vineri, 8 aprilie 2016

Robert E. Howard, "O vrăjitoare se va naște" (2016)

La începutul lunii aprilie 2016, în cadrul târgului de carte F&SF Final Frontier desfășurat în București, am participat la lansarea volumului de Robert E. Howard Conan barbarul: O vrăjitoare se va naște (Crux Publishing, București, 2016). La eveniment au luat cuvântul editorii Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu, scriitorii Ana-Maria Negrilă, Mara Radu și Oliviu Crâznic, precum și un numeros public. După lansare, am parcurs traducerea. Și iată ce am aflat:

Nuvela "A Witch Shall Be Born" a apărut inițial în numărul din decembrie 1934 al revistei Weird Tales. Crux Publishing, în schimb, ne oferă o traducere realizată de Andreea Sterea, ca un prim volum al unui proiect foarte ambițios - integrala operei lui Robert E. Howard în română.

Intriga nuvelei prezintă înlocuirea reginei Taramis din Khauran de către sora ei geamănă, Salome, o vrăjitoare ce deschide  porțile cetății dinaintea unor invadatori semiți. Conan, căpitanul gărzilor regale, luptă vitejește, însă e capturat și răstignit de către Constantinus, conducătorul cotropitorilor. Taramis e întemnițată, iar puținii soldați care i-au rămas credincioși, precum Valerius, organizează o mișcare de rezistență.

Fundalul nuvelei îl constituie o epocă istorică "pierdută", Era Hiboriană, imaginată de Robert E. Howard și plasată înaintea Antichității. Regatul Khauran e situat pe o câmpie fertilă, în apropierea unui deșert, pe ruta unor caravane care fac comerț cu Orientul Îndepărtat.

Personajele sunt tipice pentru literatura de consum. Cele feminine, precum Taramis și Salome, sunt tinere, voluptuoase și sumar îmbrăcate. Cele masculine, ca Valerius, Constantinus sau Conan, sunt invariabil musculoase, pline de forță și de vigoare. Personajele negative sunt malefice, mergând până la pactizarea cu demoni și practicarea de sacrificii umane. Cele pozitive dovedesc loialitate nestrămutată față de regină și curaj nebunesc.

Stilul practicat de Robert E. Howard este alert - în fond, autorul texan scria pentru reviste cu literatură de consum - iar Andreea Sterea a lucrat cu migală la realizarea unei traduceri care să fie fidelă spiritului original al nuvelei și care să fie în același timp într-o română fluentă și elegantă. La stilizarea traducerii a avut o contribuție semnificativă și redactorul literar Oliviu Crâznic.

Volumul se mai face remarcat și prin tehnoredactarea foarte îngrijită datorată lui Olivian Saldinger, prin coperta atractivă creată de Ionel Jinga și prin postfața concisă, bine documentată, a Marei Radu, care îi prezintă cititorilor români pe autorul Robert E. Howard și pe faimosul său personaj, Conan cimerianul.

Pe ansamblu, O vrăjitoare se va naște merită cu prisosință atenția și timpul dumneavoastră, iar eu vă recomand cu căldură să achiziționați acest prim volum dintr-o serie care vă va aduce numeroase ore de lectură agreabilă. (Puteți comanda un exemplar aici.) În ceea ce mă privește, am achiziționat deja alte câteva volume de Howard pentru a face cunoștință cu personaje precum Kull, Bran Mac Morn sau Solomon Kane. Dar despre acelea vom discuta cu alte ocazii... 

joi, 7 aprilie 2016

Brian Augustyn et al., "Gotham by Gaslight" (2006)

La începutul lunii aprilie 2016, în cadrul târgului de carte F&SF Final Frontier V, am achiziționat de la Red Goblin un roman grafic intitulat A Tale of the Batman: Gotham by Gaslight (DC Comics, New York, 2006). L-am parcurs în aceeași zi. Și iată ce am aflat:

Partea întâi, "Gotham by Gaslight", a fost publicată inițial în 1989. Cuprinde o introducere de Robert Bloch, "From Hell", care pastișează o infamă epistolă atribuită lui Jack Spintecătorul și un episod ucronic în care, în 1889, Bruce Wayne a avut o ședere de  durată în Europa, unde a studiat cu Sigmund Freud. Apoi, protagonistul traversează Oceanul Atlantic pentru a reveni în Gotham, doar ca să constate că Jack Spintecătorul a sosit și el acolo și a început o nouă serie de crime sângeroase. Pe nedrept, Bruce Wayne e acuzat de aceste crime și condamnat la moarte, însă evadează cu ajutorul credinciosului său majordom, Alfred, și îl descoperă pe adevăratul făptaș.

Scenariul creat de Brian Augustyn este alert și captivant, iar grafica realizată de Michael Mignola, P. Craig Russell și David Hornung amintește întrucâtva de Liga domnilor extraordinari.

Dacă partea întâi e un omagiu în benzi desenate adus publicațiilor victoriene penny dreadful, partea a doua (apărută inițial în 1991) amintește de lucrări ale unui îndrăgit autor francez din aceeași perioadă - Jules Verne. "Master of the Future" se petrece în 1892, la Gotham, și are intriga plasată în jurul unei expoziții mondiale la care, între alții, ar vrea să participe și Buffalo Bill cu spectacolul său dedicat Vestului Sălbatic. Din păcate, un scelerat echipat cu un dirijabil și cu un dispozitiv optic incendiază cartiere din Gotham și creează panică printre cetățeni. Bruce Wayne intervine pentru a-l opri, iar apoi își folosește abilitățile de detectiv pentru a descoperi dedesubturi ale acestei afaceri.

Scenariul acestui episod îi aparține tot lui Brian Augustyn. Grafica, mai colorată și mai vioaie decât cea din prima parte, a fost realizată de Eduardo Baretto și Steve Oliff. Am remarcat maniera minuțioasă în care au fost reprezentate costumele și coafurile personajelor.

Pe ansamblu, Gotham by Gaslight a meritat timpul și banii, iar acum se alătură unei colecții crescânde de romane grafice și albume de artă dedicate curentului steampunk. Dacă doriți și dumneavoastră un exemplar, vă invit să vizitați magazinul virtual Red Goblin. În ceea ce mă privește, probabil voi reciti în curând alte romane grafice de referință. Dar despre acelea vom discuta cu alt prilej...

marți, 5 aprilie 2016

Ana-Maria Negrilă, "Regatul sufletelor pierdute" (2016)

De scriitoarea Ana-Maria Negrilă mă leagă o îndelungată prietenie și camaraderie literară. Ne-am făcut debutul literar la începutul anilor 1990, aproape simultan, și am studiat la aceeași universitate. Ca orientare literară, am fost amândoi în aripa moderată a mișcării cyberpunk, căci scriam și publicam texte care aveau ceva mai mult în comun cu primul roman al lui Dănuț Ungureanu decât cu lucrările-manifest ale Celor Care Nu.

Tot în anii '90 ne întâlneam periodic pentru discuții literare cu alți prieteni și colegi scriitori, precum Sebastian A. Corn și Mirel Palada. Iar, ca urmare a conversațiilor pe marginea unei povestiri de-a Anei-Maria, „Când îngerii se prăbușesc”, am sfârșit prin a scrie un roman*.

Spre finalul anilor '90, la ințiativa colegei mele scriitoare, s-a constituit un grup literar, Kult, din care mai făceau parte Costi Gurgu, Bogdan Tudor Bucheru, Jean Lorin Sterian. Sub această egidă, au apărut nu mai puțin de trei antologii de literatură fantastică.

Ceva mai târziu, în perioada 2004 – 2006, în cadrul unei colecții de ficțiune speculativă românească pe care o coordonam la Editura Diasfera, au apărut primele două volume ale Anei-Maria Negrilă. Cel dintâi era o culegere de proză scurtă fantastică, Orașul ascuns, cu povestiri plasate în versiuni reinventate ale Bucureștiului.

Al doilea, în schimb, a fost un roman, Împăratul ghețurilor – o încununare a eforturilor colegei mele pe tărâmul literaturii cyberpunk. Pe lângă elementele de înaltă tehnologie și viață josnică specifice acestei convenții literare, Ana-Maria a inclus și elemente de satiră social-politică, antropologie, ezoterism. Nu am fost deloc surprins când, la mai multe luni după publicare, Împăratul ghețurilor a fost distins cu Premiul Vladimir Colin.

A survenit apoi o lungă tăcere literară. (Poate pentru că Ana-Maria a urmat mai sistematic decât mine îndemnul regretatului nostru prieten comun, Liviu Radu, care ne sfătuia întâi să ne realizăm profesional și pe urmă să ne apucăm temeinic de scris.) Ne-am reîntâlnit ocazional în sumarul câte unei antologii, ca, de exemplu, Dincolo de noapte, îngrijită de Oliviu Crâznic, însă, cu excepția unor republicări în format electronic, vocea literară a Anei-Maria nu prea se mai auzea.

Iată totuși că, la un deceniu de la apariția Împăratului ghețurilor, colega mea scriitoare revine cu un roman mai vast și mai ambițios, Regatul sufletelor pierdute (Crux Publishing, București, 2016)  primul dintr-o serie space opera. Când spun „vast”, mă gândesc la dimensiuni comparabile cu Primăvara Helliconiei. Când spun „ambițios”, mă gândesc la o structură narativă multi-plan precum cea din Dune. Iar când spun „space opera”, mă gândesc la o societate imaginară complexă de genul celor din Seria Culturii.

Cadrul în care se desfășoară romanul este generos – o planetă extrasolară colonizată de descendenții unor astronauți tereștri. Pe de o parte, statele întemeiate de aceștia sunt într-un proces dinamic de rearanjare a relațiilor de putere – proces din care nu lipsesc spionajul, trădările și asasinatul. Pe de altă parte, tehnologiile utilizate de personaje permit abordări inedite ale activităților umane – fie că vorbim despre perpetuarea conducerii religioase, despre consolidarea puterii politice sau despre disimularea agenților secreți într-o societate inamică.

Personajele, la rândul lor, sunt diverse – de la prinți convertiți la formatul numeric la agenți dubli cu puteri extrasenzoriale, la creiere vegetale și la postumani cvasiinvincibili creați prin inginerie genetică. Și, asemenea unor maeștri SF de pe alte meleaguri, precum Bruce Sterling, Iain M. Banks sau Greg Bear, Ana-Maria Negrilă ne invită să aflăm în ce măsură a mai rămas umană o conștiință ce s-a plimbat cu ajutorul nanotehnologiei dintr-un corp în altul, ori o ființă care, prin mijloace artificiale, a trecut de centenar, sau una care a fost creată într-o cuvă, mai degrabă decât zămislită într-un pântec de femeie – și în ce măsură, între personajele postumane, conflictele au rămas esențialmente umane.

Miza acestui conflict ce implică zeci și zeci de personaje este mai mare decât însăși lumea în care se desfășoară acțiunea romanului, iar unde vor ajunge evenimentele din serie numai autoarea știe. Deocamdată, îi urez Anei-Maria Negrilă: „Bine ai revenit!” – iar pe dumneavoastră vă invit să explorați Regatul sufletelor pierdute.


*Mă tem că unele persoane nu știu unde să se oprească atunci când își susțin punctul de vedere. Nu dau nume.

luni, 14 martie 2016

Țesătorul în "Revista de suspans"

Ieri am aflat că, în numărul din martie 2016 al Revistei de suspans, subsemnatul a avut parte de un tratament cu totul special.

Astfel, doamna redactor-șef a publicației, Cezarina Nicolae, mi-a luat un interviu intitulat "De ce să nu ne facem auzită vocea cât timp avem ocazia?" Îl puteți citi aici.

Pe de altă parte, doamna Ana-Maria Codescu a scris o cronică amplă, "Steampunk încapsulat", dedicată celui mai recent volum al meu, Delirul încapsulat. Îi mulțumesc pe această cale pentru apreciere, iar pe dumneavoastră vă invit să parcurgeți cronica aici.

Nu în ultimul rând, aceia dintre dumneavoastră care au rămas cu impresia că Delirul încapsulat s-a terminat prea repede au ocazia să citească în avanpremieră  o schiță din al doilea volum al seriei "Cartea cu scoarțe de argint, ferecate", intitulată "Motanul".

Le adresez mulțumirile mele persoanelor din colectivul de redacție al Revistei de suspans, iar pe dumneavoastră vă invit să parcurgeți numărul 24 al acestei publicații.

P. S. Volumul Delirul încapsulat poate fi comandat aici.

sâmbătă, 5 martie 2016

Sean Wallace (ed), "The Mammoth Book of Steampunk Adventures" (2014)

Despre  antologia lui Sean Wallace The Mammoth Book of Steampunk Adventures (Editura Constable & Robinson, Londra, 2014) am aflat dintr-o discuție cu bunul meu prieten Tudor Popa referitoare la prezentarea grafică a volumului meu Delirul încapsulat. Ulterior, în noiembrie 2015, am achiziționat un exemplar prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus. L-am parcurs în ianuarie 2016.

Și iată ce am aflat:

"Introducerea" îi aparține celebrei antologatoare Ann VanderMeer. Pe de o parte, aflăm despre unele texte importante din antologie. Pe de alta, ni se spune că nu se poate reduce curentul literar steampunk la Anglia victoriană - iar unele povestiri antologate o dovedesc din plin.

"Love Comes to Abyssal City" de Tobias S. Buckell are acțiunea plasată într-un oraș presurizat construit într-un canion. Viața protagonistei, Tia, este dată peste cap de sosirea unui străin neconvențional și atrăgător, Riun.

"A Mouse Ran Up the Clock" de A. C. Wise are, în schimb, un aer dieselpunk, căci personajele principale, Simon Shulewitz și Itzak Chaim Bielski, construiesc creaturi biomecanice care ajută poliția unui imperiu european de modă veche să spioneze o minoritate etnică încarcerată într-un ghetou.

"Tanglefoot" de Cherie Priest, pe de altă parte, prezintă tribulațiile unui orfan inventator, Edwin, și ale protectorului său, Dr. Smeeks, atunci când prietenul mecanic al celui dintâi dezlănțuie haosul în spitalul de boli nervoase al celui din urmă.

"Benedice Te" al regretatului autor american Jay Lake este una dintre povestirile remarcabile din această antologie. Protagonistul, Algernon Black-Smith, este un agent al Serviciului Secret Britanic într-o misiune neoficială în Texas. Pe măsură ce se desfășoară acțiunea, agentul descoperă o conspirație menită să îl înlăture, iar cititorii constată că lumea unde e plasată intriga se află pe firul unei istorii alternative.

"Five Hundred and Ninety-Nine" de Benjanun Sriduangkaew este greenpunk (în maniera creațiilor lui Paolo Bacigalupi), nu steampunk. Astfel, acțiunea e situată în Thailanda, într-un viitor apropiat, după ce o molimă a exterminat majoritatea bărbaților, resursele de țiței s-au împuținat teribil, iar civilizația s-a reîntors la tehnologii comparabile cu cele victoriene. În acest cadru, iubirea neîmpărtășită a protagonistei Nathamol, frământările sociale care îi afectează viața și planurile de răzbunare pe care le pune în practică ating o cotă ridicată de dramatism.

Protagonista-naratoare din "Smoke City" de Christopher Barzak relatează cum și-a pierdut soțul într-un accident minier și cum a făcut față unui lung șir de pețitori nedoriți.

"Harry and Marlowe and the Talisman of the Cult of Egil" de Carrie Vaughn răstoarnă în schimb unele stereotipuri din seria de filme dedicate arheologului Indiana Jones - căci personajul aventuros care subtilizează artefactele străvechi și înfruntă triburi sălbatice e de genul feminin, iar cel care îl însoțește și îl ajută să iasă cu bine la liman este de genul masculin.

"Anna in the Moonlight" de Jonathan Wood este un alt text memorabil, demn de a doua lectură. Aparent, este despre Primul Război Mondial (versiunea de tranșee de pe Frontul de Vest), însă, treptat, cititorii constată că protagonistul Frank luptă într-un război al fundamentaliștilor religioși contra unor postumani cărora li s-au grefat membre de animale - iar conflictul a sfâșiat în două Marea Britanie.

"Edison's Frankenstein" de Chris Robertson este o povestire polițistă plasată în Expoziția de la Chicago - dar pe firul unei istorii alternative unde o sursă de energie neconvențională a aruncat electricitatea în desuetudine, Nikola Tesla a devenit autor de ficțiune speculativă, iar Thomas Edison este... victima.

"The Canary of Candletown" de C. S. E. Cooney este aproape de capătul punk al spectrului tematic steampunk, căci unul dintre principalele personaje feminine este o sindicalistă germană, Wunderlich, familiarizată cu Marx, cu Engels și cu scrierile lor.

"Green-Eyed Monsters in the Valley of Sky, An Opera" de E. Catherine Tobler este în schimb o extravaganță ce îmbină orașe zburătoare, saurieni mecanici, păduri luxuriante sud-americane și rivalitatea între două dive de operă.

"Selin That Has Grown in the Desert" de Alex Dally MacFarlane contrastează cu textul precedent tocmai prin lipsa de exuberanță. Protagonista, Dursun, este o adolescentă dintr-un trib nomad, în Asia Centrală, iar legătura poveștii ei cu tematica steampunk e mai degrabă firavă - câteva jucării mecanice zoomorfe aduse de soția unui negustor.

Povestirea "The Clockworks of Hanyang" e plasată într-un cadru și mai exotic - în Coreea, la Seoul. Protagonistul, Charles Lasher, pare să fie asistentul american al unui detectiv particular scoțian, James MacMillan. Doar că cei doi sunt prinși într-o răscoală a automatelor împotriva oamenilor, iar Lasher are revelația că de fapt este un android căruia detectivul i-a întunecat mintea pentru a-l ține pe post de slujitor.

"The Curse of Chimère" de Tony Pi implică tot o investigație polițistă, însă una care îmbină magia antică și... cinematografia color.

"Memories in Bronze, Feathers and Blood" de Aliette de Bodard e situată, ca și contribuția autoarei la The Mammoth Book of Steampunk, într-o lume alternativă unde civilizațiile precolumbiene au continuat până în prezent. De această dată, un veteran de război, Nezahual, și creațiile sale biomecanice înaripate se confruntă cu însuși zeul Soarelui, Tonatiuh.

"The Return of Chérie" de Nisi Shawl mută acțiunea dincoace de Atlantic, în Congo, unde, în pragul Primului Război Mondial, marile puteri europene caută să câștige influență economică și militară într-o fostă colonie belgiană care și-a câștigat recent independența.

"On the Lot and in the Air" de Lisa L. Hamilton e o transpunere steampunk a fabulei "Corbul și vulpea" în care corbul face parte dintr-un spectacol de bâlci, iar vulpea are nevoie de o roată dințată pentru a-și reîntregi mecanismul ce-i acționează protezele și a se ridica în sfârșit din scaunul cu rotile.

"Terrain" de Genevieve Valentine se înscrie în ramura Weird West a curentului literar steampunk. Personalele principale formează o mică comunitate diversă la marginea unui orășel, iar presiunile exercitate de reprezentanții unei companii de căi ferate îi supun la grele încercări.

"I Stole the DC's Glasses" de Sofia Samatar îmbină tematica steampunk și stilul slipstream într-un text îngrijit, dar cam lipsit de substanță.

"The Collier's Venus (1893)" de Caitlín R. Kiernan o să vă dea în schimb fiori reci pe șira spinării. Profesorul Ogilvy din Colorado, întemeietorul și îngrijitorul unui muzeu geologic, se confruntă cu o entitate feminină supranaturală ce pare să traverseze erele geologice și să le absoarbă energia interlocutorilor într-un mod inexplicabil și terifiant.

"Tick Tock Girl" de Cat Rambo, pe de altă parte, prezintă în maniera succintă a romanelor condensate create de J. G. Ballard istoria unei super-eroine mecanice create de o sufragetă.

K. W. Jeter, unul dintre întemeietorii curentului literar steampunk, contribuie la sumarul antologiei cu o povestire, "La Valse", în care aerul belle époque al aristocrației unei țări central-europene se întâlnește cu o revoltă mocnită a servitorilor și a proletariatului.

"The Governess and the Lobster" de Margaret Ronald este o bijuterie literară în care se îmbină tema din O coardă prea întinsă, tonul umoristic din "Stafia familiei Canterville", atmosfera din seria Orașele Obscure și stilul epistolar din Legăturile primejdioase. Ca și alte câteva povestiri și nuvele din această antologie, "The Governess..." invită și recompensează o a doua lectură.

"Beside Calais" de Samantha Henderson prezintă o realitate alternativă în care, în preajma Primului Război Mondial, avioane sălbatice sunt prinse în capcane, îmblânzite și încurajate să se înmulțească. Doar că umbra războiului care stă să înceapă întunecă traiul de la ferma de avioane a protagonistei, Claire, iar interesele marilor administrații de stat zdrobesc destinele micilor fermieri.

Ultimul text din antologie, "Good Hunting", îi aparține lui Ken Liu. Protagonistul, Liang, își câștigă traiul alături de tatăl său ca vânător de fantome. În secret, Liu are o idilă cu o femeie-demon ce se poate transforma în vulpe, Yan. Din păcate, venirea europenilor și construirea unei căi ferate ce nu ține seamă de energiile telurice alungă fantomele și blochează transformările supranaturale, așa încât, după cincisprezece ani, cei doi se stabilesc în Hong Kong - el, ca mecanic, ea, ca prostituată. Și dacă geniul ingineresc al lui Liang i-ar permite lui Liang să o transforme pe Yan într-o supervulpe biomecanică?

Antologia se încheie cu note biobibliografice despre antologator, despre autoare și autori.

Pe ansamblu, am rămas cu o opinie ambivalentă de pe urma lecturii. Câteva dintre textele din cuprins mi s-au părut memorabile și demne de a fi recitite. Majoritatea pot fi însă calificate drept literatură de consum - decente, îngrijite, dar nu spectaculoase. Așa cum ni s-a spus în introducere, genul steampunk a ajuns la maturitate și a căutat să se diversifice tematic și stilistic. Din păcate, tocmai ceea ce mă atrăsese inițial la curentul acesta literar (tratarea ucronică a personalităților literare și artistice vitoriene) pare să se fi disipat de-a binelea. Ca urmare, imediat după ce am încheiat lectura acestui volum, am început să citesc o altă antologie, mai pe măsura orizontului meu de așteptare: The Mammoth Book of Dickensian Whodunits. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.

(P. S. Cel mai recent volum al meu, Delirul încapsulat, poate fi comandat aici.)

duminică, 28 februarie 2016

James M. Cain, "The Postman Always Rings Twice" (1934)

Au și cărțile soarta lor...

Cu mulți ani în urmă, la finalul lunii septembrie 2006, am achiziționat din Pasajul Universității, de la anticariatul Ex Libris, o mulțime de cărți științifico-fantastice de buzunar. În trecere, am cules de la raft și un clasic al literaturii noir - James M. Cain, The Postman Always Rings Twice (Vintage Books, New York, 1978).

Apoi, volumul acesta, ca atâtea altele, a trecut prin două mutări, a fost împachetat, trimis, depozitat, adus, despachetat, pus la raft, ocazional șters de praf și... în cea mai mare parte ignorat până în mai 2015, când în sfârșit l-am citit.

Și iată ce am aflat:

Protagonistul-narator al romanului este un tânăr vagabond, Frank Chambers, care, pe vremea Marii Crize Economice, cutreieră prin America de  Nord. La începutul cărții, acesta este dat jos dintr-un camion în care se urcase pe furiș pentru a trece granița înapoi din Mexic în S.U.A. și ajunge la un motel ținut de soții Papadakis. Din păcate, tânăra doamnă Cora Papadakis dorește să se descotorosească de soțul ei, așa încât începe o relație ilicită cu Frank și îi cere ajutorul... pentru un asasinat.

Prima lor tentativă e dejucată la limită. Cea de-a doua, deghizată în accident auto, aduce rezultatul scontat, însă Frank se alege cu brațul fracturat și e convins de un procuror, Sackett, să depună plângere penală împotriva Corei. Cazul pare suspect, mai ales pentru că văduva are de încasat o sumă frumoasă de pe urma poliței de asigurare a defunctului, însă intervenția unui avocat abil, Katz, o ajută pe Cora să fie achitată la proces.

Frank și Cora rămân împreună mai multe luni, prinși într-un vârtej de bănuieli reciproce, excese și aspirații divergente. Situația se agravează când, în absența Corei, protagonistul are o aventură cu o tânără, Madge Allen.

Intriga ajunge într-un punct de criză când Kennedy, fostul asistent al lui Katz, îi șantajează pe cei doi cu confesiunea Corei de dinaintea procesului. Frank și Cora îl obligă să le restituie documentul, însă relația dintre ei se deteriorează iremediabil, căci Cora află despre infidelitatea protagonistului. În ciuda faptului că se suspectează reciproc de intenții criminale, cei doi se căsătoresc. Din păcate, la întoarcerea din voiajul de nuntă, Cora piere într-un accident  auto, iar Frank e judecat și condamnat pentru crimă pe baza dovezilor găsite la motel. Încheierea cărții îi informează pe cititori că textul e confesiunea protagonistului, scrisă în așteptarea executării sentinței.

În unele privințe, The Postman Always Rings Twice le este îndatorat moderniștilor americani - tânărului Hemingway, cu stilul concis și plin de detașare clinică al prozei timpurii, lui F. Scott Fitzgerald, cu intriga de tragedie implacabilă, și lui John Steinbeck, cu personajele dezrădăcinate, purtate fără țintă de vijelia Marii Crize Economice.

De altfel, concizia și claritatea fac romanul lui Cain ușor de citit, iar tema iubirii ilicite și a trădării îl așază, păstrând proporțiile de rigoare, alături de Trilogia Oresteiană a lui Eschil. Tragismul evenimentelor este accentuat de vârsta fragedă a personajelor principale (Frank Chambers are  douăzeci și patru de ani, iar Cora - douăzeci și unu), de intensitatea pasiunii lor și de absența unui set de valori morale. Și, dacă lecția din subtextul romanului e destul de bine mascată pe parcurs, paginile finale aduc la suprafață subiecte precum pulsiunile subconștiente și necesitatea de a le controla - atât la nivel individual cât și colectiv.

Din păcate, intensitatea tragică a poveștii e întrucâtva disipată în cele două ecranizări pe care le-am vizionat până acum, căci rolurile principale erau interpretate de actori și actrițe între două vârste, cărora  pasiunile distructive ale personajelor nu le păreau deloc firești. Însă romanul The Postman Always Rings Twice merită cu siguranță timpul și atenția dumneavoastră, drept pentru care vi-l recomand din toată inima.

În ceea ce mă privește, după această lectură agreabilă, intenționez să parcurg câteva romane noir de Dashiell Hammett și Raymond Chandler. Dar despre acelea vom discuta cu alte prilejuri.

(P.S. Cel mai recent volum al meu, Delirul încapsulat, poate fi comandat aici.)

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Sir Terry Pratchett, "A Blink of the Screen" (2012)

În februarie 2015, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unei colecţii de proză scurtă de Sir Terry Pratchett, A Blink of the Screen (Corgi Books, Londra, 2013). Am parcurs-o în iulie 2015. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Povestirile reunite în acest volum acoperă un interval vast din cariera autorului (1963 - 2010). Ca urmare, volumul îi este dedicat celui care a consultat arhive şi a adunat laolaltă textele - Colin Smythe, prietenul şi agentul lui Sir Terry.

"Cuvântul înainte" îi aparţine romancierei A. S. Byatt, care relatează cum a descoperit cărţile acestui îndrăgit autor, ce a aflat despre cititorii acestuia, respectiv ce ne aşteaptă în volum.

O primă secţiune a cărţii, intitulată "Non-Discworld Shorter Writings", ne poartă de la proza de debut a lui Sir Terry, "The Hades Business" (1963), până la o falsă notă biografică realizată în 2010 pentru un portret de la National Gallery, "Sir Joshua Easement: A Biographical Note".

Printre textele din această secţiune veţi descoperi povestiri pentru copii ("The Prince and the Partridge", "Rincemangle, the Gnome of Even Moor"), poeme ("The Glastonbury Tales", "The Secret Book of the Dead"), parodii de discursuri oficiale ("Kindly Breathe in Short, Thick Pants", "There Is No Fool Like an Old Fool Found in an English Queue"). Tot aici veţi găsi şi texte horror ("Twenty Pence, with Envelope and Seasonal Greeting"), textul de la care a pornit o serie de romane SF scrise în colaborare cu Stephen Baxter ("The High Meggas"), texte fantastice ("Turntables of the Night"), precum şi o povestire cyberpunk ("#ifdefDEBUG + 'world/enough' + 'time' ").

Spre bucuria cititorilor, a doua secţiune a volumului se intitulează "Discworld Shorter Writings" şi cuprinde toate prozele scurte plasate de Sir Terry în Lumea-Disc, de la "Troll Bridge" (1992) până la "The Ankh-Morpork Football Association Hall fo Fame playing cards" (2009). Unele dintre acestea cunoscuseră o largă circulaţie - "Troll Bridge" şi "The Sea and the Little Fishes" au fost publicate iniţial în antologii prestigioase - însă altele au un caracter destul de inedit, precum "A Few Words from Lord Havelock Vetinary" (2002) - prezentat ca un discurs public cu ocazia înfrăţirii oraşelor Ankh-Morpork şi Wincanton.

Volumul se încheie cu un "Apendice" care cuprinde un fragment şters din nuvela "The Sea and the Little Fishes".

Un alt aspect atrăgător al colecţiei A Blink of the Screen, pe lângă scrierile agreabile şi amuzante ale autorului, îl reprezintă mai multe seturi de ilustraţii color realizate de Josh Kirby, Paul Kidby şi... Sir Terry Pratchett. Şi, după cum ştiu admiratorii mai vechi ai seriei Discworld, bună parte din farmecul acestei lumi imaginare i se datora energiei maniacale din ilustraţiile exuberante ale regretatului Josh Kirby.

Pe ansamblu, am fost foarte mulţumit de achiziţia şi de lectura acestui volum. (Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar aici.) În ceea ce mă priveşte, sunt destul de hotărât să parcurg în 2016 cele câteva cărţi Discworld care mi-au rămas necitite şi să abordez seria scrisă de Sir Terry în colaborare cu Stephen Baxter. Dar despre acestea vom discuta cu alte ocazii... 

vineri, 1 ianuarie 2016

George R. R. Martin, "The Ice Dragon" (1980)

În noiembrie 2015, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar cartonat dintr-o lucrare de George R. R. Martin, The Ice Dragon (Colecţia Harper Voyager, Editura Harper Collins, Londra, 2014). În pofida faptului că pe pagina tehnică lucrarea este catalogată drept "roman", judecând după dimensiuni, aş încadra-o mai degrabă la categoria "nuvelă".

Am parcurs-o într-o seară. Şi iată ce am aflat:

Protagonista nuvelei The Ice Dragon, Adara, se naşte iarna, pe un tărâm de basm, iar mama sa piere curând după naştere. Fetiţa dezvoltă o afinitate pentru iarnă şi ajunge să se împrietenească cu un balaur de gheaţă.

Din păcate, regatul în care locuiesc Adara şi rudele ei se află într-un război de durată cu un altul, aflat mai la nord. Unchiul Adarei, Hal, face parte din trupele regale, călăreşte un balaur şi uneori, când îşi vizitează familia, aduce ştiri despre război. Din nefericire, ştirile nu sunt deloc bune, căci regatul vecin a trimis o armată de invazie. Adara şi ai ei asistă neputincioşi la retragerea armatei lor, apoi la sosirea trupelor invadatoare. Tatăl Adarei este sfâşiat între dorinţa de a-şi pune familia la adăpost şi pornirea de a rămâne acasă şi a-şi păzi locuinţa. Fireşte, fratele său îl sfătuieşte să fugă.

Ca un compromis, Hal primeşte permisiunea de a o duce pe Adara departe, în siguranţă, însă fetiţa preferă să fugă în pădure şi să se ascundă. De acolo, asistă la lupta inegală dată de unchiul ei împotriva altor călăreţi de balauri, la incendierea fermelor din împrejurimi şi la sosirea unor invadatori.

Doar că, în dimineaţa următoare, Adara se reîntâlneşte cu balaurul de gheaţă şi, cu ajutorul lui, îi nimiceşte pe inamicii care îi incendiaseră locuinţa. Acesta piere, la rândul său, iar Adara şi ai ei se retrag în sud o perioadă. După câţiva ani, la încheierea războiului, familia revine pe terenul său şi îşi reconstruieşte locuinţa.

Din punct de vedere stilistic, The Ice Dragon lasă o impresie foarte agreabilă. Este un text concis, bine controlat, cu acţiunea atent dozată şi cu o notă de lirism ce aminteşte întrucâtva de alte lucrări high fantasy precum Time and the Gods de Lord Dunsany sau The Forgotten Beasts of Eld de Patricia A. McKillip.

În cazul ediţiei britanice din 2014, farmecul poveştii este mult sporit şi de puzderia de ilustraţii realizate de artistul grafic spaniol Luis Royo. (Căci, dacă pentru o carte de George R. R. Martin probabil nu aş fi plătit un preţ măricel, pentru un album cu ilustraţii de Luis Royo am plătit preţul cu dragă inimă.)

Pe ansamblu, The Ice Dragon merită atenţia dumneavoastră atât ca piesă de colecţie realizată şi ilustrată impecabil, cât şi ca o poveste high fantasy demnă de a fi (re)citită. Puteţi comanda un exemplar aici.

În ceea ce mă priveşte, The Ice Dragon m-a încurajat să le acord atenţie şi altor volume de George R. R. Martin pe care le-am adunat de-a lungul anilor în bibliotecă. Însă despre acelea vom discuta cu alte prilejuri...

joi, 31 decembrie 2015

Stephen Hunt, "Jack Cloudie" (2011)

În noiembrie 2012, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-un roman de Stephen Hunt, Jack Cloudie (Colecţia Harper Voyager, Editura Harper Collins, Londra, 2012). De parcurs, am ajuns să îl parcurg abia în octombrie 2015. (Prea multe cărţi, prea puţin timp.) Şi iată ce am aflat:

Jack Cloudie este al cincilea roman din Seria Jackeliană, o saga steampunk fantasy începută cu The Court of the Air. Spre deosebire de romane anterioare, precum The Rise of the Iron Moon sau Secrets of the Fire Sea, Jack Cloudie este uşor de citit pentru că nu are decât două planuri narative.

Unul dintre planuri urmăreşte aventurile adolescentului Jack Keats din Regatul Şacalilor. Acesta ajunge cu părinţii şi fraţii în închisoarea datornicilor, rămâne orfan, se asociază cu o bandă de infractori minori, organizează o spargere la Banca Lords, apoi e prins, judecat, condamnat la moarte şi salvat de un comandant de aeronavă, care îl ia ca ucenic la bordul dirijabilului Potârnichea de Fier.

Al doilea plan narativ prezintă peripeţiile adolescentului Omar ibn Barir, un sclav din Cassarabia care află că este fiul nelegitim al stăpânului său, îşi pierde familia în urma unui conflict între nişte facţiuni religioase, după care ajunge să se înscrie în garda Califului Etern - trupe de elită care călăresc balauri.

După cum probabil v-aţi dat seama, romanul oferă două poveşti de tip young adult pe tema trecerii de la inocenţă la experienţă. Cam ca în Starman Jones de Robert A. Heinlein, Jack Keats îşi face ucenicia la bordul aeronavei, sub îndrumarea unui personaj vârstnic şi experimentat (comandorul Jared Black sub acoperire), trece prin încercări majore şi devine comandantul navei atunci când cel oficial piere.

Omar, la rândul său, caută să o salveze pe adolescenta de care e îndrăgostit, descoperă un complot la nivel înalt şi ajută la dejucarea unei lovituri de stat.

De altfel, Stephen Hunt a îmbinat cu multă eleganţă trei elemente esenţiale ale romanului - respectiv caracterizarea, intriga şi fundalul.

Astfel, cele două personaje principale atrag de la bun început simpatia cititorilor. Pe de o parte, ambii protagonişti sunt dezavantajaţi social şi economic, iar situaţia lor se agravează considerabil în primele capitole ale cărţii.

Pe de altă parte, Jack şi Omar au un număr de calităţi, iar îndrumarea oferită de câte un personaj-mentor îi ajută să se dezvolte şi să capete încredere în ei înşişi.

Intriga romanului e construită alert, cu numeroase lovituri de teatru şi răsturnări de situaţii. În buna tradiţie a literaturii de aventuri, autorul a inclus jafuri bancare, bătălii aeriene, dueluri, comploturi şi misiuni ale unor agenţi secreţi.

Pe lângă evenimentele spectaculoase din intrigă, alternarea rapidă a episoadelor din cele două planuri narative ajută şi ea la creşterea suspansului - şi merită menţionat că autorul este expert în plasarea de cârlige narative la finalul fiecărei scene.

Nu în ultimul rând, aş aminti faptul că Jack Cloudie extinde şi nuanţează lumea imaginară din Seria Jackeliană. Dacă, în romanele anterioare, Cassarabia fusese doar menţionată în trecere, de această dată Stephen Hunt ne prezintă pe îndelete o societate ce îmbină fundamentalismul religios şi ingineria genetică - de la Califul Etern, ce îşi transmite mintea de la o generaţie de clone la următoarea, până la felurite creaturi bizare ivite din laboratoarele cassarabe.

Şi, cum Jack Cloudie nu e doar fantasy, ci şi steampunk, nu m-am mirat deloc când am aflat că în motoarele analitice ale Potârnichei de Fier bântuie o inteligenţă artificială, iar Jack Keats e cel capabil să o contacteze şi să o convingă să coopereze cu echipajul aeronavei.

Pe ansamblu, Jack Cloudie reprezintă atât o adăugire valoroasă la Seria Jackeliană cât şi un roman de sine-stătător foarte bine realizat. Vi-l recomand cu căldură şi dumneavoastră. (Puteţi comanda un exemplar aici.) În ceea ce mă priveşte, cu siguranţă că voi citi şi următorul roman din serie, From the Deep of the Dark. Însă despre acela vom discuta cu altă ocazie...

miercuri, 30 decembrie 2015

Russ Thorne, "Fantasy Art: Warriors & Heroes" (2014)

După cum vă relatam aici, în februarie 2015 am achiziţionat de la anticariatul Antic ExLibris din Bucureşti câteva albume de artă. Unul dintre acestea, realizat de Russ Thorne, se intitulează Fantasy Art: Warriors & Heroes - Inspiration, Impact & Technique (Editura Flame Tree Publishing, Londra, 2014). L-am parcurs la scurtă vreme după aceea. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

"Cuvântul înainte" îi aparţine artistului grafic Ken Kelly şi subliniază, pe de o parte, conexiunea dintre literatura fantasy şi artele plastice, iar, pe de alta, importanţa uriaşă a regretatului "Fantastic" Frank Frazetta în domeniul lucrărilor grafice fantastice.

Apoi, în secţiunea "Masters & Origins", sunt prezentate etape din istoria literaturii fantastice, de la Edgar Rice Burroughs şi Robert E. Howard la J. R. R. Tolkien şi C. S. Lewis, respectiv creatori de artă grafică fantasy, inclusiv Frank Frazetta, Boris Vallejo, John Howe şi Alan Lee. (Într-un mod mai degrabă misterios, nicăieri în album nu este menţionat Luis Royo.)

Urmează secţiunea principală a albumului, "Sword & Sorcery Heroes". Pe de o parte, aceasta este împărţită în capitole, precum "The World of Fantasy Art", "Who Are the Heroes?" sau "Villainy". Pe de alta, apar frecvent intercalate în textul principal inserturi intitulate "Techniques", în care artişti grafici contemporani descriu etapă cu etapă metoda prin care au creat o ilustraţie şi însoţesc explicaţiile cu imagini din diferitele stadii de realizare ale lucrării.

Capitolele finale ale albumului cuprind sfaturi pentru artiştii grafici aflaţi la început de carieră ("Creating Heroes and Warriors"), respectiv o privire de ansamblu asupra manifestărilor contemporane în arta fantasy (Warriors and Heroes Today").

Volumul se încheie cu un index al numelor şi lucrărilor menţionate în text.

Pe ansamblu, Fantasy Art: Warriors & Heroes mi se pare a fi o frumoasă piesă de colecţie pentru pasionaţii de fantasy şi o lucrare informativă pentru artiştii grafici. Am fost foarte plăcut impresionat atât de numărul ilustraţiilor color, în policromie, din album, cât şi de calitatea acestora. Maniera de prezentare este impecabilă (copertă cartonată, supracopertă color, hârtie lucioasă), iar albumul merită o a doua lectură. Vi-l recomand din toată inima.

duminică, 27 decembrie 2015

Sir Terry Pratchett, "Dragons at Crumbling Castle" (2014)

În noiembrie 2015, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am avut ocazia să achiziţionez un exemplar dintr-un volum de Sir Terry Pratchett, Dragons at Crumbling Castle (Corgi Books, Londra, 2015). L-am parcurs în două zile, în decembrie. Şi iată ce am aflat:

Povestirile din acest volum au fost iniţial publicate în periodice, între 1965 şi 1973, pe vremea când autorul era foarte tânăr şi lucra ca jurnalist. Ca urmare, Sir Terry Pratchett i-a dedicat cartea lui Colin Smythe, care a redescoperit şi adunat laolaltă poveştile, respectiv... sinelui său mai tânăr, care le-a scris.

"Introducerea" chiar cu acel sine mai tânăr ne face cunoştinţă, un adolescent care călătorea cu motocicleta prin Buckinghamshire, scria reportaje, citea pe rupte şi... născocea poveşti despre vrăjitori, balauri şi omuleţi care trăiesc printre firele din covor.

În mai mare măsură decât alte cărţi pe care Sir Terry Pratchett le-a dedicat micilor cititori, Dragons at Crumbling Castle cuprinde o mulţime de ilustraţii caricaturale, realizate de Mark Beech, precum şi excentricităţi de tehnoredactare, ca, de exemplu, două pagini negre, cu text alb, presărate cu perechi de ochi ameninţători. Desigur, porţiunea aceea din poveste se petrece noaptea, într-o pădure plină de jivine.

Unele dintre poveşti au un aer medieval, precum "Dragons at Crumbling Castle", plasată în vremea regelui Arthur, sau "Edwo the Broing Knight", însă autorul le conferă o sensibilitate postmodernă, tratând evenimentele intrigii în manieră ironică şi subminând clişeele narative tradiţionale.

Altele prevestesc primul roman al lui Sir Terry, The Carpet People - fie prin scala microscopică a  personajelor, ca "The Great Speck", fie prin decor, ca "Tales of the Carpet People" şi "Another Tale of the Carpet People".

Câteva au un aer de fabulă, precum "Hunt the Snorry" sau "Hercules the Tortoise", altele aduc a science fiction, ca "The 59A Bus Goes Back in Time" sau "The Abominable Snowman".

Cel puţin o poveste încântă prin anacronismele sale - "Dok the Caveman" este o versiune năstruşnică a lui Rahan, care inventează tot felul de tehnologii şi meşteşuguri  iar altele amintesc de comediile bufe din anii 1960, precum "The Big Race" sau "The Great Egg-dancing Champonship".

Şi, parcă pentru a anunţa elemente din Lumea Disc de mai târziu, "The Blackbury Monster" începe ca o farsă şi se termină în fantastic, în vreme ce "Father Christmas Goes to Work at the Zoo" trimite un personaj mitic să caute de lucru într-o lume desacralizată şi banală. (Cosaşul nu a fost singur.)

Pe ansamblu, Dragons at Crumbling Castle reprezintă o lectură agreabilă pentru copiii de gimnaziu (şi părinţii care îi îndeamnă să citească), respectiv una onorabilă pentru pasionaţii care vor să parcurgă (şi să colecţioneze) toate cărţile regretatului autor britanic. Dacă volumul ar merita o a doua lectură, rămâne să decideţi dumneavoastră, după ce îl veţi fi citit. Ce vă pot asigura este că a meritat-o cu prisosinţă pe prima - căci mi-a lăsat o impresie agreabilă, la fel ca multe alte cărţi de Sir Terry Pratchett. Puteţi comanda un exemplar aici.

vineri, 25 decembrie 2015

Andy Weir, "The Martian" (2014)

În noiembrie 2015, la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus, organizat la Pavilionul Expoziţional Romexpo, am achiziţionat de la importatorii mei preferaţi un exemplar din romanul de debut al lui Andy Weir, The Martian (Editura Del Rey, Londra, 2014). Spre surprinderea mea, l-am parcurs în mai puţin de două zile. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

Premisa romanului The Martian este una deosebit de dramatică: astronautul Mark Watney este abandonat pe Marte şi se vede nevoit să supravieţuiască în condiţii extreme, respectiv să găsească metode de comunicare cu pământenii. La rândul lor, colegii săi de la NASA fac eforturi supraomeneşti pentru a-l salva.

Fireşte, The Martian invită o paralelă cu un roman mult mai celebru - Robinson Crusoe de Daniel Defoe - care, de-a lungul secolelor, a atras replici literare faimoase de la Jonathan Swift, Edgar Allan Poe, Jules Verne, R. M. Ballantyne, William Golding, J. G. Ballard şi Adrian Mitchell. Ca şi personajul lui Defoe, Mark Watney ţine un jurnal, cultivă plante, adaptează artefacte ale civilizaţiei din care provine, face expediţii de explorare, îşi menţine optimismul şi inventariază cu minuţiozitate de contabil resursele de care dispune.

Spre deosebire de Robinson Crusoe, The Martian are însă o particularitate structurală care probabil i-ar irita nespus pe naratologi (în cazul în care ar binevoi să îl citească). Mai exact, dacă romanul lui Defoe este un exemplu clasic de naraţiune la persona întâi, cu un protagonist-narator homodiegetic, The Martian încalcă flagrant convenţiile referitoare la punctul de vedere în naraţiune şi alternează secţiuni narate la persoana întâi cu secţiuni narate la persoana a treia, discurs al naratorului-protagonist homodiegetic cu discurs al unui narator heterodiegetic, naraţiune subiectivă cu naraţiune obiectivă.

Efectul este neaşteptat de captivant. Dacă Robinson Crusoe pare un roman lung (în primul rând din cauza capitolelor ample şi alineatelor de mare întindere), The Martian, deşi de două ori mai lung decât ilustrul său model, pare destul de concis şi de alert (mai ales datorită împărţirii capitolelor în secţiuni). Totodată, am remarcat precizia inginerească cu care autorul a plasat în text cârlige narative de tot felul pentru a-i încuraja pe cititori să parcurgă încă o secţiune, încă un capitol...

Nu în ultimul rând, suntem stimulaţi să citim The Martian şi prin modul agreabil în care protagonistul reacţionează la toate dificultăţile cu care se confruntă. Astfel, dacă Robinson Crusoe părea cam obtuz, habotnic şi dornic să se ia prea mult în serios, Mark Watney e isteţ, (auto)ironic şi cu nădejde în colegii săi de la NASA mai degrabă decât în pronia cerească. Tocmai umorul şi autoironia protagonistului, verva naraţiunii şi desele întorsături de situaţie din intrigă vă vor face să citiţi The Martian cu amuzament şi cu plăcere. 

Aş adăuga şi că, în pofida meritelor deloc puţine ale ecranizării realizate de Ridley Scott, cu Matt Damon în rolul principal, romanul lui Andy Weir reprezintă o experienţă mult mai bogată şi mai agreabilă. Ca urmare, dacă aţi vizionat filmul, vă invit să citiţi cartea (puteţi comanda un exemplar aici), iar, dacă aţi citit deja romanul, nu strică să vizionaţi şi filmul.

miercuri, 2 decembrie 2015

Mi-a apărut cea de-a opta carte

Pe 21 noiembrie 2015, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, editura Crux Publishing a lansat patru noi volume în prezenţa autorilor. Pe lângă romane de Ciprian Mitoceanu şi Răzvan T. Coloja, cu aceeaşi ocazie au apărut o antologie de literatură fantastică, Metamorfoze, îngrijită de Andreea Sterea şi Oliviu Crâznic, respectiv primul volum din seria steampunk "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate" a subsemnatului.

Evenimentul a fost prezentat de editoarea Andreea Sterea, care a venit într-o costumaţie pe măsură. Dumneaei a prezentat invitaţii, apoi i-a dat cuvântul domnului Alexandru Mironov.

Domnul profesor Mironov a vorbit despre schimbarea de direcţie tematică şi stilistică în proza subsemnatului, de la viitoruri apropiate, distopice, la literatură fantastică umoristică. Totodată, cu farmecul său inimitabil, vorbitorul a evocat unele dintre personajele şi evenimentele din Delirul încapsulat.

În continuare, colegul meu scriitor Oliviu Crâznic a definit pentru beneficiul celor prezenţi subgenul literar steampunk. De asemenea, dumnealui a amintit despre prima mea proză steampunk, "Legiune", apărută în 2004, şi despre unele schiţe umoristice pe care le-am publicat de-a lungul anilor.

A urmat domnul Dan Doboş, autorul popularei trilogii ştiinţifico-fantastice "Abaţia". Dumnealui m-a onorat, remarcând că întreaga sa familie a citit şi apreciat romanul meu Anul terminal, după care a prezentat unele niveluri de lectură şi interpretare ale volumului ce se lansa.

La rândul meu, le-am povestit celor de faţă câte ceva despre maniera în care am descoperit şi îndrăgit subgenul steampunk, respectiv despre procesul de creaţie al "Cărţii cu scoarţe de argint, ferecate". Fireşte, nu putea lipsi nici agenda Paperblanks cu coperte filigranate în argint, un cadou primit de la bunul meu prieten Tudor Popa şi o sursă de inspiraţie.

M-a bucurat prezenţa în public a unor colegi din generaţia literară '90, precum Ovidiu Petcu, Michael Haulică şi Ionuţ Bănuţă. Am apreciat participarea la lansare a unor tineri scriitori din Secţia 14, ca Andrei Duduman, Adrian Poenaru, Octavian Giulvezan şi Alexandru Max Orbescu. Au fost de faţă prieteni vechi, ca Liliana Bujor, Mary-Jane Rădulescu, Răzvan Stoica şi Liviu Moldovan. De asemenea, au ţinut să fie prezenţi colegi de la cenaclul Wolf's Pack, precum organizatorul şi moderatorul Lucian Cristian Oancea, Daniela Mironov-Bănuţă, Cristina Ghidoveanu şi Mihai Petreşteanu - oameni care, de-a lungul anilor, m-au încurajat să duc la bun sfârşit acest proiect literar.

Nu în ultimul rând, am avut plăcerea să-i felicit personal pentru contribuţia lor la acest proiect foarte reuşit atât pe editorii Andreea Sterea şi Şerban Andrei Mazilu, cât şi pe artistul grafic Vladimir Belciug, respectiv pe tehnoredactorul Olivian Saldinger. Faptul că Delirul încapsulat există şi are o prezentare de excepţie li se datorează în cea mai mare parte.

A urmat o sesiune de autografe, iar la sfârşitul zilei am aflat, cu oarecare surprindere, că în tot standul mai rămăsese... un singur exemplar din volumul proaspăt lansat. Dintre cărţile pe care le-am publicat până în prezent, Delirul încapsulat a avut cea mai de succes lansare - succes datorat în bună măsură muncii asidue de promovare pe care, în săptămânile care au precedat evenimentul, au depus-o editorii Andreea Sterea şi Şerban Andrei Mazilu, respectiv colegul meu scriitor Oliviu Crâznic. De aceea, ţin să le mulţumesc şi pe această cale pentru eforturile depuse.

Fireşte, pentru beneficiul celor care şi-ar fi dorit să participe la acest eveniment, însă nu au avut posibilitatea, editura Crux Publishing va organiza o a doua lansare în cursul lunii ianuarie. Despre acel eveniment veţi afla detalii la momentul potrivit la Ţesătorul. Până atunci, vă reamintesc că volumul Delirul încapsulat poate fi comandat online de pe site-ul editurii Crux Publishing.

P. S. Îi mulţumesc domnişoarei Mary-Jane Rădulescu pentru permisiunea de a ilustra acest articol cu instantaneele pe care dumneaei le-a surprins la lansare. 

miercuri, 18 noiembrie 2015

O invitaţie la o lansare

Dragi prieteni, vă invit sâmbătă, 21 noiembrie, la lansarea celei de-a opta cărţi a subsemnatului, Delirul încapsulat. Este primul volum din seria steampunk fantasy intitulată "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate". Lansarea urmează să aibă loc la Pavilionul Expoziţional Romexpo, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, la standul editurii Crux Publishing (stand 108), la ora 15.00. Volumul va fi prezentat de domnii scriitori Alexandru Mironov, Dan Doboş şi Oliviu Crâznic.

Delirul încapsulat apare în condiţii de excepţie, cu o copertă creată de artistul grafic Vladimir Belciug după o idee a editoarei Andreea Sterea. Pe prima copertă, în medalion, veţi găsi o imagine realizată de fotografa poloneză Aneta Pawska, având în prim-plan pe fotomodelul Silverrr. Portretul autorului, pe coperta a patra, a fost realizat de Vladimir Belciug.

Vă informez totodată că, până pe data de 20 noiembrie, Delirul încapsulat poate fi precomandat de pe site-ul editurii Crux Publishing cu o reducere promoţională de 25% faţă de preţul din librării. Pentru detalii, daţi clic aici.

Vă aştept cu plăcere la lansare şi vă anunţ că am început de ceva vreme să scriu poveştile din următorul volum al seriei.