Hai înăuntru şi ai grijă să nu te loveşti la cap, că tavanul e destul de scund.
Dac-ai închis uşa, fixează şi siguranţa, că n-avem nici un chef să se deschidă la loc de capu’ ei cînd ne-o fi lumea mai dragă.
Ştiu că-i strîmt. Asta e. Ia şi tu o banchetă-n fund.
Apă-i aici, jos, în bidon. Mîncare – ce găsim pe traseu. Toaleta chimică e-acolo, sub banchetă.
Nu se fumează, nu se bea în transportor.
Dormi cînd apuci, că dacă facem popas eliberezi bancheta, să dorm eu.
Dacă ţi se pare înghesuit, stai să vezi cum o să fie cînd o s-avem doi-trei copii aici, cu noi, înăuntru.
Ce? N-are nici un fel de parbriz, că parbrizu-i vulnerabil. Mă conectez cu cabluri la senzorii transportorului pe canale video, audio, infraroşii.
Are şi senzori de presiune şi vibraţie.
Ai să vezi, parcă eşti transportorul, că simţi ce simte el.
E, pe naiba. N-o să te las pe tine să conduci, drăguţă. Asta mi-ar mai lipsi! Da’ dacă vrei, decît să stai şi să te uiţi pe pereţi pînă mori de plictiseală, mai bine te conectezi şi tu la senzorii transportorului. Poa’ să fie destul de palpitant. Mai palpitant decît mi-aş dori, cîteodată, cînd dăm peste tancuri sau drone de-ale necrosofturilor.
Mă rog, dacă nu eşti genul care admiră peisaje, am stocate pe-aici, prin memorie, nişte filme, nişte muzici, nişte cărţi în format electronic. Poţi să le şi asculţi citite cu voce tare dacă eşti postliterată.
Nu era o insultă. Rar care mai citeşte cărţi, asta e realitatea.
Da’ să ştii că e mai bine să te conectezi la senzori. Altfel, dacă ochii percep o mişcare, cum ar fi curgerea textului electronic, iar urechea internă alta, că pe-aia n-ai cum s-o păcăleşti, apare o senzaţie de dezorientare. Creierul interpretează dezorientarea asta ca pe un simptom de otrăvire şi, pînă să ştii bine ce se-ntîmplă, ajungi să chemi cerbii.
Şi, dacă te-apuci şi borăşti pe-aici, prin transportor, speli, drăguţă, că n-ai slugi.
Alte întrebări?
(Ediţia electronică gratuită a romanului "Gangland" poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)
Dac-ai închis uşa, fixează şi siguranţa, că n-avem nici un chef să se deschidă la loc de capu’ ei cînd ne-o fi lumea mai dragă.
Ştiu că-i strîmt. Asta e. Ia şi tu o banchetă-n fund.
Apă-i aici, jos, în bidon. Mîncare – ce găsim pe traseu. Toaleta chimică e-acolo, sub banchetă.
Nu se fumează, nu se bea în transportor.
Dormi cînd apuci, că dacă facem popas eliberezi bancheta, să dorm eu.
Dacă ţi se pare înghesuit, stai să vezi cum o să fie cînd o s-avem doi-trei copii aici, cu noi, înăuntru.
Ce? N-are nici un fel de parbriz, că parbrizu-i vulnerabil. Mă conectez cu cabluri la senzorii transportorului pe canale video, audio, infraroşii.
Are şi senzori de presiune şi vibraţie.
Ai să vezi, parcă eşti transportorul, că simţi ce simte el.
E, pe naiba. N-o să te las pe tine să conduci, drăguţă. Asta mi-ar mai lipsi! Da’ dacă vrei, decît să stai şi să te uiţi pe pereţi pînă mori de plictiseală, mai bine te conectezi şi tu la senzorii transportorului. Poa’ să fie destul de palpitant. Mai palpitant decît mi-aş dori, cîteodată, cînd dăm peste tancuri sau drone de-ale necrosofturilor.
Mă rog, dacă nu eşti genul care admiră peisaje, am stocate pe-aici, prin memorie, nişte filme, nişte muzici, nişte cărţi în format electronic. Poţi să le şi asculţi citite cu voce tare dacă eşti postliterată.
Nu era o insultă. Rar care mai citeşte cărţi, asta e realitatea.
Da’ să ştii că e mai bine să te conectezi la senzori. Altfel, dacă ochii percep o mişcare, cum ar fi curgerea textului electronic, iar urechea internă alta, că pe-aia n-ai cum s-o păcăleşti, apare o senzaţie de dezorientare. Creierul interpretează dezorientarea asta ca pe un simptom de otrăvire şi, pînă să ştii bine ce se-ntîmplă, ajungi să chemi cerbii.
Şi, dacă te-apuci şi borăşti pe-aici, prin transportor, speli, drăguţă, că n-ai slugi.
Alte întrebări?
(Ediţia electronică gratuită a romanului "Gangland" poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu