"La capătul drumului" (din romanul "Gangland")

Se însera cînd Maria, conectată la sistemul de senzori al transportorului, văzu în depărtare Gangland. Nu avea cum să fie altceva, pentru că, de cînd plecase ea din Philadelphia, hackerii în compania cărora călătorise ocoliseră sistematic zonele urbane. Or, mustăciosul cărunt care pînă atunci nu-i adresase nici un cuvînt se îndrepta chiar către masa de clădiri de la orizont, fără să dea semne că ar fi vrut s-o ocolească.

După ce se înnoptă, aerul se răci încă şi mai tare, iar Mariei i se făcu pielea ca de găină drept răspuns la ceea ce îi transmiteau în creier senzorii de temperatură. Asupra oraşului se lăsă o ceaţă uşoară.

Ca o precauţie suplimentară, la intrarea în Gangland hackerul activă bondarii. Maria îi simţi ca pe nişte fluturi în stomac, apoi o trapă dorsală se deschise şi bondarii îşi luară zborul pe deasupra transportorului. Se risipiră care încotro.

Femeia aşteptă în linişte. Copiii urmăreau un colaj de ştiri cu evenimentele recente din Gangland. Se mai foiră, îl întrebară pe hacker una-alta, iar el le răspunse cu voce scăzută. Sonja urină în toaleta chimică.

Bondarii emailaţi se iviră din ceaţă, unul cîte unul, şi intrară cuminţi în trapă. Cînd se întoarse şi ultimul, hackerul comandă închiderea trapei, după care porni încet înainte.

Spre surprinderea Mariei, drumurile erau netede şi solide. Nu toate străzile erau aşa, căci uitându-se rapid printre blocuri zări gropi, maldăre de moloz, carcase de automobile vandalizate, dar cel puţin principalele artere din oraş erau excelent întreţinute.

Altă surpriză erau luminile. Din loc în loc, de-a lungul străzilor, becuri de pe stîlpi trimiteau conuri de lumină spre pavaj.

De-o parte şi de alta, pe străzi, se zăreau clădiri abandonate, iar între ele şi deasupra străzilor se întindeau straturi peste straturi dintr-o împletitură ciudată. Femeia întrezări deşeuri de tot felul, grile de ventilator, capote şi portiere de automobile, grilaje metalice, ţevi, jenţi, cărucioare din supermagazine, indicatoare rutiere, tije, segmente de conductă, şine, rămăşiţele răposatei societăţi industriale ţesute între ele cu sîrme, cu lanţuri, cu plasă metalică, cu fîşii de cauciuc decupate din anvelope într-o încîlceală murdară de rugină, care părea să ţină clădirile să nu se prăbuşească. După ce călători o jumătate de oră pe sub ţesăturile acelea apăsătoare, Maria simţi că se sufoca.

O dată, i se păru că surprinde cu coada ochiului o umbră zburătoare. Privi cu atenţie, dar prin ceaţă era greu să-şi dea seama dacă văzuse cu adevărat ceva sau nu fusese decît o halucinaţie provocată de oboseală şi de tensiunea nervoasă.

În cele din urmă, transportorul se opri în întuneric, ascuns după o clădire. În faţă, printr-un gang, se zărea o piaţă luminată în mijlocul căreia aşteptau cîteva persoane.

Hackerul îşi desprinse cablul din mufa neurală, îşi luă pălăria Stetson şi se strecură pe lîngă femeie şi printre copii pînă la uşa transportorului. Deschise uşa, coborî, apoi îi ajută şi pe copii să coboare.

– Să aşteptaţi aici pînă vă spun să veniţi, îi sfătui el.

Copiii încuviinţară din cap, în tăcere.

Hackerul plecă înspre piaţă. După cîteva clipe, Maria îşi desprinse şi ea cablul de date şi coborî din transportor. Îi furnicau picioarele pentru că stătuse prea multe ore ghemuită pe banchetă, fără să se mişte. Aerul era rece, dar plăcut, şi femeia inspiră adînc.

Ajunsese la capătul drumului.

(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)