În ultima zi a lunii martie 2018, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat o lucrare de nonficțiune cu un titlu interesant: The Org - The Underlying Logic of the Office (Editura Twelve, New York, NY, 2013). Unul dintre autori, domnul Ray Fisman, este profesor universitar la Universitatea Columbia. Celălalt, domnul Tim Sullivan, este director editorial la Harvard Business Review Press.
Am parcurs volumul în patru zile. Și iată ce am aflat:
"Introducerea" prezintă principala temă a cărții: organizația ca o mașinărie pentru îndeplinirea misiunilor. Autorii arată ce își propun să facă (explicarea modului în care funcționează organizațiile), apoi avantajele și dezavantajele organizațiilor, motivarea angajaților, motivele pentru a avea angajați (mai degrabă decât roboți) și reducerea decalajului dintre așteptări și realitate prin mai buna înțelegere a organizațiilor.
Capitolul întâi, "Marginalul", prezintă studiul de caz al unui creator de rame de ochelari, Scott Urban, care e o firmă comercială... de unul singur. Prin contrast, o altă firmă care inițial consta din două persoane, Bill Hewlett și Dave Packard, a devenit o megacorporație cu peste trei sute de mii de angajați. Autorii demonstrează de ce organizațiile sunt necesare (prin prisma economistului Adam Smith), și explică de ce uneori sunt mai eficiente decât piața liberă (așa cum a arătat economistul Ronald Coase), dar și de ce implicarea în afaceri a unei organizații atrage costuri.
Capitolul al doilea tratează despre "Proiectarea postului". Autorii prezintă studiul de caz al unui cercetător, Peter Moskos, care s-a angajat în poliția orașului Baltimore pentru a studia din interior organizația. Astfel, aflăm despre polițiștii cu multiple misiuni de îndeplinit (unele măsurabile, altele nu), despre nevoia de a menține activitățile și organizația la un nivel simplu și inteligibil, despre lucrul în echipă în cadrul forțelor de poliție, despre acțiuni polițienești sub acoperire, despre proiectarea locurilor de muncă cu anumit atribuții bine gândite și despre găsirea persoanelor potrivite ca să le ocupe. (Firește, pentru ocuparea anumitor posturi, candidații trebuie să meargă la unele facultăți foarte selective și foarte costisitoare.) Spre final, autorii discută și metode prin care activitatrea organizației și a reprezentanților ei beneficiază de feedback extern, respectiv de ce e necesar ca angajații să fie întrucâtva dezamăgiți de un sistem de supraveghere, control, recompense, sancțiuni și măsurători.
Capitolul al treilea se ocupă cu "Asamblarea puzzle-ului organizațional". Paradoxal, autorii iau ca studiu de caz organizarea bisericii metodiste, cu pastori, comisii parohiale, episcopi și realocări de parohii. Pentru ca o asemenea organizație să funcționeze, are nevoie de venituri (pe care le adună din donații) și se află mereu în căutarea a noi enoriași. Pastorii care pierd enoriași sunt sfătuiți să se reorienteze profesional, în vreme ce aceia care atrag enoriași sunt recompensați prin alocarea unor parohii mai populate... și mai lucrative. A doua parte a capitolului tratează despre reorganizarea megacorporației Procter & Gamble într-o formă mai adaptabilă, respectiv despre introducerea organizației multidivizionale, iar mai târziu a administrației matriceale a afacerilor. Concluzia capitolului este că asamblarea unei organizații funcționale și eficiente e mai complexă și mai dificilă decât pare, însă este necesară.
Capitolul al patrulea, ironic, aduce "Laudă zdrobirii inovației". Ca studiu de caz, autorii propun Academia Militară de la West Point. Se discută accentul pus pe competitivitate, necesitatea coordonării, avantajele planificării operațiunilor militare de mare anvergură și costurile proastei planificări. A doua parte a capitolului discută restrângerea experimentelor și inovațiilor în francizele cu mâncăruri la minut, precum McDonald's, și necesitatea adaptării meniului la specificul fiecărei culturi naționale. Mai degrabă decât să lase fiecare director de restaurant să experimenteze și să diversifice meniul, McDonald's a preferat să creeze o diviziune separată al cărei scop exclusiv e experimentarea (culinară), după modelul folosit în Al Doilea Război Mondial de compania Lockheed - un departament poreclit Skunk Works. Problema găsirii unui echilibru între libertatea de a experimenta și de a inova, pe de o parte, și restricțiile impuse de birocrație, pe de alta, nu e una ușoară, iar Armata S.U.A. pare să fi găsit propriile metode pentru a reconcilia aceste aspecte - inclusiv în Irak.
Capitolul al cincilea, în schimb, ne arată "La ce e bună conducerea". Contraintuitiv, autorii încep prin a prezenta cazul unor fabrici de textile din India care funcționează fără administratori sau supraveghetori. Economiști de la Banca Mondială și de la Universitatea Stanford au propus un experiment în buna administrare a afacerilor și au prezentat rezultatele: înainte (haos și abuzuri), respectiv după (ordine, productivitate, profitabilitate). Autorii discută limitele conducerii în stil indian, pe bază de frați și fii în posturi-cheie, după care, în a doua parte a capitolului, prezintă originile administrării științifice a afacerilor (conform istoricului economic Alfred D. Chandler, jr.) - de la căile ferate transcontinentale la rețelele de supermagazine pentru comerțul cu amănuntul. Se aduc în discuție administrarea științifică propusă de Frederick Winslow Taylor, promovarea până la nivel de incompetență administrativă enunțată în principiul lui Laurence Peter, respectiv conflictul de interese dintre administratori (care au nevoie să țină ședințe pentru a orienta organizația) și administrați (care au nevoie să facă treburi în loc să piardă vremea în ședințe). Concluzia capitolului este că mai buna administrare a afacerilor poate salva vieți - cu exemple din industria jocurilor video, din spitale și din școli.
Capitolul al șaselea ne prezintă "Priveliștea din biroul de pe colț". După o introducere despre opinia publicului asupra directorilor generali, autorii ne prezintă o zi din viața unui asemenea director (în perspectiva cercetătorului Henry Mintzberg), jurnalele acestor directori (cu frecvente întreruperi ale activităților), ce se poate realiza numai în ședințe, ce poate face numai un director general, modurile în care stilul unui director general se reflectă în evoluția companiei pe care o conduce, valoarea de piață a directorilor generali (reductibilă, în unele circumstanțe, la... un dolar), respectiv consiliul de administrație al corporației ca supraveghetor colectiv al directorului general. În a doua parte a capitolului, se discută tendința ascendentă a salariilor și beneficiilor directorilor generali din megacorporațiile americane în ultimele patru decenii, situațiile în care directorii generali primesc plăți fabuloase pentru a fi... concediați, precum și realitatea că nu oricine are aptitudinile necesare pentru a fi director general.
Capitolul al șaptelea se concentrează asupra "Economiei culturii organizaționale". Introducerea prezintă cazul unei schimbări în traficul rutier din Samoa - o modificare... culturală. Autorii admit apoi că e dificil să definești cultura unei organizații și sugerează că este ceea ce ne spune cum să ne purtăm când nu putem face apel la un contract sau la un set de reguli îndrumătoare. După aceea, discută știința economică a culturii (cu exemple dintr-un experiment al cercetătorilor Camerer și Weber), modul în care se formează culturile organizaționale, căile de susținere a bunelor culturi, precum și lecții învățate din teoria jocurilor și din geopolitica Războiului Rece.
Se prezintă și căile prin care cei care încalcă normele culturii organizaționale pot fi sancționați, precum și cazuri în care companii de exploatare minieră predică una și practică alta - ceea ce poate duce la accidente grave și la pierderi de vieți omenești. Se discută și forța psihologică a loialității indivizilor față de grup, precum și necesitatea susținerii cu investiții și cu acțiuni a schimbărilor propuse într-o cultură organizațională (ca să nu rămână doar vorbe goale). Capitolul se încheie cu o privire asupra prețului schimbării.
Al optulea capitol examinează o temă înrudită: "Dezastrul și schimbarea". Studiile de caz prezintă consecințele catastrofale ale reducerii de costuri la British Petroleum, respectiv necesitatea extinderii activității Biroului Federal de Investigații de la anchetarea activităților criminale la culegerea de informații în vederea prevenirii atacurilor teroriste.
Concluziile cărții au în vedere "Organizația viitoare". Între altele, se discută modul în care s-a schimbat activitatea din clădirile de birouri după introducerea, începând din 1968, a partițiilor la semiînălțime, apoi cele două direcții principale în reformarea organizațiilor (eficientizare, respectiv mai multă autonomie), viziuni utopice, precum biroul fără hârtie sau lucratul de acasă ori din cafenea, și efectele nebănuite ale adoptării tehnologiei informaționale (organizații mai plate, dar mai mari). Spre final, se discută necesitatea dezvoltării unor rețele de comunicare și cooperare, iar în încheiere ni se arată că până și membrii Al Quaeda trebuie să își justifice cheltuielile de deplasare și cazare.
Lucrarea se încheie cu o secțiune de mulțumiri, cu note de final, corespunzându-i fiecărui capitol, cu un index alfabetic și cu o notă biobibliografică despre autori. (Am fost ușor surprins de absența bibliografiei.)
Calitățile care recomandă The Org sunt numeroase. Am apreciat buna organizare a materialului în capitole și secțiuni, prezentarea inteligibilă, fără prea mult jargon de specialitate, diversitatea studiilor de caz și ampla documentare. În egală măsură, am apreciat excelenta prezentare tipografică a volumului - copertă cartonată, supracopertă color, hârtie de bună calitate, redactare literară de înalt nivel, tehnoredactare aerisită. Nu în ultimul rând, m-a bucurat raportul calitate/preț, foarte avantajos în acest caz. (Dacă doriți, puteți comanda și dumneavoastră un exemplar aici.)
Dintre neajunsurile volumului, pe lângă absența bibliografiei, pe care am semnalat-o deja, aș aminti absența cvasi-totală a unor scurte recapitulări la finalul capitolelor, respectiv a unor concluzii propriu-zise. Ceea ce autorii au oferit drept concluzii prezintă de fapt un capitol pe o altă temă ("Organizația viitoare"), mai degrabă decât o trecere în revistă a principalelor idei prezentate în lucrare și o viziune de ansamblu sau niște învățăminte demne de a fi reținute. (Sau poate că autorii au încredere că cititorii lor sunt suficient de inteligenți pentru a pune singuri lucrurile în perspectivă și pentru a trage propriile concluzii.)
Pe ansamblu, The Org a meritat prețul achiziției și timpul petrecut cu lectura. O voi păstra în colecție ca pe o lucrare de referință și v-o recomand și dumneavoastră. Pe o temă similară, mi-am propus să citesc și volumul Cubed. Dar despre acela vom discuta la momentul potrivit tot aici, la Țesătorul.
Postări
