Înţeleg.

Mircea: Dar, în principiu, cum destui dintre micii fermieri ruinaţi ajunseseră să lucreze în fermele zootehnice trecute acum în proprietatea corporaţiei Bonsanto, nu a fost chiar imposibil să-i rugăm să colecteze probe pentru noi.

Cornel: Fotografii, probe chimice, lucruri din acestea...

Reporter: Şi colaboratorii dumneavoastră nu au întîmpinat dificultăţi în colectarea probelor?

Cornel: Ba bine că nu!

Mircea: Ăştia de la Bonsanto aveau camere de supraveghere peste tot în fermele zootehnice. Dar ne-am ales nişte colaboratori motivaţi şi s-au descurcat.

Reporter: Cum s-au desfăşurat lucrurile la tribunal?

Mircea: Păi, ne-am ales şi tribunalul cu grijă.

Cornel: Da, ne-am ferit de organismele internaţionale de arbitraj pentru că, de regulă, în conflictele dintre guverne naţionale şi corporaţii multinaţionale, dau cîştig de cauză multinaţionalelor.

Mircea: Nu că am fi reprezentat vreun guvern naţional, dar orişicît...

Reporter: Şi, în condiţiile acestea, aţi preferat tribunalul internaţional de la Haga?

Mircea: Absolut!

Cornel: Da, ne-am adresat tribunalul internaţional de la Haga. Bine, n-o să ne apucăm acum să vă povestim în detaliu ce şi cum a fost la primul proces...

Mircea: Presa a relatat pe larg atunci, la cald, cum se spune...

Cornel: Dar a fost memorabil cînd am început să aducem probe şi martori. Mostre din apa cu care erau adăpate vacile în fermele Bonsanto...

Mircea: Mostre de vapori de apă din aerul de la ferme...

Cornel: Mostre de urină de la vaci - pînă şi acolo se găseau molecule din substanţa pe care am patentat-o!

Reporter: Fascinant!

Mircea: Şi au încercat ei la început să pretindă că a fost un accident, că era un caz izolat, că numai la o fermă...

Cornel: Subtrefugii de-astea ieftine.

Mircea: Dar le-am demonstrat cu probe că la sute dintre fermele lor se utilizează, ba chiar se produce în cantităţi semnificative, substanţa patentată de noi - e drept, uneori în amestec cu alte substanţe.

Cornel: Şi asta fără să ne plătească drepturi de autor corporaţia Bonsanto, vă daţi seama!

Reporter: Cum au reacţionat reprezentanţii corporaţiei la prezentarea probelor?

Mircea: Pe unii dintre ei i-a apucat plînsul în instanţă.

Cornel: Iar asistentele noastre atunci, pe loc, le-au luat mostre de lacrimi, le-au analizat şi au demonstrat că, sfidînd atît instanţa cît şi legislaţia internaţională a drepturilor de autor, directorul pentru relaţii cu publicul, directorul general şi preşedintele consiliului de administraţie produceau apă în tribunal.

Mircea: La nevoie, am fi putut obţine probe suplimentare urmărindu-i în pauze, la toalete, dar am preferat să le respectăm intimitatea şi să nu încălcăm limitele decenţei.

Reporter: Lăudabil.

Cornel: Oricum, probele deja existente erau covîrşitoare.

Mircea: Sentinţa tribunalului a fost în favoarea noastră.

Reporter: Şi corporaţia?

Cornel: A făcut apel, fireşte.

Mircea: Numai că, dacă tot făcuserăm firmă şi alergaserăm cu acte şi cu taxe şi cu tot felul de proceduri, n-am patentat numai molecula apei, ci şi alte molecule.

Reporter: Şi cum aţi procedat la apel?

Cornel: Tot cu probe, tot cu martori, numai că, de această dată, am demonstrat că atît vacile corporaţiei Bonsanto cît şi angajaţii acesteia, ba chiar şi acţionarii ei, produceau dioxid de carbon.

Mircea: Fără să ne plătească drepturi de autor, desigur.

Cornel: Un act imoral de piraterie, o încălcare grosolană a proprietăţii noastre intelectuale, vă daţi seama!

Mircea: Nu toţi oamenii cresc vite sau consumă carne de vită, ca să încalce patentele corporaţiei Bonsanto. Cornel preferă carnea de pui, spre exemplu...

Cornel: Iar Mircea e vegetarian...

Mircea: Dar vitele, angajaţii şi acţionarii corporaţiei Bonsanto produceau apă în fiecare zi şi dioxid de carbon în fiecare minut, chiar şi în timp ce se judeca apelul, încălcînd astefel proprietatea noastră intelectuală!

Reporter: Şi care a fost rezultatul apelului?

Cornel: A fost un proces lung, cu zeci de martori şi mii de probe, dar l-am cîştigat şi pe acesta.

Mircea: Firma de avocatură care ne reprezintă în continuare a fost şi atunci la mare înălţime.

Cornel: Am menţiona numele firmei, însă chiar cei de acolo ne-au avertizat că am putea să fim amendaţi pentru publicitate mascată.

Reporter: Da, ar fi un oarecare risc în acest sens...

Mircea: Şi în urma apelului, corporaţia Bonsanto a rămas să ne plătească nişte daune astronomice.

Cornel: Numai că au făcut recurs.

Reporter: Şi de data asta cum aţi procedat?

Mircea: Am luat-o de la capăt, cu probele, cu martorii. De această dată, pe lîngă producţia ilicită de apă şi de dioxid de carbon, am adus în discuţie şi producţia de gaz metan. Că şi molecula asta o patentaserăm...

Cornel: Da, a fost mai dificil pentru colaboratorii noştri să capteze mostre de la coada vacii...

Mircea: Sau din toaletele clădirilor administrative ale corporaţiei Bonsanto...

Cornel: Dar, cum aveam o armată întreagă de colaboratori, am mers şi de această dată la tribunal cu probe covîrşitoare.

Reporter: Cum au reacţionat reprezentanţii corporaţiei atunci cînd au fost confruntaţi cu această avalanşă de probe incriminatoare?

Mircea: Le-a venit să plîngă din nou, dar s-au abţinut pentru că ştiau că lacrimile pot fi folosite ca probă în instanţă împotriva lor.

Cornel: În schimb, preşedintele consiliului de administraţie a făcut o criză de nervi cînd a devenit clar pînă şi pentru el că pierduseră recursul.

Reporter: Ce a avut de spus?

Mircea: Cînd i-a sărit muştarul, a ţipat că, după regulile astea, n-o să mai poată nici să tragă un pîrţ la el în companie.

Cornel: Şi Mircea l-a corectat imediat.

Mircea: Da, i-am zis că n-o să mai poată să tragă un pîrţ la el acasă, în maşină, pe stradă sau oriunde se va duce, nu numai la el în companie, fără să ne plătească drepturi de autor.

Reporter: Pentru că gazele...

Mircea: Exact! Gazele intestinale au în compoziţie şi gaz metan.

Cornel: Atît vitele cît şi angajaţii corporaţiei Bonsanto, ba chiar şi cadrele de conducere şi acţionarii, produceau zilnic gaz metan fără autorizaţia noastră. Era o încălcare sistematică a proprietăţii intelectuale.

Reporter: Şi preşedintele consiliului de administraţie ce a mai avut de declarat cînd s-a înfuriat?

Cornel: A, păi ne-a ţinut o tiradă cam incoerentă despre faptul că patentele ar trebui să protejeze proprietatea intelectuală asupra unor invenţii, concepte, tehnologii sau informaţii nou-create, nu asupra unora vechi, deja existente, şi în nici un caz asupra unor lucruri comune, de care beneficiază întreaga omenire dintotdeauna.

Mircea: La care Cornel i-a zis... De fapt, spune-i tu.

Reporter: Ce anume i-aţi replicat?

Cornel: I-am zis aşa: "Păi, n-aţi început chiar dumneavoastră, cînd aţi patentat genomul bovin? Că doar n-a creat corporaţia Bonsanto prima vacă, prin inginerie genetică! Vreţi să-i daţi în judecată pe unii şi pe alţii pentru că vă încalcă aşa-zisele drepturi de autor pentru un cod genetic pe care nu l-aţi făcut voi? Lasă că vă dăm şi noi în judecată pentru că folosiţi şi produceţi molecule pe care avem noi copyright! Să vedem dacă vă convine!"

Reporter: Chiar aşa?

Cornel: Exact aşa. Au pierdut şi recursul şi i-am uscat de bani.

Mircea: Practic, i-am dus la sapă de lemn şi, după toţi anii ăştia de procese şi de plătit amenzi, au ajuns la faliment, cît erau ei de mari şi tari.

Reporter: Şi, dacă aţi avut cîştig de cauză şi v-aţi îmbogăţit, v-aţi retras din activitate?

Cornel: Dimpotrivă! Am patentat alfabetul latin, cifrele arabe...

Mircea: Şi numerotarea în baza doi...

Cornel: Da, şi codul binar, iar acum vrem să dăm în judecată firmele producătoare de software care folosesc proprietatea noastră intelectuală şi produc programe pentru calculatoare, programe pe care apoi le vînd fără să ne achite drepturi de autor.

Mircea: Atît limbajele de programare, care folosesc alfabetul latin şi cifrele arabe, cît şi codul-maşină, care foloseşte sistemul binar, practic piratează proprietatea noastră intelectuală.

Cornel: Şi asta e o încălcare sistematică, la scară globală, a legilor internaţionale asupra drepturilor de autor.

Mircea: Numai că n-o să stăm cu mîinile-n sîn, nici n-o să tolerăm la nesfîrşit pirateria informaţională.

Cornel: Nu este admisibil ca diverse corporaţii multinaţionale să profite pe căi ilicite de pe urma alfabetului nostru şi a cifrelor noastre.

Mircea: Nanosoft, păzea că venim!


A consemnat Florin Pîtea

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

5 comentarii:

RUXANDRA - PLOIESTI spunea...

am citit ....multumesc !

Anonim spunea...

cat de ingenios

ben spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=Rj_9-wnx5oQ

asta e prima parte (treaba e destul de veche si mult discutata... acolo de unde "vin" eu).
din pacate problema e un pic mai complicata si merita TOATA ATENTIA, dar tratata la modul serios!

Florin Pîtea spunea...

Desigur, textul acesta este o lucrare de ficţiune etichetată ca atare, iar orice asemănare cu instituţii sau persoane din lumea reală este strict întîmplătoare şi neintenţionată de autor. Orice comparaţii cu aspecte ale realităţii imediate vor fi făcute de cititori strict pe propria răspundere. :)

impricinatul spunea...

pai, pe propria raspundere o fac!
mai iesim, tata, in parc? :)