Robert E. Howard, "O vrăjitoare se va naște" (2016)

La începutul lunii aprilie 2016, în cadrul târgului de carte F&SF Final Frontier desfășurat în București, am participat la lansarea volumului de Robert E. Howard Conan barbarul: O vrăjitoare se va naște (Crux Publishing, București, 2016). La eveniment au luat cuvântul editorii Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu, scriitorii Ana-Maria Negrilă, Mara Radu și Oliviu Crâznic, precum și un numeros public. După lansare, am parcurs traducerea. Și iată ce am aflat:

Nuvela "A Witch Shall Be Born" a apărut inițial în numărul din decembrie 1934 al revistei Weird Tales. Crux Publishing, în schimb, ne oferă o traducere realizată de Andreea Sterea, ca un prim volum al unui proiect foarte ambițios - integrala operei lui Robert E. Howard în română.

Intriga nuvelei prezintă înlocuirea reginei Taramis din Khauran de către sora ei geamănă, Salome, o vrăjitoare ce deschide  porțile cetății dinaintea unor invadatori semiți. Conan, căpitanul gărzilor regale, luptă vitejește, însă e capturat și răstignit de către Constantinus, conducătorul cotropitorilor. Taramis e întemnițată, iar puținii soldați care i-au rămas credincioși, precum Valerius, organizează o mișcare de rezistență.

Fundalul nuvelei îl constituie o epocă istorică "pierdută", Era Hiboriană, imaginată de Robert E. Howard și plasată înaintea Antichității. Regatul Khauran e situat pe o câmpie fertilă, în apropierea unui deșert, pe ruta unor caravane care fac comerț cu Orientul Îndepărtat.

Personajele sunt tipice pentru literatura de consum. Cele feminine, precum Taramis și Salome, sunt tinere, voluptuoase și sumar îmbrăcate. Cele masculine, ca Valerius, Constantinus sau Conan, sunt invariabil musculoase, pline de forță și de vigoare. Personajele negative sunt malefice, mergând până la pactizarea cu demoni și practicarea de sacrificii umane. Cele pozitive dovedesc loialitate nestrămutată față de regină și curaj nebunesc.

Stilul practicat de Robert E. Howard este alert - în fond, autorul texan scria pentru reviste cu literatură de consum - iar Andreea Sterea a lucrat cu migală la realizarea unei traduceri care să fie fidelă spiritului original al nuvelei și care să fie în același timp într-o română fluentă și elegantă. La stilizarea traducerii a avut o contribuție semnificativă și redactorul literar Oliviu Crâznic.

Volumul se mai face remarcat și prin tehnoredactarea foarte îngrijită datorată lui Olivian Saldinger, prin coperta atractivă creată de Ionel Jinga și prin postfața concisă, bine documentată, a Marei Radu, care îi prezintă cititorilor români pe autorul Robert E. Howard și pe faimosul său personaj, Conan cimerianul.

Pe ansamblu, O vrăjitoare se va naște merită cu prisosință atenția și timpul dumneavoastră, iar eu vă recomand cu căldură să achiziționați acest prim volum dintr-o serie care vă va aduce numeroase ore de lectură agreabilă. (Puteți comanda un exemplar aici.) În ceea ce mă privește, am achiziționat deja alte câteva volume de Howard pentru a face cunoștință cu personaje precum Kull, Bran Mac Morn sau Solomon Kane. Dar despre acelea vom discuta cu alte ocazii... 

Brian Augustyn et al., "Gotham by Gaslight" (2006)

La începutul lunii aprilie 2016, în cadrul târgului de carte F&SF Final Frontier V, am achiziționat de la Red Goblin un roman grafic intitulat A Tale of the Batman: Gotham by Gaslight (DC Comics, New York, 2006). L-am parcurs în aceeași zi. Și iată ce am aflat:

Partea întâi, "Gotham by Gaslight", a fost publicată inițial în 1989. Cuprinde o introducere de Robert Bloch, "From Hell", care pastișează o infamă epistolă atribuită lui Jack Spintecătorul și un episod ucronic în care, în 1889, Bruce Wayne a avut o ședere de  durată în Europa, unde a studiat cu Sigmund Freud. Apoi, protagonistul traversează Oceanul Atlantic pentru a reveni în Gotham, doar ca să constate că Jack Spintecătorul a sosit și el acolo și a început o nouă serie de crime sângeroase. Pe nedrept, Bruce Wayne e acuzat de aceste crime și condamnat la moarte, însă evadează cu ajutorul credinciosului său majordom, Alfred, și îl descoperă pe adevăratul făptaș.

Scenariul creat de Brian Augustyn este alert și captivant, iar grafica realizată de Michael Mignola, P. Craig Russell și David Hornung amintește întrucâtva de Liga domnilor extraordinari.

Dacă partea întâi e un omagiu în benzi desenate adus publicațiilor victoriene penny dreadful, partea a doua (apărută inițial în 1991) amintește de lucrări ale unui îndrăgit autor francez din aceeași perioadă - Jules Verne. "Master of the Future" se petrece în 1892, la Gotham, și are intriga plasată în jurul unei expoziții mondiale la care, între alții, ar vrea să participe și Buffalo Bill cu spectacolul său dedicat Vestului Sălbatic. Din păcate, un scelerat echipat cu un dirijabil și cu un dispozitiv optic incendiază cartiere din Gotham și creează panică printre cetățeni. Bruce Wayne intervine pentru a-l opri, iar apoi își folosește abilitățile de detectiv pentru a descoperi dedesubturi ale acestei afaceri.

Scenariul acestui episod îi aparține tot lui Brian Augustyn. Grafica, mai colorată și mai vioaie decât cea din prima parte, a fost realizată de Eduardo Baretto și Steve Oliff. Am remarcat maniera minuțioasă în care au fost reprezentate costumele și coafurile personajelor.

Pe ansamblu, Gotham by Gaslight a meritat timpul și banii, iar acum se alătură unei colecții crescânde de romane grafice și albume de artă dedicate curentului steampunk. Dacă doriți și dumneavoastră un exemplar, vă invit să vizitați magazinul virtual Red Goblin. În ceea ce mă privește, probabil voi reciti în curând alte romane grafice de referință. Dar despre acelea vom discuta cu alt prilej...

Ana-Maria Negrilă, "Regatul sufletelor pierdute" (2016)

De scriitoarea Ana-Maria Negrilă mă leagă o îndelungată prietenie și camaraderie literară. Ne-am făcut debutul literar la începutul anilor 1990, aproape simultan, și am studiat la aceeași universitate. Ca orientare literară, am fost amândoi în aripa moderată a mișcării cyberpunk, căci scriam și publicam texte care aveau ceva mai mult în comun cu primul roman al lui Dănuț Ungureanu decât cu lucrările-manifest ale Celor Care Nu.

Tot în anii '90 ne întâlneam periodic pentru discuții literare cu alți prieteni și colegi scriitori, precum Sebastian A. Corn și Mirel Palada. Iar, ca urmare a conversațiilor pe marginea unei povestiri de-a Anei-Maria, „Când îngerii se prăbușesc”, am sfârșit prin a scrie un roman^*.

Spre finalul anilor '90, la ințiativa colegei mele scriitoare, s-a constituit un grup literar, Kult, din care mai făceau parte Costi Gurgu, Bogdan Tudor Bucheru, Jean Lorin Sterian. Sub această egidă, au apărut nu mai puțin de trei antologii de literatură fantastică.

Ceva mai târziu, în perioada 2004 – 2006, în cadrul unei colecții de ficțiune speculativă românească pe care o coordonam la Editura Diasfera, au apărut primele două volume ale Anei-Maria Negrilă. Cel dintâi era o culegere de proză scurtă fantastică, Orașul ascuns, cu povestiri plasate în versiuni reinventate ale Bucureștiului.

Al doilea, în schimb, a fost un roman, Împăratul ghețurilor – o încununare a eforturilor colegei mele pe tărâmul literaturii cyberpunk. Pe lângă elementele de înaltă tehnologie și viață josnică specifice acestei convenții literare, Ana-Maria a inclus și elemente de satiră social-politică, antropologie, ezoterism. Nu am fost deloc surprins când, la mai multe luni după publicare, Împăratul ghețurilor a fost distins cu Premiul Vladimir Colin.

A survenit apoi o lungă tăcere literară. (Poate pentru că Ana-Maria a urmat mai sistematic decât mine îndemnul regretatului nostru prieten comun, Liviu Radu, care ne sfătuia întâi să ne realizăm profesional și pe urmă să ne apucăm temeinic de scris.) Ne-am reîntâlnit ocazional în sumarul câte unei antologii, ca, de exemplu, Dincolo de noapte, îngrijită de Oliviu Crâznic, însă, cu excepția unor republicări în format electronic, vocea literară a Anei-Maria nu prea se mai auzea.

Iată totuși că, la un deceniu de la apariția Împăratului ghețurilor, colega mea scriitoare revine cu un roman mai vast și mai ambițios, Regatul sufletelor pierdute (Crux Publishing, București, 2016) – primul dintr-o serie space opera. Când spun „vast”, mă gândesc la dimensiuni comparabile cu Primăvara Helliconiei. Când spun „ambițios”, mă gândesc la o structură narativă multi-plan precum cea din Dune. Iar când spun „space opera”, mă gândesc la o societate imaginară complexă de genul celor din Seria Culturii.

Cadrul în care se desfășoară romanul este generos – o planetă extrasolară colonizată de descendenții unor astronauți tereștri. Pe de o parte, statele întemeiate de aceștia sunt într-un proces dinamic de rearanjare a relațiilor de putere – proces din care nu lipsesc spionajul, trădările și asasinatul. Pe de altă parte, tehnologiile utilizate de personaje permit abordări inedite ale activităților umane – fie că vorbim despre perpetuarea conducerii religioase, despre consolidarea puterii politice sau despre disimularea agenților secreți într-o societate inamică.

Personajele, la rândul lor, sunt diverse – de la prinți convertiți la formatul numeric la agenți dubli cu puteri extrasenzoriale, la creiere vegetale și la postumani cvasiinvincibili creați prin inginerie genetică. Și, asemenea unor maeștri SF de pe alte meleaguri, precum Bruce Sterling, Iain M. Banks sau Greg Bear, Ana-Maria Negrilă ne invită să aflăm în ce măsură a mai rămas umană o conștiință ce s-a plimbat cu ajutorul nanotehnologiei dintr-un corp în altul, ori o ființă care, prin mijloace artificiale, a trecut de centenar, sau una care a fost creată într-o cuvă, mai degrabă decât zămislită într-un pântec de femeie – și în ce măsură, între personajele postumane, conflictele au rămas esențialmente umane.

Miza acestui conflict ce implică zeci și zeci de personaje este mai mare decât însăși lumea în care se desfășoară acțiunea romanului, iar unde vor ajunge evenimentele din serie numai autoarea știe. Deocamdată, îi urez Anei-Maria Negrilă: „Bine ai revenit!” – iar pe dumneavoastră vă invit să explorați Regatul sufletelor pierdute.

*Mă tem că unele persoane nu știu unde să se oprească atunci când își susțin punctul de vedere. Nu dau nume.