Țesătorul pe unde... nu te aștepți

În noaptea de marți spre miercuri, 20 ianuarie 2021, la orele 00:05 AM, pe postul Radio România Actualități, veți avea ocazia să audiați o nouă ediție a emisiunii "Serviciul de noapte", realizată și moderată de către domnul Felix Crainicu.

Această ediție îi este dedicată literaturii științifico-fantastice, dar și domenillor conexe precum filmele SF, serialele TV științifico-fantastice și benzilor desenate. Invitați sunt editorul Lucian Cristian Oancea, scriitorul Ovidiu Vitan și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Țesătorul.

Discuția amplă și foarte agreabilă va fi urmată de două schițe din "Cartea cu scoarțe de argint, ferecate", în lectura autorului. Vă urez audiție plăcută.

(Cea mai recentă carte a mea, intitulată "Motorul de căutare", este acum disponibilă pe situl editurii Crux Publishing.)  

Ţesătorul la Final Frontier IV

Mâine şi poimâine (28-29 martie 2015), între orele 10:00 şi 19:00, va avea loc la Clubul Nexus de pe Bulevardul Elisabeta 37, din Capitală, ediţia a patra a târgului de carte fantasy şi SF Final Frontier. Aceasta va reuni edituri prestigioase, autori, editori, redactori şi cititori.

Dintre numeroasele evenimente de la această ediţie, doresc să amintesc mult-aşteptata apariţie a unei noi cărţi semnate de Oliviu Crâznic, autorul romanului ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. Este vorba despre un volum de povestiri, Ceasul fantasmelor, publicat de Editura Crux.  Evenimentul va avea loc sâmbătă, 28 martie, între orele 15:45 şi 16:30, în prezenţa autorului şi a editorilor. Printre cei care vor vorbi la lansare se numără şi subsemnatul.

Tot sâmbătă, între orele 17:00 şi 19:00, va avea loc o ediţie specială a cenaclului Wolf's Pack, organizată şi moderată de neobositul Lucian Cristian Oancea. La această ediţie va citi Alexandra Medaru, iar apoi veţi putea audia un fragment inedit din volumul meu "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate", în lectura autorului.

Duminică, 29 martie, în schimb, între orele 16:00 şi 16:30, Editura Paladin va lansa Trilogia Ciberspaţiului de William Gibson, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Dacă Neuromantul se află acum la cea de-a patra ediţie românească, iar Contele Zero la cea de-a doua, Conexiunea Mona Lisa apare în premieră în ţara noastră, mulţumită strădaniilor lui Michael Haulică. Alături de dumnealui vor vorbi la lansare Oliviu Crâznic şi subsemnatul.

Vă aştept şi pe dumneavoastră la aceste evenimente, precum şi la celelalte manifestări prilejuite de Final Frontier IV.

De asemenea, adresez pe această cale mulţumiri Editurii Millennium Books, partener oficial al acestei ediţii Final Frontier, de pe site-ul căreia am preluat unele dintre informaţiile de mai sus şi sigla târgului de carte.

Festivalul Science & Fiction Râşnov 2013

La invitaţia domnului redactor-şef Eugen Lenghel, în perioada 17-21 iulie am participat la prima ediţie a Festivalului Science & Fiction de la Râşnov.

Cazarea şi o parte dintre activităţile festivalului au avut loc la Pensiunea Rem's din Râşnov, unde condiţiile au fost foarte bune, iar personalul a fost deosebit de profesional şi de serviabil. Tot acolo am făcut cunoştinţă şi cu cel care avea să devină mascota festivalului - cîinele Rolex.

Ziua de joi a fost dedicată literaturii - cu un curs de scriere creativă ţinut de subsemnatul, o conferinţă a scriitorului Dan Doboş despre impactul creatorilor de SF asupra viitorului şi o prezentare relevantă, susţinută de traducătorul Ştefan Ghidoveanu, despre măreţia şi decăderea unui coordonator de colecţie SF & F în România. După-amiază am vizionat pelicula Iron Sky, iar seara - Transformers 3.

Ziua de vineri a fost dedicată artelor plastice. După un al doilea curs de scriere creativă, doi îndrăgiţi autori de bandă desenată, Viorel Pîrligras şi Marian Mirescu, au lansat numărul 7 al revistei BDC. Apoi a avut loc un vernisaj în care artişti grafici precum Aurel Manole, Valentin Ionescu şi Ionuţ Bănuţă ne-au vorbit despre lucrările lor şi despre tehnicile pe care le folosesc. Alături de lucrările de artă plastică au fost expuse şi planşe originale cu benzi desenate de Marian Mirescu, Viorel Pîrligras şi Mircea Liviu Goga. Acesta din urmă a prezentat şi o lucrare pe subiectul celei mai vechi benzi desenate din lume şi a demonstrat că cea mai veche lucrare de acest fel este... Columna lui Traian. De asemenea, scriitoarea Monica Ramirez a lansat romanul Fantoma de pe lac. După-amiază am vizionat Atlasul norilor - un film de excepţie pe care vi-l recomand şi dumneavoastră - iar seara am văzut Cowboys and Aliens.

Ziua de sîmbătă a fost dedicată ştiinţei. Al treilea curs de scriere creativă a fost mai degrabă o dezbatere pe tema structurării intrigii în cinematografie, în banda desenată şi în ficţiune, iar Mihnea Columbeanu, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras şi Dan Doboş au prezentat puncte de vedere foarte relevante. În jurul prînzului a avut loc o şedinţă a cenaclului Wolf's Pack moderată de Lucian Cristian Oancea. Au citit Victor Drăghicescu şi subsemnatul.

Punctul de atracţie al zilei l-a constituit o prezentare a domnului Alexandru Mironov pe tema "Ştiinţă şi imaginaţie", cu completări aduse de Adrian Şonka, directorul Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu". Conferinţa a fost urmată de proiecţii cinematografice - The Adjustment Bureau, Iron Man 2 şi Cloverfield. De asemenea, în sala de mese a Pensiunii Rem's s-au vizionat filme de amatori create de-a lungul anilor în tabăra de la Atlantykron.

Duminică am avut plăcerea să o sărbătorim pe gazda noastră, doamna Daniela Bonta, căreia artistul grafic Ionuţ Bănuţă i-a oferit cadou una dintre lucrările sale. Am fost plăcut impresionat de foarte bunele condiţii oferite la cazare, de implicarea organizaţiilor locale, precum Asociaţia Mioritics, reprezentată de Mihai Dragomir, şi Primăria Râşnov, reprezentată de domnii Adrian Veştea (primar) şi Nicolae Pepene (directorul Direcţiei de Cultură), de filmele prezentate de criticul Mihnea Columbeanu, de fanzinul "News from Barsoom", scris şi ilustrat de participanţii craioveni, precum şi de organizarea ireproşabilă asigurată de Eugen Lenghel.

Pe ansamblu, prima ediţie a Festivalului Science & Fiction Râşnov a fost o experienţă foarte agreabilă, iar participanţii, înainte de plecare, se gîndeau deja la următoarea ediţie. Data viitoare vă aşteptăm şi pe dumneavoastră.

(Fotografia lui Rolex a fost făcută de Mihnea Columbeanu, iar imaginea de grup a fost realizată de Ionuţ Bănuţă. Le mulţumesc amîndurora pe această cale pentru permisiunea de a reproduce imaginile aici.)

Michael Swanwick, "Jack Faust" (1997)

Vreme de douăzeci de ani, din 1990 pînă în 2010, am avut o activitate susţinută de colecţionar de cărţi la mîna a doua. De la unii buchinişti aflaţi la scările rulante din pasajul subteran al Pieţei Universităţii sau din anticariate, de la anticari precum Lucian Cristian Oancea sau de la alţi colecţionari precum Horia Nicola Ursu, am tot adunat volume de buzunar în engleză şi în franceză - cele mai multe dintre ele cu literatură fantastică sau SF. Fiecare achiziţie era o mică victorie, o bucurie pentru cineva care îşi amintea cum, în anii 1980, o asemenea carte de buzunar reprezenta un bun de preţ luat cu împrumut din biblioteca altcuiva.

(Au fost şi cîteva ocazii în care, mai degrabă decît să achiziţionez un volum sau două, am cumpărat o duzină sau două dintr-un foc. Dar despre asta am să vă relatez cu alt prilej.)

După cum probabil bănuiţi, unele dintre aceste volume cumpărate la mîna a doua erau într-o stare mai bună, altele erau mai deteriorate. Pe unele trebuia să le dreg cu puţin lipici sau chiar cu cîte o bucată-două de carton subţire. Altele erau ca noi, iar bucuria colecţionarului era cu atît mai mare...

Tocmai într-o asemenea condiţie excelentă am găsit, prin 2003, la Anticariatul Ex-Libris de pe Strada Doamnei, un exemplar dintr-o ediţie britanică de buzunar a romanului lui Michael Swanwick Jack Faust (Editura Orion, Londra, 1998). L-am cumpărat, l-am îmbrăcat în plastic, l-am parcurs, ba chiar i-am făcut şi un rezumat, însă abia în mai 2013 am ajuns să vă relatez şi dumneavoastră despre această ucronie fantastică. (Mi-oi fi amintit de Jack Faust după ce am citit volumul Modificatorii sau romanul Chestionar, nu-mi dau seama.)

În această versiune a mitului faustic, în secolul al XVI-lea, la Wittenberg, Faust îşi arde cărţile pe motiv că acestea ar conţine neadevăruri, apoi ia legătura cu o creatură compozită dintr-un univers paralel, mult mai fierbine şi mai rapid. Creatura compozită, Mephistopheles, îi arată protagonistului o viziune a viitorului cu lagăre de concentrare şi camere de gazare, apoi îi promite că-i va furniza orice informaţii ştiinţifice şi tehnologice va dori, cu condiţia să asculte.

După ce e ignorat de savanţi şi urmărit de creditori, Faust fuge la Nurnberg, se îndrăgosteşte de Margarete Reinhardt şi creează tot felul de proiecte tehnologice, inclusiv pentru arme de foc cu repetiţie, maşini de cusut, cinematografe şi răcitoare. Unul dintre cei interesaţi de prototipurile sale este un spion englez, Will Wycliffe.

După o epidemie devastatoare, familia Reinhardt devine bogată, iar Margarete administrează intreprinderile clanului, în vreme ce Faust e excomunicat pentru publicarea unui volum, Originea speciilor, şi e nevoit să se refugieze în Anglia protestantă. Nu după mult timp, e implicat în respingerea unei tentative de invazii spaniole - cu vapoare cuirasate.

Din păcate, Mephistopheles îl împinge pe Faust să-i scrie scrisori Margaretei şi s-o îndemne la desfrîu, iar ea trece printr-o întrerupere de  sarcină, printr-o arestare şi o instrumentare de proces. Rămasă fără opţiuni, se sinucide.

După ce traversează Franţa revoluţionară cu automobilul, Faust ajunge în Sfîntul Imperiu Roman de Neam Germanic şi, devastat de pierderea Margaretei, se lasă în voia disperării. Ca urmare, decide să-l ajute pe Mephistopheles să aducă la îndeplinire proiectul instituirii unei societăţi totalitare şi exterminării rasei umane.

Cel mai memorabil aspect al acestui roman fantastic este dozarea precisă a dezvoltării tehnologice. Pentru a sublinia creşterea exponenţială a tehnologiei în ultimii cinci sute de ani, autorul a comprimat acest progres în numai cîteva decenii dintr-o istorie alternativă. Progresul, lent şi imperceptibil la început, se accelerează pe măsură ce romanul se apropie de final, pînă cînd societatea descrisă devine de nerecunoscut.

Alt aspect demn de adus în discuţie este cel al diferenţei dintre idealismul protagonistului şi reorientarea fiecăruia dintre proiectele sale către aplicaţii militare şi distructive. Această deturnare sistematică, destul de asemănătoare cu aservirea cercetării ştiinţifice faţă de complexul militaro-industrial din lumea reală, îl duce pe Faust la disperare.

Ar mai fi de menţionat faptul că Michael Swanwick a introdus o mulţime de anacronisme amuzante, care fac deliciul cititorilor. Astfel, înainte de a pleca din Wittenberg, Faust ţintuieşte pe uşa unei biserici Tabelul Periodic al Elementelor, în vreme ce instrucţiunile despre avort pe care le primeşte Margarete sînt sub forma unui poem elisabetan rimat - asta ca să nu mai amintesc referirile presărate prin roman la evoluţionism, la marxism şi la teoria relativităţii.

Pe ansamblu, Jack Faust reprezintă o ucronie interesantă şi o lectură antrenantă - poate în mai mare măsură decît unul dintre romanele anterioare ale lui Michael Swanwick, Stations of the Tide. Dar despre acela vom discuta altă dată...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Jack Vance, "Space Opera" (1965)

În iulie 2010, vă relatam în postarea "Am întîlnit şi ţesători fericiţi" că, prin amabilitatea lui Lucian Cristian Oancea şi a lui Daniel Manu, achiziţionasem un mare număr de cărţi de buzunar în franceză. După ce în ianuarie 2013 am citit una dintre ele, The Dragon Masters, în februarie am parcurs o alta - Space Opera (1965) de Jack Vance. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

 Acţiunea romanului este plasată într-un viitor îndepărtat în care omenirea stăpîneşte zborul interstelar şi s-a întins în întreaga galaxie. O doamnă din lumea bună, Isabel Grayce, asistă la reprezentaţii muzicale oferite de Compania a Noua, de pe planeta Rlaru, însă după cîteva zile compania dispare în mod inexplicabil. Doamna Grayce decide atunci să întemeieze o companie muzicală itinerantă, să închirieze o astronavă şi să plece în căutarea planetei Rlaru, atît pentru a lămuri misterul cît şi pentru a arăta că pe Pămînt se compune muzică la fel de bună precum cea interpretată de Compania a Noua.

Doamna Grayce este secondată de nepotul său, Roger Wool, care e disperat cînd vede că averea mătuşii sale, pe care spera s-o moştenească într-o bună zi, e risipită în această iniţiativă nechibzuită. Iar intriga se complică atunci cînd la bordul vasului se strecoară frumoasa galeză Madoc Roswyn, care îl seduce pe Roger... şi pe căpitanul Adolph Gondar... şi pe astronavigatorul Logan de Appling.

După cum probabil vă aşteptaţi, diversele civilizaţii extraterestre primesc compania muzicală itinerantă fie cu lipsă de înţelegere, fie cu ostilitate, fie cu indiferenţă - şi rareori cu entuziasm pentru operele interpretate. Incidentele comice cauzate de diferenţele culturale se ţin lanţ, iar atitudinea doamnei Grayce, care îi tratează pe toţi cu superioritate aristocratică, cauzează o serie de situaţii savuroase.

Ar trebui să menţionez şi că ediţia pe care am parcurs-o este o traducere franceză realizată de Arlette Rosenblum. Volumul a apărut în 1983 în colecţia "Science-Fiction" de la editura Presses Pocket, sub îngrijirea regretatului Jacques Goimard, iar ilustraţia copertei a fost creată de Wojtech Siudmak.

Din aceeaşi colecţie mai am două duzini de volume de Jack Vance - însă despre acelea am să vă relatez cu alte ocazii.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Jack Vance, "The Dragon Masters" (1963)

Într-un articol de acum doi ani şi jumătate, vă relatam că, prin amabilitatea lui Lucian Cristian Oancea şi a lui Daniel Manu, am achiziţionat o mulţime de volume de literatură SF în franceză, cele mai multe dintre ele în colecţia "Science Fiction" îngrijită la editura Presses Pocket de către regretatul Jacques Goimard. Zilele trecute am citit unul dintre aceste volume: Les maîtres des dragons de Jack Vance (Presses Pocket, Paris, 1979), cu ilustraţia copertei de Wojtech Siudmak. Şi iată ce am aflat:

Într-un viitor îndepărtat, după prăbuşirea unui imperiu intergalactic al oamenilor, spaţiul cosmic a ajuns să fie dominat de către o rasă batraciană, bazicii, care caută să-i ducă pe oameni în sclavie şi să-i modifice pentru a-i adapta pentru diverse misiuni, cam cum procedăm noi cu animalele domestice.

Pe planeta Aerlith există însă cîteva societăţi de oameni liberi care, la rîndul lor, au domesticit şi modificat bazicii, transformîndu-i în nişte animale de luptă redutabile. Două dintre aceste societăţi locuiesc în Valea Fericirii, sub conducerea lui Ervis Carcolo, respectiv în Valea Banbeck, sub conducerea lui Joaz Banbeck. O a treia societate, cea a sacerdoţilor, are preocupări religioase şi sălăşluieşte într-un sistem de peşteri.

Cei doi conducători ajung la un conflict, dat fiind că au o perspectivă diferită asupra abordării următoarei vizite a bazicilor. Carcolo doreşte să-i atace pe invadatori, în vreme ce Banbeck preferă să sape tuneluri pentru a-şi ascunde supuşii de inamici. După două bătălii majore între cele două facţiuni, bazicii sosesc din nou, iar oamenii se văd siliţi să se coalizeze pentru a le face faţă invadatorilor. După victorie, Banbeck preferă să-l execute pe nesăbuitul Carcolo, iar astronava capturată de la bazici îi deschide perspectiva de a explora spaţiul cosmic şi de a găsi grupuri de rezistenţă umană pe alte planete.

Romanul se remarcă prin concizie şi claritate. Inventivitatea de care dă Jack Vance dovadă în descrierea diverselor rase de dragoni este ieşită din comun, iar scenele de acţiune sînt foarte dinamice. Probabil că voi citi şi alte romane de acelaşi autor - pentru că pe rafturi mă mai aşteaptă destule. Şi, cum acesta este articolul cu numărul 500 de pe blogul Ţesătorul, vă doresc să ne revedem sănătoşi cît de repede la apariţia articolului cu numărul 1000.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Poul Anderson, "Le barde du futur" (1988)

În iulie 2010, prin amabilitatea lui Lucian Cristian Oancea, am achiziţionat cîteva duzini de volume din colecţia Science Fiction de la editura franceză Presses Pocket. Printre ele se număra şi un volum de Poul Anderson intitulat Le barde du futur (Presses Pocket, Paris, 1988). L-am parcurs pe îndelete, în a doua jumătate a anului 2012. Şi iată ce am aflat:

Le barde du futur face parte dintr-o serie din cadrul colecţiei Science Fiction pe care a îngrijit-o regretatul Jacques Goimard. Mai exact, înainte de 1988 apăreau volume de autor intitulate "Le livre d'or de la science fiction" (care chiar aveau coperte aurii), iar după 1988, odată cu trecerea la o nouă înfăţişare a întregii colecţii, volumele au fost republicate sub numele "Le grand temple de la science fiction". În cazul acestui volum, selecţia textelor a fost făcută de Marc Duveau.

Tot Marc Duveau este şi cel care semnează studiul introductiv al culegerii, "Le merveilleux et la liberté", în care prezintă puncte de reper din cariera lui Poul Anderson. Între altele, sînt discutate aici romane precum Orion Shall Rise, The Night Face sau The High Crusade şi nuvele ca "Goat Song" şi "The Last of the Delivererers".

Prima povestire din culegere se intitulează "Copiii de mîine" şi se încadrează în subgenul postapocaliptic. Mai exact, după un război atomic, un ofiţer american călătoreşte cu avionul pentru a găsi supravieţuitori pe teritoriul Statelor Unite şi se confruntă cu probleme etice cauzate de apariţia unor copii mutanţi.

"Epilog" este un tur de forţă al imaginaţiei în care Poul Anderson închipuie o societate extraterestră aflată la primul contact cu astronauţi tereştri. Bună parte din evenimentele care constituie intriga sînt relatate din perspectiva extratereştrilor.

"Critica raţiunii impure" este o povestire despre roboţi şi, în acelaşi timp, un omagiu adus lui Isaac Asimov. Dealtfel, unul dintre personaje este un robot denumit IZK-99. Misiunea protagonistului Felix Tunny este să-l convingă pe robot să lase deoparte poezia ermetică şi revistele de critică literară şi să meargă la muncă pe Mercur, la extracţii miniere. Iar desueta literatură ştiinţifico-fantastică are un rol-cheie în toată munca de convingere...

"Barbarul" este o schiţă care parodiază locurile comune ale fanteziei eroice - în special cele folosite de Robert E. Howard şi de imitatorii săi.

În schimb, "Vitejia lui Cappen Varra" e o povestire fantastică despre un poet ajuns la curtea unui rege scandinav. Într-o noapte furtunoasă, pe o insulă pierdută în mijlocul mării, Cappen Varra se confruntă cu o femelă trol şi o salvează pe fiica regelui, care fusese răpită cu mulţi ani în urmă. La fel ca şi textul anterior, "Vitejia..." tratează ironic locurile comune ale literaturii fantastice, căci protagonistul cîştigă înfruntarea prin inteligenţă, mai degrabă decît prin forţă fizică, iar la final, decît să primească fata de soţie şi jumătate din împărăţie, preferă să plece discret spre alte meleaguri.

"Pămîntene, fereşte-te!" tratează tema telepatiei. Protagonistul, Joel Weatherfield, are capacităţi telepatice deoarece descinde dintr-o rasă extraterestră. După mari eforturi, îi contactează pe cei din civilizaţia avansată de care fusese despărţit la o vîrstă fragedă, însă... doar ca să i se ia darul telepatiei şi să fie lăsat să ducă traiul unui om obişnuit.

"Martirul" abordează o temă similară - cea a capacităţilor extrasenzoriale - dintr-o perspectivă diferită. Anume, cîţiva extratereştri cu puteri extrasenzoriale sînt ţinuţi prizonieri de autorităţile terestre cu scopul de a fi siliţi să lucreze în folosul pămîntenilor. Ei însă preferă să piară mai degrabă decît să le ofere oamenilor cunoştinţe şi aptitudini pe care aceştia din urmă le-ar folosi în scopuri agresive şi expansioniste.

"Duel pe Syrta" e o povestire palpitantă plasată pe Marte. Un pămîntean pasionat de vînătoare decide să vîneze un localnic care sălăşluia în deşert, într-un turn pe jumătate ruinat. Dar vînătorul devine vînat, iar răzbunarea marţianului Kreega, deşi deloc sîngeroasă, este înspăimîntătoare... şi binemeritată.

"Interdicţie de şedere" e titlul pe care traducătorii francezi l-au dat povestirii "My Object, All Sublime". Naratorul, un cetăţean aparent obişnuit, relatează cum un dezvoltator numit Michaels l-a abordat pentru o afacere cu terenuri. Cei doi se împrietenesc, iar într-o seară, după o cină la Michaels acasă, protagonistul află că gazda sa a fost exilată din viitorul îndepărtat pentru un delict neprecizat. Şi dacă naratorul ar fi fost trimis tot din viitor ca să-l ducă pe protagonist în alt exil, în altă eră?

"Sam Hall", ultima nuvelă din volum, este o distopie. Într-un viitor ipotetic în care toţi cetăţenii americani au ajuns să fie supravegheaţi, înregistraţi, iar datele lor sînt păstrate şi actualizate într-un sistem centralizat, un înalt funcţionar al autorităţii de supraveghere creează o persoană fictivă, Sam Hall, cu scopul de a-i scăpa de neplăceri pe unii cetăţeni acuzaţi pe nedrept. Apoi lucrurile îi scapă de sub control protagonistului...

Volumul se încheie cu o minuţioasă bibliografie a lucrărilor publicate de Poul Anderson între anii 1947 şi 1988. Ar mai trebui să menţionez şi faptul că Le barde du futur are coperte duble, plastifiate, iar ilustraţia copertei a fost creată de M. Allandrieu. Pentru cititorii aflaţi la un prim contact cu creaţiile lui Poul Anderson, această culegere reprezintă un bun punct de pornire, întrucît ilustrează mai multe dintre temele şi stilurile abordate de autorul american, iar Marc Duveau, pe lîngă studiul introductiv, a plasat şi cîte o mică prezentare la începutul fiecărei povestiri.

Cum experienţa de lectură a fost agreabilă, voi parcurge probabil mai multe asemenea culegeri din seria "Le grand temple de la science fiction". Dar acesta e un subiect pe care îl vom relua cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Haită de lupi sau relansare?

Vineri, 6 iulie, prin amabilitatea lui Vlad Niculescu, am relansat la Librăria Engleză Anthony Frost cel mai recent roman al meu, Anul terminal. Printre participanţi s-a numărat şi scriitorul Ovidiu Petcu, împreună cu familia. Am prezentat romanul, am dat autografe, după care am sărbătorit evenimentul într-o companie cît se poate de agreabilă.

Sîmbătă, 7 iulie, în schimb, am participat la cea mai recentă şedinţă a cenaclului Wolf's Pack, găzduită şi moderată de Lucian Cristian Oancea.

Ne-au încîntat cu traduceri din romane în curs de apariţie soţii Ştefan şi Cristina Ghidoveanu. Unii dintre dumneavoastră probabil se vor bucura să afle că va apărea al doilea volum dintr-o trilogie de James Patterson, alţii - că ni se pregăteşte o traducere dintr-un roman îndelung aşteptat al lui Philip K. Dick.

Apoi am citit cîteva extrase din noua mea nuvelă, "Drifter", pe care sper să o văd publicată în volum pe parcursul acestui an. Reacţiile publicului au fost foarte pozitive.

Printre participanţi i-am remarcat pe scriitoarea Roxana Brânceanu, pe scriitorul Ovidiu Petcu şi pe Eugen Lenghel, vicepreşedintele SRSFF. Le mulţumesc încă o dată gazdelor şi celorlalţi participanţi pentru compania agreabilă, iar lui Lucian Oancea îi urez şi pe această cale viaţă lungă, sănătate şi fericire - pentru că şi-a aniversat ziua de naştere la Wolf's Pack.

Aştept cu plăcere reluarea lucrărilor cenaclului în septembrie.

"We meet again, Dr... Pîtea?"

(P.S. Imaginile care însoţesc postarea au fost realizate de Loredana Frăţilă-Cristescu şi de Vlad Niculescu, cărora le mulţumesc pe această cale pentru amabilitate. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Haita de lupi deschide cartea

Mîine, 29 ianuarie 2012, între orele 8.30 şi 9.00, în cadrul emisiunii "Deschide cartea" de pe postul TVRM puteţi urmări o ediţie cu un invitat special - iniţiatorul şi moderatorul cenaclului Wolf's Pack Lucian Cristian Oancea (pe care îl puteţi vedea în braţe cu toată lumea într-o imagine preluată de pe Gazeta SF). Împreună cu domnul Alexandru Mironov şi cu subsemnatul, invitatul va discuta despre Păturica rotundă de SF de la Atlantykron, despre cenaclul Wolf's Pack, despre ocupaţia de anticar şi despre multe alte subiecte interesante şi surprinzătoare. Emisiunea poate fi urmărită şi online aici. Vă doresc vizionare plăcută.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)