Maria şofă mult timp în tăcere, atentă la trafic. La un moment dat, pe deasupra lor trecu o dronă de la poliţia rutieră. Copiii o ignorară, deşi de obicei se agitau şi ţipau de bucurie cînd vedeau micile aparate zburătoare.
Îi privi în oglinda retrovizoare. Juanita în dreapta. Lenny în stînga. La mijloc, strategic, cutia de carton cu jucăriile Juanitei.
Lenny se uită la ea, îmbufnat.
– Ce-i?
Nici un răspuns.
– Ce e?
– Ea cum de a avut voie să-şi ia toate jucăriile?
Maria oftă exasperată.
– O luăm de la capăt, zise ea cu jumătate de gură.
– Şi-a adus şi păpuşile Barbie, şi jucăriile pluşate, şi revistele, şi creioanele colorate, şi...
Îl privi din nou în oglinda retrovizoare.
– Şi ce?
– Şi cutia cu jucăriile ei ocupă mai mult loc în maşină decît ea!
– Lenny, maşina e destul de mare, încercă femeia să păstreze un ton rezonabil.
– Dacă e destul de mare, de ce n-am avut voie să-mi iau albumele Shoot 2 Kill, şi posterele, şi tricourile?
Maria îşi drese vocea.
– Uite, am luat toate benzile desenate. Şi tricoul cu Nemo pe care ţi l-a cumpărat tati la Disneyland. Ştii cît de mult îţi plăcea...
– Asta a fost anul trecut.
Femeia începu să bată cu degetele în volan. Opriră la un semafor. Se întoarse spre bancheta din spate.
– Lenny, ţi-am explicat deja. Bunicul nu agreează genul heavy metal.
– Da' Shoot 2 Kill nu sunt heavy metal! Sînt mult mai răi decît leşinaţii ăia de demult, Guns'n'Roses, Bon Jovi, Motley Crue şi care mai erau.
– Tocmai de-aia, bunicului o să-i placă şi mai puţin.
– Verde, zise maşina.
Maria porni din nou.
– N-o să dureze mult. O săptămînă, maximum două, minţi ea, şi pe urmă ne întoarcem acasă şi-o să poţi să-i asculţi din nou.
Se gîndi puţin.
– La căşti.
– Două săptămîni? Două săptămîni fără Shoot 2 Kill? Peste trei zile o să lanseze un album nou, cu înregistrări din turneu! Şi o să stau ca fraieru' zece-un'ş'pe zile pînă să-l ascult! Mami, parcă ne-ai duce la bulău.
– Băiete, ai grijă cum vorbeşti!
– Discuţiile prelungite în timpul şofatului sporesc riscul accidentelor, interveni maşina pe un ton plăcut.
Maria dădu ochii peste cap.
– San Antonio, cum s-o fi oprind blestemăţia asta?
– Sabotarea asistentului de trafic constituie contravenţie, o avertiză Toyota. Se pedepseşte cu amendă de trei până la cinci sute de OCU şi cu suspendarea permisului de conducere.
– Bine, bine, scuteşte-ne, zise femeia.
Ajunseseră în cartierul unde locuiau părinţii ei. Pe alei, ici-colo, se vedeau bătrînei mergând agale, pe sub castani. O doamnă în vîrstă plimba în lesă un Saint Bernard.
– Uite şi casa bunicilor.
Lenny dădu din cap, complet lipsit de entuziasm.
Maria parcă maşina pe alee cu spatele, apoi coborî, le deschise portierele copiilor şi luă cutia cu jucării de pe bancheta din spate.
Băiatul porni cu paşi mărunţi spre uşa de la intrare.
– Lenny, unde te duci?
Băiatul se opri.
– Vino înapoi şi ia-ţi geanta din portbagaj, că doar n-ai servitori!
Maria deschise portbagajul, îi dădu lui Lenny geanta cu hainele lui şi apoi luă geanta Juanitei, cutia cu benzi desenate a băiatului, iar deasupra cutia cu jucării.
– Juanita, mergi şi sună la uşă.
Le deschise doamna Mendez, parcă mai scundă şi mai rotofeie decât şi-o amintea Maria de la ultima vizită.
– Tata...?
Bătrîna clătină din cap.
– Tata e supărat şi deocamdată nu vrea să te vadă.
Maria coborî privirea.
– Înţeleg.
Lăsă bagajele în holul de la intrare. Se aşeză pe vine dinaintea fetiţei.
– Juanita, să fii cuminte. O să mă întorc repede şi totul o să fie bine.
Fetiţa era bosumflată. După cîteva clipe, o privi acuzator pe sub sprîncene.
– Aşa a spus şi tati cînd a plecat...
(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)
Îi privi în oglinda retrovizoare. Juanita în dreapta. Lenny în stînga. La mijloc, strategic, cutia de carton cu jucăriile Juanitei.
Lenny se uită la ea, îmbufnat.
– Ce-i?
Nici un răspuns.
– Ce e?
– Ea cum de a avut voie să-şi ia toate jucăriile?
Maria oftă exasperată.
– O luăm de la capăt, zise ea cu jumătate de gură.
– Şi-a adus şi păpuşile Barbie, şi jucăriile pluşate, şi revistele, şi creioanele colorate, şi...
Îl privi din nou în oglinda retrovizoare.
– Şi ce?
– Şi cutia cu jucăriile ei ocupă mai mult loc în maşină decît ea!
– Lenny, maşina e destul de mare, încercă femeia să păstreze un ton rezonabil.
– Dacă e destul de mare, de ce n-am avut voie să-mi iau albumele Shoot 2 Kill, şi posterele, şi tricourile?
Maria îşi drese vocea.
– Uite, am luat toate benzile desenate. Şi tricoul cu Nemo pe care ţi l-a cumpărat tati la Disneyland. Ştii cît de mult îţi plăcea...
– Asta a fost anul trecut.
Femeia începu să bată cu degetele în volan. Opriră la un semafor. Se întoarse spre bancheta din spate.
– Lenny, ţi-am explicat deja. Bunicul nu agreează genul heavy metal.
– Da' Shoot 2 Kill nu sunt heavy metal! Sînt mult mai răi decît leşinaţii ăia de demult, Guns'n'Roses, Bon Jovi, Motley Crue şi care mai erau.
– Tocmai de-aia, bunicului o să-i placă şi mai puţin.
– Verde, zise maşina.
Maria porni din nou.
– N-o să dureze mult. O săptămînă, maximum două, minţi ea, şi pe urmă ne întoarcem acasă şi-o să poţi să-i asculţi din nou.
Se gîndi puţin.
– La căşti.
– Două săptămîni? Două săptămîni fără Shoot 2 Kill? Peste trei zile o să lanseze un album nou, cu înregistrări din turneu! Şi o să stau ca fraieru' zece-un'ş'pe zile pînă să-l ascult! Mami, parcă ne-ai duce la bulău.
– Băiete, ai grijă cum vorbeşti!
– Discuţiile prelungite în timpul şofatului sporesc riscul accidentelor, interveni maşina pe un ton plăcut.
Maria dădu ochii peste cap.
– San Antonio, cum s-o fi oprind blestemăţia asta?
– Sabotarea asistentului de trafic constituie contravenţie, o avertiză Toyota. Se pedepseşte cu amendă de trei până la cinci sute de OCU şi cu suspendarea permisului de conducere.
– Bine, bine, scuteşte-ne, zise femeia.
Ajunseseră în cartierul unde locuiau părinţii ei. Pe alei, ici-colo, se vedeau bătrînei mergând agale, pe sub castani. O doamnă în vîrstă plimba în lesă un Saint Bernard.
– Uite şi casa bunicilor.
Lenny dădu din cap, complet lipsit de entuziasm.
Maria parcă maşina pe alee cu spatele, apoi coborî, le deschise portierele copiilor şi luă cutia cu jucării de pe bancheta din spate.
Băiatul porni cu paşi mărunţi spre uşa de la intrare.
– Lenny, unde te duci?
Băiatul se opri.
– Vino înapoi şi ia-ţi geanta din portbagaj, că doar n-ai servitori!
Maria deschise portbagajul, îi dădu lui Lenny geanta cu hainele lui şi apoi luă geanta Juanitei, cutia cu benzi desenate a băiatului, iar deasupra cutia cu jucării.
– Juanita, mergi şi sună la uşă.
Le deschise doamna Mendez, parcă mai scundă şi mai rotofeie decât şi-o amintea Maria de la ultima vizită.
– Tata...?
Bătrîna clătină din cap.
– Tata e supărat şi deocamdată nu vrea să te vadă.
Maria coborî privirea.
– Înţeleg.
Lăsă bagajele în holul de la intrare. Se aşeză pe vine dinaintea fetiţei.
– Juanita, să fii cuminte. O să mă întorc repede şi totul o să fie bine.
Fetiţa era bosumflată. După cîteva clipe, o privi acuzator pe sub sprîncene.
– Aşa a spus şi tati cînd a plecat...
(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu