Nicolas Tackian & Mook, "Rage" (2007)

În martie 2011, printre alte albume de bandă desenată, am achiziţionat de la anticariatul Antic Ex Libris de pe Strada Doamnei din Bucureşti un exemplar dintr-un album de Nicolas Tackian şi Mook, Rage (Colecţia Fusions, Editura Soleil Productions, Toulon, 2007). L-am parcurs în iulie 2014. Şi iată ce am aflat:

Rage se încadrează în categoria de SF postapocaliptic. Acţiunea este plasată la începutul mileniului al patrulea, după ce, în urma unui război nuclear, civilizaţia occidentală a colapsat, iar majoritatea locuitorilor planetei sînt mutanţi. Astfel, protagonistul, Kama, este un personaj hibrid, cu trup de om şi cap de lup, în vreme ce unele personaje secundare au cap de şobolan, de pisică, de gorilă sau de rinocer.

Misiunea lui Kama este să meargă în centrul unei zone urbane controlate de o bandă de răufăcători, Clanul Maimuţei, şi să o elibereze pe sora lui, Misaki. Parcursul său e presărat cu pericole - bande ostile, răufăcători, monştri. Din fericire, Kama beneficiază de ajutorul unor însoţitori de nădejde, precum frumoasa mercenară Maé sau puternicul Tod. La capătul călătoriei sale prin Sangpok, protagonistul află că va fi nevoie să o lase pe Misaki în seama Clanului Maimuţei pentru ca ea să ajute la păstrarea amintirii ecosistemului terestru dinainte de război şi la efortul de a recrea organisme sănătoase prin inginerie genetică. Într-un mod memorabil, albumul se încheie aşa cum a început - cu protagonistul aşezat, meditînd la cele întîmplate.

Scenariul de Nicolas Tackian mi s-a părut captivant, cu un suspans bine dozat, acţiune şi lovituri de teatru. Grafica de Mook este impresionantă - fundaluri postimpresioniste, culori reci, pastelate, portrete expresive. Efectul de ansamblu este sporit de condiţiile tipografice excelente în care a fost realizat albumul - coperte color cartonate, hîrtie lucioasă de cea mai bună calitate, interior în policromie, iar la final planşe cu portrete ale personajelor principale. Şi, dacă în cazul altor albume de la Soleil Productions, ca Angel Doll sau Jerry Mail, o singură lectură a fost suficientă, Rage este atît de frumos realizat încît merită să fie recitit şi păstrat.

Ar mai fi cîteva albume de bandă desenată achiziţionate atunci, în 2011, dar despre ele vă voi relata cu alt prilej.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Nicolas Mitric & al., "Verseau 2. Dans l'ombre des dieux" (2006)

La începutul lunii martie 2013, după ce citisem albumul Le fils de l'équinoxe, am parcurs şi continuarea acestuia, Dans l'ombre des dieux (Soleil Productions, Toulon, 2006). Ca şi în cazul primului volum din seria Verseau, scenariul le aparţine lui Nicolas Mitric şi Lurent Peno-Mazzarino, iar grafica lui Alain Petileclerc şi Lucien Petileclerc.

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

La Buenos Aires, Eliah Beryl este prinsă la mijloc într-un schimb de focuri şi răpită, însă scapă mulţumită capacităţilor sale paranormale proaspăt descoperite. Din păcate, cînd revine în locuinţa tatălui ei, constată că magnatul Yates îl presează pe acesta din urmă să i-o predea. Eliah fuge cu o maşină de teren şi adoarme într-o pădure, unde se visează într-o epocă străveche, barbară, şi-l întîlneşte pe Zack.

În Nordul îndepărtat, Zack află de la asasinul eschimos că cel ce ordonase capturarea lui se află la Chicago, iar Angelica Twice, secretara lui Yates, duce lupte în realităţile endo-virtuale şi învaţă despre legenda lui Ghilgameş. Aparent, Yates ar dori să reia căutarea regelui din Uruk şi să caute reţeta nemuririi.

Revenit la Chicago, Zack discută cu un hacker, Siam, şi capătă acces ilicit la datele corporaţiei STH. După ce scapă ca prin urechile acului de o nouă ambuscadă, Zack ajunge la un grup de revoluţionari şi de acolo pe acoperişul sediului STH, unde o întîlneşte pe Eliah Beryl şi o recunoaşte din vis. Secta finanţată de Yates ţine un ritual în care se vorbeşte despre personalităţile care au marcat schimbările de ere din precesiunea echinocţiilor - Rama, Thot, Iisus - iar la ştiri se anunţă că o explozie a devastat sediul corporaţiei STH. Totuşi, Zack şi Eliah par să fi supravieţuit într-un mod miraculos. Şi dacă Zack ar fi cel ce va marca trecerea în Era Vărsătorului - un fiu al echinocţiului?

Ca şi predecesorul său, volumul Dans l'ombre des dieux se remarcă prin schimbarea alertă a planurilor acţiunii, prin loviturile de teatru şi prin combinaţia de teme SF şi New Age. Unele planşe impresionează prin peisajele urbane, altele prin scenele dinamice, şi am observat faptul că aproape toate paginile sînt foarte bine gîndite în privinţa armonizării paletei coloristice - unele în culori calde, altele în culori reci.

Din păcate, seria a fost întreruptă, aşa încît, cu toate că povestea personajelor principale nu ajunge la un deznodămînt, romanul grafic Verseau se opreşte aici.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Nicolas Mitric & al., "Verseau 1. Le fils de l'équinoxe" (2004)

La începutul lunii martie 2013, după ce parcursesem albume precum Soltrois, Le silence de la Terre şi Jerry Mail, am încercat o serie care combină SF-ul cu mitologia într-o perspectivă New Age, Verseau. Primul volum poartă titlul Le fils de l'équinoxe (Soleil Productions, Toulon, 2004). Scenariul le aparţine lui Nicolas Mitric şi Lurent Peno-Mazzarino, iar grafica lui Alain Petileclerc şi Lucien Petileclerc.

Acţiunea, plasată într-un viitor apropiat, debutează cu un grup de arheologi care forează la mare adîncime sub calota de gheaţă din Groenlanda. Unul dintre ei coboară şi descoperă nişte vestigii bizare, însă declanşează o stranie descărcare de energie care distruge toată aparatura şi tot personalul expediţiei.

Între timp, doi prieteni, Zack şi Joe, joacă jocuri într-o realitate virtuală de arcadă şi au conflicte cu nişte roboţi, iar Angelica Twice, asistenta personală a magnatului Théodore Yates, îi face acestuia o vizită la sediu. Într-un cartier rău-famat, Zack şi Joe se întîlnesc cu un client căruia încearcă să-i vîndă experienţe endo-virtuale, însă la plecare sînt prinşi toţi trei într-un schimb de focuri dintre forţele de poliţie şi roboţi. Zack îşi revine la spital, de unde evadează şi descoperă că are capacităţi paranormale.

Între timp, la Buenos Aires, Eliah Beryl, fiica unui magnat, descoperă că şi ea are capacităţi paranormale, iar în Groenlanda mercenarii trimişi de Théodore Yates sînt anihilaţi de o entitate energetică bizară. Un ucigaş plătit e trimis pe urmele lui Zacharie Sheerow, în vreme ce acesta din urmă, revenit acasă, îşi aminteşte cum copilărise cu Joe şi cum intraseră în traficul cu experienţe endo-virtuale. Asasinul îl salvează pe Zach dintr-o ambuscadă organizată de mercenarii corporaţiei STH, iar Théodore Yates şi Angelica Twice participă la întrunirea unui cult religios pe care magnatul vrea să-l aducă la statutul de religie mondială.

Pe ansamblu, povestea e destul de captivantă, datorită întretăierii planurilor narative şi deselor schimbări de decor, iar grafica e destul de spectaculoasă. Ca urmare, am parcurs şi al doilea volum din seria Verseau, intitulat Dans l'ombre des dieux. Dar despre acela o să discutăm cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Diaz, "Jerry Mail - A Time to Die" (2006)

După experienţa angoasantă pe care o avusesem cu Angel Doll, am căutat printre albumele de bandă desenată pe care le achiziţionasem în martie 2011 şi am găsit ceva mai apropiat de gusturile mele. Albumul Jerry Mail - A Time to Die (Soleil Productions, Toulon, 2006) este creaţia unui singur artist, Diaz, care a realizat scenariul, desenele şi culorile. E al doilea volum dintr-o serie mai amplă şi reprezintă o combinaţie de SF şi aventură.

Intriga urmăreşte eforturile unei echipe de mercenari de a o proteja pe o fată, Tal-Radevi, conducătoarea desemnată a unui popor paşnic şi religios de pe planeta Jatta, împotriva unei armate de ocupaţie. Protagonistul Jerry Mail şi asociatul său Dumby sînt convinşi să i se alăture echipei, iar bună parte din acţiune constă în confruntări spectaculoase.

Personajele sînt schematice, provenind parcă din filmele de acţiune de la Hollywood, cu atitudini macho şi replici care uneori încearcă să fie amuzante. Dealtfel, unele personaje amintesc la înfăţişare de celebrităţi precum Antonio Banderas, Megan Fox sau Marilyn Manson.

Recuzita şi unele decoruri se aseamănă cu cele din The Matrix, iar conflictul principal e oarecum similar cu cel din Şapte ani în Tibet. Fundalul multor scene ţine de un viitor urban generic cu accente cyberpunk.

Un aspect grafic demn de remarcat este minuţiozitatea cu care au fost realizate unele planşe, contururile precise, foarte subţiri, precum şi complexitatea unor elemente din fundal - vehicule, maşinării, peisaje urbane. În această privinţă, Jerry Mail rivalizează cu Hard Boiled de Frank Miller şi Geof Darrow. (Dar despre acel roman grafic am să vă relatez cu altă ocazie.)

Pe ansamblu, chiar dacă Jerry Mail - A Time to Die este un produs comercial, fără mari pretenţii de originalitate, cel puţin este realizat la un nivel peste medie din punct de vedere grafic şi are un scenariu inteligibil. Dacă voi achiziţiona sau nu şi alte albume din serie, rămîne de văzut...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Silester S. & Maria Ryung, "Angel Doll" (2005)

Într-un articol din martie 2011 vă relatam că achiziţionasem o mulţime de albume de bandă desenată de la anticariatul Ex Libris. În februarie 2013, am parcurs unul dintre ele, realizat de artistul grafic Silester S. şi de scenarista Maria Ryung. Albumul se intitulează Angel Doll (seria Asian Collection, editura Soleil Productions, Toulon, 2007), iar versiunea originală a apărut în Coreea de Sud.

Scenariul îl are ca protagonist pe un înger căzut, Ang Ma Kasater, care călătoreşte prin timp şi luptă împotriva demonilor. Prima parte a poveştii se desfăşoară în Evul Mediu tîrziu, la catedrala Notre Dame, unde protagonistul încearcă să o elibereze pe o călugăriţă excentrică, Sfînta Agnès, de un demon care o luase în stăpînire şi îi blocase memoria. (Printre personajele secundare apare şi Quasimodo.)

Partea a doua şi a treia au loc într-un viitor apropiat, apocaliptic, în care o versiune viitoare a lui Ang Ma caută să-l avertizeze pe protagonist să părăsească Pămîntul înainte ca Soarele să devină novă.

Angel Doll combină o diversitate de influenţe grafice, dintre care aş aminti estetica steampunk, biomecanica lui H.R. Giger, stilul manga şi impresionismul. Efectul de ansamblu este angoasant. Culorile sînt predominat reci şi estompate, iar pe alocuri cadrele sînt răsucite cu 45 de grade, cu 90 de grade - sau chiar cu 180 de grade, în două cazuri. Impresia clară cu care am rămas este că grafica bogată are întîietate, în vreme ce scenariul ocupă un loc mai modest. Ca urmare, povestea e confuză pe alocuri, dacă nu chiar neinteligibilă, iar multitudinea de imagini violente nu compensează pentru lipsa coerenţei. Prin comparaţie, un roman grafic ca Stray Toasters pare aproape cuminte.

Desigur, pe rafturile Ţesătorului aşteaptă şi alte albume de benzi desenate - însă despre acelea vom discuta cu alt prilej.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)