Allan Percy, "Kafka pentru deprimaţi" (2014)

În mai 2014, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-un volum de Allan Percy, Kafka pentru deprimaţi - 99 de pilule inspiratoare pentru a uşura crizele cotidiene (Editura Herald, Bucureşti, 2014). L-am parcurs în cîteva ore, într-o după-amiază de august. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Volumul începe cu un prolog: "Inspiraţii pentru vremuri kafkiene", în care autorul discută sensurile adjectivului "kafkian", explică structura cărţii şi invită cititorii la o explorare a gîndirii scriitorului praghez.

Urmează un corpus de 99 de citate din scrierile lui Franz Kafka. Unele sînt însoţite de comentarii, altele de exemple paralele preluate din scrierile lui Lao Zî, Osho, Erich Fromm, Charles Darwin, Aristotel sau Michelangelo Buonarroti. Unele introduc sfaturi practice. Altele - exemple din gîndirea filosofică occidentală şi orientală. Destul de des, Allan Percy le însoţeşte cu exemple din viaţa, corespondenţa şi opera literară a lui Franz Kafka.

Numeroase dintre citatele alese au un caracter paradoxal. "Un duşman adevărat îţi transmite un curaj fără limite," "Cine caută nu găseşte, dar cine nu caută este găsit," respectiv "Sensul vieţii este că într-o zi ea se opreşte" ar fi numai cîteva exemple. Dar citatul meu preferat din acest volum rămîne: "Toate cunoştinţele, toate întrebările şi răspunsurile se găsesc la cîine." (Dacă aţi crescut măcar un cîine, probabil ştiţi asta. Dacă nu, poate veţi creşte unul de acum încolo...)

Lucrarea se încheie cu o anexă, "Cetăţeanul Kafka", din care puteţi afla cîte ceva despre viaţa lui Franz Kafka, şi cu o serie de "Referinţe bibliografice".

Am apreciat atît traducerea de bună calitate a Ancăi Irina Ionescu, cît şi tehnoredactarea aerisită şi prezentarea elegantă a volumului, care fac lectura foarte agreabilă. La fel ca şi Nietzsche pentru stresaţi, respectiv Oscar Wilde pentru blazaţi, acest volum reprezintă o schimbare de perspectivă faţă de unele probleme cotidiene cu care se confruntă oamenii în societatea occidentală şi totodată un caleidoscop de referinţe culturale şi literare care poate îi vor îndemna pe cititori să exploreze şi alte lucrări. Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar din Kafka pentru deprimaţi la un preţ atrăgător aici.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Alan Watts, "Cartea" (2012)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-un volum de Alan Watts, Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine eşti (Editura Herald, Bucureşti, 2012). Am parcurs lucrarea în iulie 2014. Şi iată ce am aflat:

Volumul începe cu o "Prefaţă" în care autorul arată succint că societatea occidentală are un tabu atît de răspîndit încît majoritatea oamenilor nici măcar nu sînt conştienţi de existenţa acestuia. În cuvintele autorului, este o conspiraţie tacită de a ignora cine sau ce sîntem cu adevărat.

Capitolul I, "Informaţii tainice", aminteşte despre societăţi în care unele tabuuri erau ocolite, la momente-cheie din viaţa fiecăruia, cu ajutorul unei cărţi, apoi propune ideea unei cărţi care să abordeze problema-tabu a cine sîntem cu adevărat. Noţiunea că am fi o entitate izolată într-un sac de piele, separată de restul Universului, pare să fie nerealistă, în vreme ce unele religii tradiţionale ar fi atins, în viziunea autorului, un stadiu de epuizare. Ca o alternativă, Alan Watts ne oferă o viziune din Vedanta conform căreia toate formele de viaţă sînt căi prin care Universul se cunoaşte pe sine şi totodată măşti cu care se joacă de-a v-aţi ascuns... cu sine însuşi.

Capitolul al II-lea, "Jocul de-a alba-neagra", punse sub semnul îndoielii gîndirea analitică în forma ei simplificată, practicată în Occident, separarea cauzei de efect, a trecutului de viitor, a individului de mediul său şi alte asemenea perspective, iar în locul lor propune o viziune holistică în care toate elementele din Univers sînt interconectate organic şi inextricabil.

Capitolul al III-lea, "Cum să fii un fals autentic", continuă în aceeaşi notă, însă abordează două teme mai concrete: modul în care gîndirea analitică a căutat să impună ordine matematică asupra lumii reale, respectiv modul în care regulile sociale au ajuns să-i dezorienteze pe indivizi. În primul caz, modelele riscă să fie confundate cu realitatea. În cel de-al doilea, regulile interacţiunilor sociale sînt uneori contradictorii, iar dacă sînt luate prea în serios pot duce la nevroză.

Capitolul al IV-lea, "Lumea este corpul tău", începe cu o recapitulare a ideilor abordate în capitolele precedente - de această dată într-o formă sintetică, sistematizată - după care tratează despre limitările sistemului de gîndire analitic, mai ales în situaţii în care modelul abstract e confundat cu realitatea propriu-zisă. O idee demnă de reţinut din acest capitol este şi aceea că relaţiile dintre elemente sînt tot atît de importante ca şi obiectele în sine. Indiferent de domeniul abordat (entomologie, sociologie, ecologie), studiile demonstrează în repetate rînduri că indivizii nu există în sine, ci  integraţi într-un sistem de relaţii cu alţi indivizi şi cu mediul ambiant. Mai mult, Alan Watts propune ideea paradoxală că fenomenele există numai în măsura în care sînt percepute de observatori. (Iar aici am impresia că se iveşte perena discuţie, pe care nu sînt calificat să o port, despre diferenţele dintre realitatea ontologică şi realitatea epistemologică.)

În schimb, capitolul al V-lea, "Şi ce dacă?", aduce în prim-plan chestiuni practice referitoare la cele două perspective - cea egocentrică şi cea holistă. Iluzia unui eu separat de restul Universului are consecinţe pe plan comportamental, psihologic şi social. Alan Watts analizează, ca exemplu, pregătirile de Crăciun, precum şi comportamentul tipic de după sărbătorile de iarnă în societatea occidentală. În schimb, el pledează pentru empatie, precum şi pentru conştientizarea multiplelor legături dintre fiinţe în mediul înconjurător. Mai degrabă decît să gonim prin viaţă ca bezmeticii, după părerea autorului anglo-american am face bine să încetinim, să contemplăm, să ne bucurăm în linişte de ceea ce este şi să ne deschidem mintea şi sufletul.

Capitolul al VI-lea, "Acela", tratează despre un concept interesant - acela de Sine, ca formă psihologică aflată dincolo de eul de suprafaţă. În viziunea lui Watts, Universul însuşi, interconectat şi integrat, ar avea o conştiinţă de sine din care am face parte, la rîndul nostru. În această perspectivă, viaţa şi moartea fiecăruia ar fi căi prin care Acela joacă roluri, schimbă măşti şi se descoperă pe Sine.

Cartea se încheie cu o bibliografie în care veţi regăsi lucrări de filosofie, psihanaliză şi istoria religiilor.

Cu toate că lucrarea lui Alan Watts a apărut iniţial în 1966, mesajul său este de actualitate. Ediţia română oferită de Editura Herald este îngrijită. Traducerea lui Marian Stan este de bună calitate, tehnoredactarea e făcută frumos, cu litere citeţe, iar formatul volumului face lectura uşoară şi agreabilă. Cu siguranţă că, la fel ca şi alte volume de Alan Watts precum Devino ceea ce eşti, Cartea încurajează şi recompensează o a doua lectură. Dealtfel, puteţi şi dumneavoastră să vă comandaţi online un exemplar la un preţ atrăgător aici.

În ceea ce mă priveşte, am început să citesc un alt volum, pe o temă oarecum înrudită, intitulat Zen şi viaţa cotidiană. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Allan Percy, "Nietzsche pentru stresaţi" (2014)

În mai 2014, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-un volum de Allan Percy, Nietzsche pentru stresaţi - 99 de pilule de filozofie radicală pentru a ţine mintea trează (Editura Herald, Bucureşti, 2014). Am parcurs acest volum într-o singură zi, spre finalul lunii iulie. Şi iată ce am aflat:

Volumul începe cu un prolog intitulat "Filozofie radicală pentru fiecare zi", în care autorul prezintă succint acest manual de auto-ajutorare şi îi informează pe cititori în legătură cu datele biografice ale lui Friedrich Nietzsche.

Urmează corpusul propriu-zis, în care ni se prezintă nouăzeci şi nouă de citate din opera filozofului german. Unele sînt arhicunoscute, precum: "Cel care luptă împotriva monştrilor trebuie să aibă grijă să nu se transforme şi el în monstru." Pe altele le-am întîlnit pentru prima dată aici, ca, de exemplu: "Orice convingere este o închisoare." Destule dintre ele sînt paradoxale, cum ar fi: "Cine nu a avut un părinte bun va trebui să-şi procure unul." Altele sînt de la sine înţelese, ca: "Tu ai drumul tău. Eu am drumul meu. Cît despre drumul corect şi unic - acesta nu există."

Fiecare dintre aceste citate este comentat pe o pagină sau două. Uneori, este ilustrat cu exemple din Coran, din Biblie, din Dao de Jing sau din tradiţia buddhistă. Alteori, se fac paralele cu ideile unor filozofi, antropologi, scriitori, psihologi. Pe alocuri, veţi găsi exerciţii practice - metode de relaxare, tehnici de meditaţie sau procedee de planificare pe termen lung. Şi, desigur, veţi găsi presărate în paginile cărţii diverse anecdote - istorioare cu tîlc, koan-uri din tradiţia zen, întîmplări cu celebrităţi.

Dintre acestea, cel mai mult mi-a plăcut o anecdotă despre Sir Christopher Wren. Arhitectul a găsit pe şantierul unei catedrale trei lucrători, dintre care unul lucra prost, al doilea corect, iar al treilea cu dăruire. Cînd i-a întrebat ce făceau, primul s-a plîns de munca obositoare, al doilea a zis că vrea să cîştige bani ca să-şi întreţină familia, iar al treilea a declarat plin de mîndrie că el construieşte catedrala din Londra.

Am reţinut şi un citat din Nietzsche pentru stresaţi: "Visurile sunt proiectate de arhitectul care sălăşluieşte în sufletul nostru, dar pentru a le transforma în realitate trebuie să-l trezim pe zidarul din noi." 

Volumul se încheie cu o anexă, "Filozofia ca terapie", în care Allan Percy pledează împotriva tendinţelor actuale din societatea occidentală de a eticheta drept patologice (şi de a medica) diversele forme de comportament uman. Autorul propune în schimb ideea că, prin studiul unor lucrări filozofice, prin reflectarea asupra soluţiilor propuse de filozofi la diferite probleme umane şi prin dezbateri, oamenii obişnuiţi pot găsi mai rapid şi mai ieftin rezolvarea chestiunilor cu care se confruntă.

Am fost plăcut impresionat de calitatea traducerii realizate de Anca Irina Ionescu, de prezentarea grafică elegantă şi de tehnoredactarea aerisită care uşurează procesul de lectură. (Dealtfel, puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar la un preţ atractiv aici.) Ca urmare, după ce am terminat de parcurs acest volum, am început un altul, Kafka pentru deprimaţi. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Allan Percy, "Oscar Wilde pentru blazaţi" (2014)

Spre finalul lunii mai 2014, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit cadou un set de cărţi de la Editura Herald. Dintre acestea, în iulie 2014, am parcurs într-o zi un volum de Allan Percy, Oscar Wilde pentru blazaţi - 99 de pilule de înţelepciune pentru fericirea de aici şi acum (Editura Herald, Bucureşti, 2014). Şi iată ce am aflat:

Allan Percy se ocupă de îndrumare personală/ coaching. În acest volum, publicat în original în 2011, a ales 99 de citate din opera lui Oscar Wilde şi le-a discutat din diferite perspective. În unele cazuri, le-a alăturat altor citate din autori chinezi, portughezi, americani sau greci. În alte cazuri, le-a interpretat cu ajutorul unor perspective din filosofie, religie, sociologie sau psihologie. Cel mai adesea, a găsit o aplicaţie mai largă, pentru viaţa de zi cu zi, a citatului ales.

Mi s-a părut interesant că, deşi de cele mai multe ori interpretările şi poveţele au fost oferite pe un ton serios, uneori Allan Percy a recurs fie la cîte un koan din tradiţia zen, fie la ironie fină sau chiar la sarcasm.

Volumul se încheie cu un articol amplu dedicat vieţii şi operei lui Oscar Wilde, care îi ajută pe cititori să facă o corelaţie între evenimentele majore din viaţa autorului anglo-irlandez şi principalele sale lucrări literare.

Am remarcat traducerea îngrijită a volumului, realizată de Anca Irina Ionescu, tehnoredactarea aerisită, care ajută lectura, precum şi prezentarea elegantă a volumului. (Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar la un preţ modic aici.) Şi, cum Oscar Wilde pentru blazaţi este numai unul dintr-o serie, în aceeaşi zi am început să parcurg un alt volum de Allan Percy, Nietzsche pentru stresaţi. Însă despre acela am să vă relatez cu alt prilej.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Eva Pattis Zoja, "Sandwork expresiv" (2013)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea responsabilei de relaţii cu publicul a Editurii Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de nonficţiune a Evei Pattis Zoja, Sandwork expresiv - o abordare jungiană (Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Alexandru Pop)). Trebuie să specific faptul că lucrarea este de dată foarte recentă, întrucît originalul a apărut tot în 2013 sub titlul Sandplay in Vulnerable Communities - A Jungian Approach. Am parcurs volumul în cîteva zile, după alte două cărţi din Colecţia Jungiana - Sinele de două milioane de ani şi Interpretarea jungiană a viselor. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Lucrarea începe cu o pagină de mulţumiri şi cu o introducere în care autoarea explică metoda lucrului cu tăviţa cu nisip şi figurine în psihoterapie.

Primul capitol, "Aspectul social al psihanalizei: policlinica lui Freud", tratează succint despre crearea de policlinici psihologice imediat după Primul Război Mondial în oraşe precum Viena, Budapesta, Berlin, cu ajutorul unor psihanalişti de marcă din şcoala vieneză.

Cel de-al doilea capitol, "Aspectul transcultural al psihologiei analitice", prezintă un episod semnificativ din copilăria lui Carl Gustav Jung şi noţiuni legate de psihologia dezvoltării.

În capitolul al treilea, "Tehnica lumii a lui Margaret Lowenfeld şi sandplay-ul Dorei Kalff", se face istoricul dezvoltării metodelor psihoterapeutice de tip sandplay şi sandwork.

Capitolul al patrulea, în schimb, discută pe larg despre "Psihoterapia în situaţii dificile", cu studii de caz legate de supravieţuitorii unor dezastre naturale.

Capitolul al cincilea prezintă "Trauma şi 'timpul din nou stăpînit'" - traume colective, traume individuale, sentimentul persoanelor traumatizate că timpul s-a oprit după evenimentul traumatic şi impresia, în urma psihoterapiei, că timpul reîncepe să curgă.

Capitolul al şaselea, unul dintre cele mai ample din volum, prezintă metoda "Sandwork expresiv", cu subsecţiuni dedicate materialelor (tăviţă, nisip, figurine), condiţiilor de spaţiu şi de timp, interacţiunilor dintre subiecţi şi supraveghetori, tipurilor de reprezentări şi conţinuturilor exprimate nonverbal pe această cale.

Capitolele următoare sînt dedicate unor studii de caz realizate în diferite locuri din lume: în Africa de Sud (7), în China (8), în Columbia (9) şi în România (10). Fiecare dintre studiile de caz este documentat minuţios, cu declaraţii ale subiecţilor, imagini ale configuraţiilor realizate în sesiunile de sandwork, observaţii ale supraveghetorilor şi interpretări date de autoare. Remarcabil este că, în ciuda faptului că evenimentele prin care trecuseră unii subiecţi erau traumatice (cutremure, violenţă familială, pericole publice, abandon), iar comunicarea verbală în privinţa traumei era blocată, metoda sandwork le-a permis subiecţilor să arate ce anume îi tramatizase, iar şedinţele succesive au avut un rol terapeutic semnificativ.

Lucrarea se încheie cu un set de note, cu o bogată bibliografie şi cu un index care îi sporeşte mult utilitatea. În cazul ediţiei române, am remarcat tehnoredactarea îngrijită, planşele cu ilustraţii color, pe hîrtie de bună calitate, şi prezentarea atractivă a volumului. Poate ar fi fost bună şi o secţiune de concluzii, care să adune laolaltă, într-o viziune sintetică, principalele idei ale cărţii, însă... dacă parcurg lucrarea cu atenţie, cititorii îşi pot forma propriile concluzii. (Volumul se poate comanda online aici.)

Ar mai trebui să amintesc, pe de o parte, că lansarea ediţiei române, pe 15 noiembrie, a avut loc la Bucureşti în prezenţa autoarei. Pe de altă parte, în ediţia din 8 noiembrie a emisiunii "Ce citim astăzi", am discutat pe larg despre acest volum cu doamna Gabriela Deniz (coordonatoarea colecţiei Jungiana) şi cu domnul Aurelian Scrima (editor). Astăzi puteţi urmări înregistrarea emisiunii în arhiva online a Televiziunii Haret, aici (de la minutul 00:35:44 la minutul 01:03:38).

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

James A. Hall, "Interpretarea jungiană a viselor" (1983)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea responsabilei de relaţii cu publicul de la Editura Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de James A. Hall, Interpretarea jungiană a viselor - compendiu teoretic şi practic (Colecţia Jungiana, Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Laura Chirodea). Versiunea originală a apărut în 1983, sub titlul Jungian Dream Interpretation - A Handbook of Theory and Practice.

La scurt timp după ce parcursesem Sinele de două milioane de ani, am început acest volum. L-am citit într-o zi. Şi iată ce am aflat:

"Introducerea" este semnată de Mihaela Minulescu şi tratează succint despre vise, despre utilitatea lor în terapia analitică, despre nivelurile multiple de interpretare a viselor şi despre importanţa lucrării lui James A. Hall.

"Prefaţa" autorului prezintă pe scurt evoluţia sa profesională ca psihiatru şi ca psihanalist jungian, respectiv utilitatea abordării jungiene a viselor în terapie.

Capitolul 1, "Conceptele de bază ale psihologiei jungiene", trece în revistă cele patru niveluri ale psihismului uman în viziunea lui C.G. Jung, structuri generale precum complexele şi imaginile arhetipale, relaţia dintre psihicul personal şi psihicul obiectiv (sau, dacă preferaţi, dintre "eu" şi "Sinele profund"), structuri ale identităţii (eul şi umbra), structuri relaţionale (animus/anima, respectiv persona) şi procesul de individuare - o continuă evoluţie psihologică a individului, un proces care se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi.

Capitolul 2 se intitulează "Caracteristicile visului". Mai întîi se discută aspecte neurologice ale viselor - cum ar fi asocierea lor cu somnul REM. Apoi sînt prezentate funcţiile compensatoare ale viselor, întrebuinţarea lor non-interpretativă, interpretarea lor şi tehnicile de imaginaţie. Capitolul se încheie cu o amplă secţiune dedicată identităţii-eu şi structurii complexelor.

Capitolul 3, destul de succint, poartă titlul "Abordarea jungiană a viselor" şi tratează despre înţelegerea detaliilor visului, despre ordonarea asociaţiilor şi amplificărilor acestuia pe unul sau mai multe niveluri, respectiv despre plasarea visului amplificat în contextul de viaţă al pacientului şi al procesului său de individuare.

Capitolul 4, "Visele ca instrumente de diagnostic", este detaliat şi ilustrat cu studii de caz. Printre chestiunile discutate în scop ilustrativ apar depresia, anxietatea, psihoza, dar şi problemele organice.

Capitolul 5, în schimb, se concentrează asupra unor "Probleme legate de tehnică". Dintre acestea aş aminti transferul şi contratransferul, analiza şi medicaţia, analiza reductivă şi analiza prospectivă, interpretarea amînată sau non-interpretarea viselor, respectiv chestiunea implicării simultane a pacientului în terapie individuală şi de grup.

Capitolul 6 abordează "Imaginile eului şi complexele constelate în vise". Primele secţiuni discută despre identificarea complexelor şi despre modificări structurale, iar secţiunile ulterioare prezintă moduri în care structurile relaţionale şi structurile identitare propuse de Jung pot servi la interpretarea viselor. Ultima secţiune a capitolului este dedicată amplificării arhetipale ca tehnică de interpretare.

Capitolul 7 trece în revistă "Temele cel mai des întîlnite în vise" - incest, doliu, case, vehicule, alcool, droguri, moartea şi... şerpi.

Capitolul 8, pe de altă parte, are în vedere "Contextul visului". Printre cazurile discutate se numără visul în vis, vise care reflectă fidel realitatea, raportări temporale şi raportări spaţiale la elementele din vis şi, poate cel mai interesant, fenomenul sincronicităţii.

Capitolul 9 tratează pe scurt despre "Simbolism şi alchimie" - teme alchimice care apar în vise şi imagini ale uniunii contrariilor.

Capitolul 10, "Visele şi procesul de individuare", tratează despre natura nevrozei - văzută ca un conflict excesiv între imaginea dominantă a eului şi celelalte părţi active ale psihicului - despre relativizarea eului, despre eul individuat, despre relaţia dintre eul din vis şi eul din starea de veghe, respectiv despre cunoaşterea focalizată şi cunoaşterea implicită.

Capitolul 11 prezintă succint "Cele două tensiuni caracteristice interpretării viselor" - diferenţa dintre conţinut subiectiv şi conţinut obiectiv, respectiv dintre conţinut personal şi conţinut arhetipal. Volumul se încheie cu un rezumat (care serveşte şi drept concluzie), respectiv cu un set de note, cu un glosar de termeni jungieni şi cu un index care ajută la găsirea rapidă în volum a diverselor noţiuni şi referiri.

Pe ansamblu, lucrarea Interpretarea jungiană a viselor este utilă atît publicului larg, cît şi specialiştilor. Am remarcat buna organizare pe capitole şi subcapitole, definirea fiecărui termen folosit (pentru a ajuta înţelegerea materialului expus), precum şi concizia lucrării. Ediţia română se remarcă şi printr-o bună tehnoredactare, precum şi prin alegerea unui tip de literă care uşurează lectura. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră această carte, pe care o puteţi comanda online aici.

În ceea ce mă priveşte, după ce am dus la bun sfîrşit Interpetarea jungiană a viselor, am început o carte cu un subiect mai specializat, Sandwork expresiv. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Anthony Stevens, "Sinele de două milioane de ani" (1993)

În a doua parte a lunii noiembrie, prin amabilitatea reprezentantei de relaţii cu publicul a Editurii Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de Anthony Stevens, Sinele de două milioane de ani (Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Gabriela Deniz). De pe pagina tehnică am aflată că versiunea originală a lucrării se intitulează The Two-Million-Year Self şi a apărut în 1993.

Am parcurs acest volum în două zile. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

În "Introducere", Carmen Beyer prezintă succint nişte noţiuni legate de psihanaliza jungiană, apoi discută despre abordarea multidisciplinară a lui Anthony Stevens şi despre studiile de caz din lucrarea de faţă.

"Cuvîntul înainte" semnat de David H. Rosen este ceva mai amplu. Mai întîi, trece în revistă volumele publicate anterior de Anthony Stevens. Apoi, prezintă succint conţinutul fiecărui capitol al lucrării şi studiile de caz discutate.

După pagina de "Mulţumiri", "Prologul" prezintă ideea centrală a cărţii - anume că, dincolo de eul conştient, există un sine profund care se manifestă sub forma unor vise cu conţinut arhetipal.

Partea întîi, "Cunoscînd incognoscibilul", începe prin a prezenta succint pasiunea pentru cunoaştere a lui Carl Gustav Jung şi continuă cu o prezentare a teoriei acestuia despre arhetipurile inconştientului colectiv şi despre manifestări arhetipale. Apoi, în secţiunile următoare, autorul sprijină această teorie cu dovezi din domeniul antropologiei, etologiei, psihologiei, psihiatriei şi lingvisticii. În această abordare, autorul deţine un avantaj, întrucît este atît psihiatru cît şi psihanalist jungian.

Partea a doua, "Visînd mituri", tratează în detaliu un caz particular, în care visul unui fermier este interpretat în perspectivă arhetipală.

Partea a treia, "Rana care vindecă", prezintă în schimb un caz mult mai grav, aproape de domeniul patologicului. După o trecere în revistă a simptomelor pacientei şi o explicaţie asupra diagnosticului, autorul explică etapele prin care a rezolvat cu bine cazul. Apoi, enunţă cinci legi ale psihodinamicii şi discută sistemele arhetipale de o importanţă crucială. Aparent, o cauză a nevrozelor ar fi încercările omului de două milioane de ani de a se adapta la lumea contemporană.

Partea a patra, "Quest-ul terpaeutic", pune faţă în faţă două abordări - una exterioară, antropologică, iar cealaltă interioară, psihologică. În ambele cazuri, rezultatul dorit este implicarea psihicului pacientului în procesul de vindecare.

"Epilogul" conţine o ultimă pledoarie pentru abordarea holistică a viselor şi pentru conexiunea, pe calea visului, dintre eul conştient şi sinele profund.

Pe ansamblu, volumul Sinele de două milioane de ani reprezintă o lectură educativă. Lucrarea impresionează prin concizie, prin claritatea expunerii şi prin abordarea multidisciplinară. Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar aici.

Alături de alte cîteva volume, Sinele de două milioane de ani inaugurează o nouă colecţie a Editurii Herald, Jungiana, care urmează să se lanseze cît de curînd sub îngrijirea doamnei Gabriela Deniz. Desigur, după ce am parcurs această carte am început imediat o alta, cu un subiect înrudit - Interpetarea jungiană a viselor. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Bodhidharma, "Wu - Marea trezire" (2013)

În a doua parte a lunii octombrie, 2013, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, reprezentanta pentru relaţii cu publicul a Editurii Herald, am primit un exemplar foarte elegant dintr-o culegere de texte de Bodhidharma intitulată Wu - Marea trezire (Colecţia Zen, Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducere Radu Duma). Online, cartea poate fi comandată aici.

Cu povestea lui Bodhidharma, cel care a adus buddhismul dhyāna din India în China, mă mai întîlnisem în adolescenţă, într-un volum de Alan Watts intitulat The Way of Zen. În lucrarea de faţă, această poveste este reluată în "Cuvîntul înainte" de către Deitaro T. Suzuki. Sînt prezentate sursele documentare despre viaţa lui Bodhidharma, întîlnirea acestuia cu împăratul Chinei, respectiv dialogul prin care misionarul indian i-a adus iluminarea discipolului său Chen Kuang. Ulterior, sub numele de Hui Ko, acesta din urmă avea să devină al doilea Patriarh Zen din China.

Urmează o secţiune din Analele maeştrilor şi discipolilor din Lanka referitoare la activitatea şi predicile lui Bodhidharma.

Sub titlul "Marea trezire" sînt grupate apoi tratatele lui Bodhidharma, cu o introducere de Etiènne Zeisler. Cel dintîi se intitulează "Principiile practicii" şi discută atitudini buddhiste precum îndurarea nedreptăţii, adaptarea la condiţii, renunţarea la căutări iluzorii şi practicarea Dharmei.

Următorul tratat poartă titlul "Dincolo de gîndire" şi se prezintă sub forma unui dialog între Bodhidharma şi Hui Ko. Cel de-al treilea, în schimb, "Despre trezire", are forma unui eseu. Tot ca un dialog între Bodhidharma şi Hui Ko este şi tratatul al patrulea, "Contemplarea minţii".

Volumul mai cuprinde o amplă secţiune de anexe, dintre care cea dintîi îi este dedicată lui Hui Ko şi reproduce una dintre predicile acestuia. Cea de-a doua poartă titlul "Tratat despre şcoala iluminării spontane care deschide mintea şi revelează adevărata natură".

În încheiere, apar un glosar de termeni chinezi şi unul de termeni sanskriţi, precum şi liniile de transmitere a Zenului în India, de la Buddha la Bodhidharma, respectiv în China, de la Bodhidharma la Dogen Kigen, în secolul al treisprezecelea. Mai departe, această şcoală de gîndire s-a transmis în Japonia. Dar subiectul acesta e tratat în altă lucrare, despre care am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)