vineri, 15 august 2014

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 19" (2014)

Ieri am primit de la domnul redactor-şef Marian Truţă un exemplar din numărul 19 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Azi l-am citit.

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Acest număr al CPSF se deschide cu un articol scris de domnul Alexandru Mironov în amintirea regretatului Mihail Grămescu şi intitulat "Umbra tigrului". E un text concis, dar intens, în care sunt trecute în revistă amintiri personale despre lucrări importante şi episoade-cheie din viaţa autorului recent dispărut.

Piesa de rezistenţă a numărului 19 o reprezintă însă o povestire de Alastair Reyonlds intitulată "Un spion pe Europa". Plasată într-un viitor îndepărtat, postuman, povestirea tratează despre misiunea unui agent secret, Marius Vargovic, de a recupera o mostră dintr-un material avansat de la o "cârtiţă" de pe Europa. Textul e captivant, tehnologia cu care operează personajele e fascinantă, iar intriga are câteva surprize complet neaşteptate. Traducerea Mirunei Avram este rezonabil de bine făcută, însă unele stângăcii apărute ici şi colo ar fi putut fi îndreptate de redactorul literar.

Tot o misiune secretă are şi protagonistul-narator din povestirea "MMXI" de Silviu Genescu - dar nu în spaţiu, ci în timp. Pe măsură ce misiunea acestuia se derulează, istoria secolului al douăzecilea se schimbă sub ochii săi şi ai cititorilor, iar lumea noastră alunecă într-o realitate paralelă. M-am bucurat să constat că domnul Genescu şi-a revenit în formă şi a scris un text îngrijit stilistic şi memorabil ca premisă.

David Brin contribuie la acest număr al revistei cu "Controlul realităţii" - o schiţă pe tema lumii-ca-vis, sau, dacă preferaţi, a lumii-ca-realitate-virtuală. Scrisă şi publicată în anul 2000, schiţa face referiri la un viitor în care destui cetăţeni preferă să stea în simulări computerizate ale sfârşitului de mileniu decât să aibă de-a face cu realitatea epocii lor.

Cristian M. Teodorescu ne oferă în schimb o povestire de mare întindere, "Puiu Hodorogea", în care anticipează dezmembrarea României şi asimilarea teritoriilor româneşti de statele vecine. Pe acest fundal are loc abrutizarea românilor, iar personajul principal, Puiu Hodorogea, este exploatat de diverse persoane veroase, începând chiar cu tatăl său, pentru că are un talent cu totul special. Mărturisesc că mi-a venit greu să parcurg acest text din cauza violenţelor verbale şi fizice presărate în intrigă.

Pe ansamblu, numărul 19 din CPSF a respectat înaltul nivel calitativ stabilit de câteva luni încoace. Am remarcat ilustraţia copertei realizată de artistul grafic Tudor Popa, în ton cu povestirea lui Alastair Reynolds. (Dealtfel, dacă doriţi, puteţi comanda online un exemplar din revistă aici.) În ceea ce mă priveşte, aştept cu interes CPSF 20-21, iar până va apărea acela intenţionez să parcurg ediţia specială a Almanahului Anticipaţia Atlantykron 25. Dar despre acel almanah am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

luni, 11 august 2014

Am întâlnit şi ţesători fericiţi

Dacă dăţile trecute când am mers în vizită la importatorii mei preferaţi de la Nautilus abia am luat o carte sau două (precum Evening's Empires de Paul J. MacAuley sau Ancillary Justice de Ann Leckie), azi am cam dat iama în stocul de carte de acolo şi am recuperat nişte arierate: Empty Space de M. John Harrison, Neptune's Brood de Charles Stross, The Quarry (ultimul roman al regretatului Iain Banks), 2312 de Kim Stanley Robinson, David and Goliath de Malcolm Gladwell. Ca supliment, am cumpărat şi două antologii-mamut îngrijite de Mike Ashley: The Mammoth Book of Merlin şi The Mammoth Book of Dickensian Whodunnits. (Le puteţi comanda şi dumneavoastră online, la nişte preţuri rezonabile, urmând link-ul ataşat fiecărui titlu.) Să fim sănătoşi şi să le vedem citite, respectiv recenzate!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

sâmbătă, 9 august 2014

Fram

(o poveste din cartea cu scoarţe de argint, ferecate)

Se spune că, pe vremuri, printre numeroasele circuri ambulante care străbăteau în lung şi în lat împărăţia Gorenei, s-a aflat unul în menajeria căruia, pe lângă tot felul de lighioane care de care mai ciudate, exista un urs alb. Se numea Fram. Era uriaş – ridicat pe labele din spate era de două ori mai înalt decât dresorul – şi făcea tot felul de giumbuşlucuri în spectacole, spre amuzamentul copiilor. Traversa bârne înguste, ţinându-şi echilibrul, mergea pe velociped, făcea tumbe, saluta, iar, când dresorul îi cerea să sară printr-un cerc de flăcări, lua o găleată cu apă din bazinul focilor, stingea focul, după care trecea liniştit prin cerc.

Copiii îl iubeau şi-i dădeau bomboane, iar Fram pedala cu sârg împrejurul arenei la fiecare spectacol ca să ardă calorii şi să nu dea în diabet. Din când în când, le arunca focilor câte o privire lungă şi hămesită, însă apoi îşi amintea că, fără ele, n-ar mai fi avut de unde să ia apă ca să stingă cercul de foc. Ofta adânc şi se mulţumea cu peştii pe care-i primea de la îngrijitori, după spectacol.

Noaptea, târziu, visa banchize şi viscole.

Aşa a călătorit Fram mulţi ani, din oraş în oraş şi din spectacol în spectacol, până când focile împreună cu care ieşea seară de seară în arenă au pierit una câte una de bătrîneţe. Şi, încet-încet, a început să tânjească, până când n-a mai reuşit nimeni să-l scoată din cuşca lui.

Atunci, directorul circului a decis să-l trimită pe Fram înapoi la pol, de unde venise. Şi, cum nimeni nu s-ar fi încumetat să ia la bordul unui vas un urs polar neînsoţit, iar dresorul şi îngrijitorii nu puteau pleca de la circ pentru a-l însoţi pe Fram în această ultimă călătorie, au fost nevoiţi să-l urce în nacela unui dirijabil cu echipajul format exclusiv din mecanoizi.

Şi Fram a plecat în zbor către pol...

Doar că, dintr-o regretabilă eroare de programare a mecanoizilor, ursul alb a fost transportat dincolo de Oceanul Îngheţat de-a Binelea, la Polul Sud. De acolo, i-a transmis directorului un mesaj în HTML1: „E plin de pinguini pe aici. Nu cumva am greşit polul?”

Norocul lui Fram a fost că mecanoizii din echipajul dirijabilului fuseseră programaţi nu numai să-l ducă la destinaţie, ci şi să se întoarcă de acolo. Aşa că ursul alb a revenit în Gorena şi, după ce mecanoizii au fost reprogramaţi cu alt set de cartele perforate, a plecat iarăşi în zbor – de această dată dincolo de Oceanul Îngheţat de Tot, către Polul Nord.

Numai că nici acolo nu i-a priit. Orchestră nu era, public nu era, bomboane ioc... Până şi focile se grăbeau să se ascundă în câte o copcă de fiecare dată când îl zăreau sosind peste banchiză.

Iar viscolele erau infernale.

N-a trecut mult şi Fram i-a trimis un nou mesaj directorului: „Vin înapoi. M-am săturat până peste cap să stau singur pe banchiză şi mi-e frig de mor.”

Mecanoizii l-au primit din nou în nacela dirijabilului şi l-au dus pentru a doua oară înapoi în Gorena, unde a fost primit cu alai, dagherotipizat, intervievat şi decorat ca un vajnic explorator.

De atunci, a rămas cunoscut drept Fram, ursul bipolar.

1 HTML – Hiper-Telegrafie Mecanoidă Linotipizată.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

miercuri, 6 august 2014

Allan Percy, "Kafka pentru deprimaţi" (2014)

În mai 2014, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-un volum de Allan Percy, Kafka pentru deprimaţi - 99 de pilule inspiratoare pentru a uşura crizele cotidiene (Editura Herald, Bucureşti, 2014). L-am parcurs în cîteva ore, într-o după-amiază de august. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Volumul începe cu un prolog: "Inspiraţii pentru vremuri kafkiene", în care autorul discută sensurile adjectivului "kafkian", explică structura cărţii şi invită cititorii la o explorare a gîndirii scriitorului praghez.

Urmează un corpus de 99 de citate din scrierile lui Franz Kafka. Unele sînt însoţite de comentarii, altele de exemple paralele preluate din scrierile lui Lao Zî, Osho, Erich Fromm, Charles Darwin, Aristotel sau Michelangelo Buonarroti. Unele introduc sfaturi practice. Altele - exemple din gîndirea filosofică occidentală şi orientală. Destul de des, Allan Percy le însoţeşte cu exemple din viaţa, corespondenţa şi opera literară a lui Franz Kafka.

Numeroase dintre citatele alese au un caracter paradoxal. "Un duşman adevărat îţi transmite un curaj fără limite," "Cine caută nu găseşte, dar cine nu caută este găsit," respectiv "Sensul vieţii este că într-o zi ea se opreşte" ar fi numai cîteva exemple. Dar citatul meu preferat din acest volum rămîne: "Toate cunoştinţele, toate întrebările şi răspunsurile se găsesc la cîine." (Dacă aţi crescut măcar un cîine, probabil ştiţi asta. Dacă nu, poate veţi creşte unul de acum încolo...)

Lucrarea se încheie cu o anexă, "Cetăţeanul Kafka", din care puteţi afla cîte ceva despre viaţa lui Franz Kafka, şi cu o serie de "Referinţe bibliografice".

Am apreciat atît traducerea de bună calitate a Ancăi Irina Ionescu, cît şi tehnoredactarea aerisită şi prezentarea elegantă a volumului, care fac lectura foarte agreabilă. La fel ca şi Nietzsche pentru stresaţi, respectiv Oscar Wilde pentru blazaţi, acest volum reprezintă o schimbare de perspectivă faţă de unele probleme cotidiene cu care se confruntă oamenii în societatea occidentală şi totodată un caleidoscop de referinţe culturale şi literare care poate îi vor îndemna pe cititori să exploreze şi alte lucrări. Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar din Kafka pentru deprimaţi la un preţ atrăgător aici.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

marți, 5 august 2014

Malcolm Gladwell, "What the Dog Saw" (2009)

Spre finalul lunii aprilie 2014, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am procurat un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unei cărţi de Malcolm Gladwell, What the Dog Saw and Other Adventures (Editura Penguin, Londra, 2010). Am parcurs această lucrare pe îndelete, în şapte luni. Şi iată ce am aflat:

What the Dog Saw reprezintă o colecţie de nouăsprezece articole publicate inţial în revista The New Yorker. Ca temă comună, acestea au ideea de a le arăta cititorilor lumea prin ochii altora.

Astfel, în partea întîi, "Pasionaţi, pionieri şi alte varietăţi de geniu minor", veţi găsi capitole dedicate lui Ron Popeil, inventator şi producător de aparate electrocasnice - şi vînzător de geniu; tentativelor de a diversifica reţeta de ketchup după modelul diversificării reţetelor de muştar; lui Nassim Taleb, cel care pe piaţa speculaţiilor financiare a investit în inevitabilitatea dezastrului - şi a făcut avere în 2007; istoriei vopsirii părului în America; lui John Rock şi invenţiei pastilelor contraceptive; respectiv lui Cesar Milan şi metodelor dezvoltate de acesta pentru stăpînirea cîinilor.

Partea a doua, "Teorii, previziuni şi diagnostice", tratează despre alte subiecte interesante: despre Enron, inteligenţă şi exces de informaţii; despre problema persoanelor fără locuinţă - o problemă de rezolvat, nu de administrat; despre limitele imaginilor în stabilirea diagnosticelor în mamografie; despre probleme legate de plagiat şi proprietate intelectuală; despre reformarea serviciilor de informaţii americane; despre diferenţa dintre spaimă şi panică - spre exemplu, în întrecerile sportive; şi despre dezastrul navetei Challenger - cauzele acestuia şi reacţiile pe care le-a declanşat.

Partea a treia se ocupă de un subiect şi mai interesant: "Personalitate, caracter şi inteligenţă". Un capitol din această secţiune a cărţii demonstrează că geniile nu sînt neapărat precoce şi prezintă cazuri de genii tîrzii. Un altul pledează pentru necesitatea unor criterii clare la angajarea în funcţii de conducere şi de răspundere. Un capitol prezintă cîte ceva despre criminologie. Altul tratează despre supraevaluarea persoanelor inteligente. Unul discută despre reţeaua tinerilor şi despre metodele folosite de tinerii talentaţi pentru abordarea interviurilor de angajare. Nu în ultimul rînd, un capitol este dedicat blamării rasei pit-bull pentru comportamentul agresiv al cîtorva exemplare izolate - cu cauzele şi efectele acestei situaţii.

Pe ansamblu, cu toate că What the Dog Saw nu este un volum unitar, pe o singură temă, precum The Tipping Point sau Blink, cu siguranţă că lectura lui este agreabilă şi instructivă. Dacă doriţi, vă puteţi procura fie un exemplar în engleză de la Librăria Nautilus, aici, fie o traducere română, de la Editura Publica, aici.

În ceea ce mă priveşte, după What the Dog Saw am parcurs şi cea mai recentă carte a lui Malcolm Gladwell, David şi Goliat. Dar despre aceea vă voi relata cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

luni, 4 august 2014

Alan Watts, "Cartea" (2012)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-un volum de Alan Watts, Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine eşti (Editura Herald, Bucureşti, 2012). Am parcurs lucrarea în iulie 2014. Şi iată ce am aflat:

Volumul începe cu o "Prefaţă" în care autorul arată succint că societatea occidentală are un tabu atît de răspîndit încît majoritatea oamenilor nici măcar nu sînt conştienţi de existenţa acestuia. În cuvintele autorului, este o conspiraţie tacită de a ignora cine sau ce sîntem cu adevărat.

Capitolul I, "Informaţii tainice", aminteşte despre societăţi în care unele tabuuri erau ocolite, la momente-cheie din viaţa fiecăruia, cu ajutorul unei cărţi, apoi propune ideea unei cărţi care să abordeze problema-tabu a cine sîntem cu adevărat. Noţiunea că am fi o entitate izolată într-un sac de piele, separată de restul Universului, pare să fie nerealistă, în vreme ce unele religii tradiţionale ar fi atins, în viziunea autorului, un stadiu de epuizare. Ca o alternativă, Alan Watts ne oferă o viziune din Vedanta conform căreia toate formele de viaţă sînt căi prin care Universul se cunoaşte pe sine şi totodată măşti cu care se joacă de-a v-aţi ascuns... cu sine însuşi.

Capitolul al II-lea, "Jocul de-a alba-neagra", punse sub semnul îndoielii gîndirea analitică în forma ei simplificată, practicată în Occident, separarea cauzei de efect, a trecutului de viitor, a individului de mediul său şi alte asemenea perspective, iar în locul lor propune o viziune holistică în care toate elementele din Univers sînt interconectate organic şi inextricabil.

Capitolul al III-lea, "Cum să fii un fals autentic", continuă în aceeaşi notă, însă abordează două teme mai concrete: modul în care gîndirea analitică a căutat să impună ordine matematică asupra lumii reale, respectiv modul în care regulile sociale au ajuns să-i dezorienteze pe indivizi. În primul caz, modelele riscă să fie confundate cu realitatea. În cel de-al doilea, regulile interacţiunilor sociale sînt uneori contradictorii, iar dacă sînt luate prea în serios pot duce la nevroză.

Capitolul al IV-lea, "Lumea este corpul tău", începe cu o recapitulare a ideilor abordate în capitolele precedente - de această dată într-o formă sintetică, sistematizată - după care tratează despre limitările sistemului de gîndire analitic, mai ales în situaţii în care modelul abstract e confundat cu realitatea propriu-zisă. O idee demnă de reţinut din acest capitol este şi aceea că relaţiile dintre elemente sînt tot atît de importante ca şi obiectele în sine. Indiferent de domeniul abordat (entomologie, sociologie, ecologie), studiile demonstrează în repetate rînduri că indivizii nu există în sine, ci  integraţi într-un sistem de relaţii cu alţi indivizi şi cu mediul ambiant. Mai mult, Alan Watts propune ideea paradoxală că fenomenele există numai în măsura în care sînt percepute de observatori. (Iar aici am impresia că se iveşte perena discuţie, pe care nu sînt calificat să o port, despre diferenţele dintre realitatea ontologică şi realitatea epistemologică.)

În schimb, capitolul al V-lea, "Şi ce dacă?", aduce în prim-plan chestiuni practice referitoare la cele două perspective - cea egocentrică şi cea holistă. Iluzia unui eu separat de restul Universului are consecinţe pe plan comportamental, psihologic şi social. Alan Watts analizează, ca exemplu, pregătirile de Crăciun, precum şi comportamentul tipic de după sărbătorile de iarnă în societatea occidentală. În schimb, el pledează pentru empatie, precum şi pentru conştientizarea multiplelor legături dintre fiinţe în mediul înconjurător. Mai degrabă decît să gonim prin viaţă ca bezmeticii, după părerea autorului anglo-american am face bine să încetinim, să contemplăm, să ne bucurăm în linişte de ceea ce este şi să ne deschidem mintea şi sufletul.

Capitolul al VI-lea, "Acela", tratează despre un concept interesant - acela de Sine, ca formă psihologică aflată dincolo de eul de suprafaţă. În viziunea lui Watts, Universul însuşi, interconectat şi integrat, ar avea o conştiinţă de sine din care am face parte, la rîndul nostru. În această perspectivă, viaţa şi moartea fiecăruia ar fi căi prin care Acela joacă roluri, schimbă măşti şi se descoperă pe Sine.

Cartea se încheie cu o bibliografie în care veţi regăsi lucrări de filosofie, psihanaliză şi istoria religiilor.

Cu toate că lucrarea lui Alan Watts a apărut iniţial în 1966, mesajul său este de actualitate. Ediţia română oferită de Editura Herald este îngrijită. Traducerea lui Marian Stan este de bună calitate, tehnoredactarea e făcută frumos, cu litere citeţe, iar formatul volumului face lectura uşoară şi agreabilă. Cu siguranţă că, la fel ca şi alte volume de Alan Watts precum Devino ceea ce eşti, Cartea încurajează şi recompensează o a doua lectură. Dealtfel, puteţi şi dumneavoastră să vă comandaţi online un exemplar la un preţ atrăgător aici.

În ceea ce mă priveşte, am început să citesc un alt volum, pe o temă oarecum înrudită, intitulat Zen şi viaţa cotidiană. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!)

duminică, 3 august 2014

Mike Ashley (antologator), „The Mammoth Book of Mindblowing SF” (2009)

În februarie 2010, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-o antologie de Mike Ashley intitulată The Mammoth Book of Mindblowing SF – The 21 Finest Stories of Awesome Science Fiction (Editura Robinson, Grupul Editorial Constable & Robinson, Londra, 2009). Mi-am făcut timp ca să parcurg această antologie masivă abia în primăvara lui 2014, după ce mă luptasem cu un roman prea lung şi prea puţin SF. Şi, dacă mi-am dorit poveşti SF spectaculoase, exact asta am găsit în antologia despre care vă relatez aici.

În introducere, „That Sense of Wonder”, antologatorul arată concis ce l-a atras mai întîi la literatura SF – acel sentiment al uimirii – după care oferă cîteva exemple de idei uimitoare ce se vor întâlni în paginile antologiei. De asemenea, Mike Ashley laudă sentimentul de încredere şi optimism pe care i-l insuflă povestirile şi nuvelele pe care le-a adunat în această antologie-mamut.

Prima schiţă din antologie îi aparţine lui Arthur C. Clarke. „Out of the Sun” relatează, din perspectiva unui cercetător ştiinţific cantonat într-o expediţie pe Mercur, un eveniment neobişnuit – o erupţie solară în urma căreia a ieşit în spaţiul cosmic o masă de plasmă. Studiindu-i traiectoria şi comportamentul, cercetătorii emit ipoteza că ar fi un emisar al unei civilizaţii de entităţi constituite din plasmă. Dar emisarul acela piere din cauza condiţiilor extreme din spaţiu...

The Pevatron Rats” de Stephen Baxter este tot o naraţiune la persoana întîi. Protagonistul-narator, un cetăţean britanic, Joe Hathaway, relatează cum experimente cu un accelerator de particule au drept efect secundar apariţia unei specii de şobolani inteligenţi... şi capabili să călătorească în timp. Din păcate, eforturile autorităţilor de a opri înmulţirea exponenţială a şobolanilor, precum şi soluţia găsită de protagonist şi de partenera acestuia, Amanda Breslin, duc la consecinţe tragice.

The Edge of the Map” de Ian Creasey tratează despre investigaţiile în Zair ale unei jurnaliste în căutare de senzaţional, Susanna Munro. Intervievatul, un excentric pe nume Ivo, are teoria că, pe măsură ce noi şi noi zone de pe Pământ sînt supravegheate non-stop cu nano-drone, ariile în care se pot desfăşura fenomene paranormale se restrîng. Paradoxal, Ivo însuşi dispare într-o asemenea „zonă oarbă” situată în mijlocul unui lac.

Cascade Point” de Timothy Zahn e o nuvelă care în 1983 a primit Premiul Hugo. Protagonistul-narator, Pall Durriken, este căpitanul unei astronave, Dansatoarea, şi cîştigă un trai modest transportînd mărfuri şi pasageri. În salturile prin hiperspaţiu, la viteze superluminice, vede versiuni ale sale din universuri paralele, în care istoria s-a desfăşurat puţin altfel. Spre exemplu, în unele cazuri, Durriken a avut o carieră respectabilă la bordul unei astronave mari, de lux, în serviciul unei companii majore de transporturi spaţiale. Lucrurile capătă o turnură urîtă într-o călătorie, iar protagonistul, cu mari sacrificii şi cu sprijinul echipajului său, revine în Universul nostru şi salvează pasagerii. Iar finalul îi aduce atît şansa de a reveni în cariera respectabilă pe care o pierduse... cît şi o nouă perspectivă.

A Dance to Strange Musics” de Gregory Benford relatează eforturile unei expediţii cu echipaj uman de a face contact cu o civilizaţie stranie, bazată pe manipularea curenţilor electrici, pe planeta Shiva, în sistemul Alfa Centauri. O povestire remarcabilă atît prin lumea imaginară descrisă foarte convingător cît şi prin efectul de bulgăre de zăpadă al evenimentelor din intrigă.

Palindromic” de Peter Crowther e o povestire-paradox, scrisă de un autor britanic din perspectiva unui american provincial, din Sud. Evenimentele narate se referă la o invazie extraterestră. Concluziile personajelor sînt uimitoare – ca şi în cazul extratereştrilor din Cartea Soarelui Nou de Gene Wolfe, pentru invadatori timpul curge invers. Iar naraţiunea este scrisă delicios.

Castle in the Sky” de Robert Reed este o nuvelă foarte emoţionantă şi memorabilă. Protagonistul-narator, Craig, relatează cum, în copilărie, avea un foarte bun prieten, Donnie. Din păcate, mama acestuia a ales să se siuncidă împreună cu toţi copiii săi şi cu animalele de casă. Pierderea lui Donnie l-a traumatizat pe Craig. Mulţi ani mai tîrziu, acesta are şansa, colaborînd la un proiect de pe Lună, să afle modul de funcţionare al unei instalaţii extraterestre. Din cercetările unui personaj secundar, Peck, rezultă că instalaţia poate fi utilizată pentru a revedea scene din trecut. Iar Craig are şansa de a-şi revedea prietenul o ultimă oară...

The Hole in the Hole” de Terry Bisson, în schimb, este o povestire umoristică, scrisă în maniera poveştilor gogonate în care excela Mark Twain. Naratorul-martor, un avocat din New York, caută piese la mîna a doua pentru un model vechi de Volvo, iar împreună cu protagonistul Wilson Wu descoperă nu doar un cimitir de maşini, ci şi... un portal spaţial care duce la zona unei aselenizări americane. Cum, în introducerea scrisă pentru această povestire, Mike Ashley ne informează că există o serie de trei povestiri despre Wilson Wu, abia aştept să le citesc şi pe celelalte două.

Hot Rider” de Keith Brooke este despre sporturi extreme pe Io, unul dintre sateliţii jovieni. Naratorul-martor, Ray Siefert, relatează cum o vedetă locală a surfingului pe curenţi de sulf topit, Omul de Tinichea, este în pericol de a-şi pierde postul. Cei prieteni doi găsesc o metodă pentru a-şi salva slujbele şi a-şi recîştiga celebritatea care se cam ofilise – şi încă o metodă spectaculoasă, care vă va ţine cu sufletul la gură cînd veţi citi povestirea.

Mother Grasshopper” de Michael Swanwick este o povestire de mici dimensiuni, însă plasată într-o lume imaginară de neuitat – o lume în formă de lăcustă. Protagonistul-narator, Daniel, devine ucenicul unui personaj singuratic şi misterios care, pretutindeni unde călătoreşte, declanşează epidemii ce menţin constantă populaţia acelei lumi. Ulterior, cînd maestrul pleacă pe neaşteptate, Daniel îi preia îndatoririle şi porneşte în urmărirea lui. Iar pe traseu ajunge să aibă drept parteneră o femeie revenită la viaţă după mulţi ani de comă, Victoria...

Waves and Smart Magma” de Paul Di Filippo este o povestire antrenantă, umoristică, încărcată de accente biopunk şi post-singularitate tehnologică. Protagonistul, Storm, e un postuman care călătoreşte prin America de Nord, iar conştiinţa planetară îl trimite să se ocupe de o zeitate feminină rebelă care înrobeşte toate formele de viaţă din Hawaii cu magmă inteligentă parazitară. Storm se alătură unui echipaj postuman, navighează către Hawaii şi se confruntă cu furia dezlănţuită a zeiţei Mauna Loa. „Waves and Smart Magma” este poate una dintre povestirile cele mai pline de imaginaţie din această antologie.

The Black Hole Passes” de John Varley a fost iniţial antologată de Mike Ashley în 1975 şi reluată în Mindblowing SF. E o poveste plină de suspans, oarecum asemănătoare ca subiect cu filmul Gravity. Personajele principale sînt un bărbat, Jordan Moon, şi o femeie, Treemonisha, ambii astronauţi. Fiecare este izolat pe cîte o staţie spaţială, la periferia Sistemului Solar, şi deservesc o instalaţie de ascultare a unui şir de transmisiuni dinspre Ophiuchi. Din păcate, rutina lor de transmisiuni holografice prin care îşi alungă plictiseala şi se ajută reciproc pentru a-şi păstra sănătatea mintală este întreruptă de trecerea unei găuri negre miniaturale care le avariază staţiile spaţiale. Apoi începe o cursă contra cronometru pentru salvarea lui Jordan de către Treemonisha.

The Peacock King” de Ted White şi Larry McCombs, publicată prima dată în 1965, prezintă eforturile unei societăţi viitoare de a găsi piloţi pentru astronave superluminice. Cum salturile prin hiperspaţiu aduc nebunie în numeroase cazuri, căutarea piloţilor implică nu doar testarea pentru echilibru emoţional, ci şi utilizarea unei substanţe psihedelice. Iar personajele principale, Eric şi Karen, ajung nu numai să testeze cu succes salturile în hiperspaţiu, ci şi să descopere teleportarea prin puterea minţii.

Povestirea „Bridge” de James Blish datează din anii 1950 şi a ajuns ulterior să fie încorporată în romanul They Shall Have Stars (1956), apoi în volumul omnibus Cities in Flight. Protagonistul, Robert Helmuth, este unul dintre constructorii unui pod în adîncurile atmosferei planetei Jupiter. Helmuth dirijează de la distanţă, dintr-un habitat aflat pe satelitul Jupiter V, roboţi-cărăbuş care repară şi extind podul. Din păcate, condiţiile infernale din atmosfera joviană, chiar şi percepute prin teleprezenţă, îi afectează pe constructori. Conducătorii proiectului, în schimb, dezvăluie la final că procesul de construcţie a condus la aflarea unor rezultate esenţiale referitoare la gravitaţie şi magnetism – iar rezultatele vor putea fi puse în practică pentru a ridica oraşele occidentale în spaţiul cosmic. Podul jovian poate fi lăsat să se năruiască, însă aventura abia începe. (Promit să vă ofer mai multe detalii despre acest subiect după ce voi termina de citit Cities in Flight.)

Anhedonia” de Adam Roberts propune o soluţie ingenioasă pentru paradoxul lui Fermi. Personajele principale, aflate într-un habitat marţian şi căutînd să negocieze cu o rasă extraterestră, Autostopiştii, sînt nevoite să trăiască lipsite de emoţii şi de interes ca o condiţie pentru a primi informaţii şi ajutor de la vizitatorii din stele. Cînd unul dintre ei, Macro, insistă să fie dus într-un tur al spaţiului cosmic cunoscut de Autostopişti, însă cu capacitatea emoţională restabilită complet, rezultatele sînt devastatoare. Personajul revine copleşit de ceea ce văzuse în călătorie şi cu mintea spulberată. Aşa încît oamenii au cu două opţiuni teribile – fie să viziteze minunăţiile Universului, dar să nu se poată bucura de ele, fie să-şi păstreze capacitatea emoţională intactă, dar să rămînă de-a pururi în Sistemul Solar.

Tiger Burning” de Alastair Reynolds mi-a amintit întrucîtva de clasicele povestiri în care Isaac Asimov combina fundalul ştiinţifico-fantastic cu intriga poliţistă. Doar că, în acest viitor îndepărtat imaginat de autorul britanic, ancheta poliţistă trebuie să exploreze nenumărate universuri paralele, iar Adam Fernando, de la Biroul de Cercetare, foloseşte tehnologii cu adevărat uimitoare.

The Width of the World” de Ian Watson datează din 1983, iar la noi a apărut în traducere prin 1988 într-un număr al revistei timişorene Helion. Atunci, la prima lectură, nu m-a impresionat prea mult. Acum, dimpotrivă, m-a atras prin echilibrul atent construit între ideea bizară şi reacţiile plauzibile, cumva fireşti, ale personajelor. Mai exact, angajaţii firmei britanice GeoGraphics proiectează un program de calculator care să le ofere utilizatorilor o mulţime de hărţi, iar lumea reală, mult prea explorată şi cartografiată, începe să se... dilate, amplificînd distanţele locale şi globale. Mai mult, în această lume care tot creşte se deschid pe neaşteptate căi spre alte tărîmuri, iar soţia protagonistului se rătăceşte şi nu mai poate găsi drumul înapoi spre casă. Spre final, cînd lucrurile par să revină la normal, Alan Roxbury decide să planifice din timp căutarea soţiei sale cînd lumea se va dilata din nou, iar căile acelea se vor redeschide. Cumva, ca subiect şi caracterizare, povestirea aceasta mi-a amintit de romanele catastrofice timpurii ale lui J. G. Ballard.

Our Lady of the Sauropods” de Robert Silverberg este o metaficţiune – mai exact, jurnalul unei cercetătoare, Anne, exilată într-un habitat spaţial populat cu dinozauri reconstituiţi prin inginerie genetică. Protagonista descoperă că aceştia sînt inteligenţi şi telepaţi, iar cu ajutorul ei vor cuceri toată pleiada de habitate spaţiale construite de oameni. (De remarcat că povestirea aceasta a apărut în 1980, cu un deceniu înaintea romanului Jurassic Park de Michael Crichton.)

Into the Miranda Rift” de G. David Nordley este o nuvelă de neuitat. Personajele principale, Wojciech Bubka, Miranda Lotati şi soţii Nikhil şi Katherine Ray, pleacă în explorări speologice sub suprafaţa satelitului Miranda. Din păcate, sînt prinşi în subteran şi trebuie să coboare prin peşteri şi crevase, dincolo de centrul satelitului, apoi să urce spre suprafaţă în direcţia opusă. Parcursul este istovitor, descoperirile făcute sînt suprinzătoare, iar povestea merită citită şi a doua oară. O recomand cu căldură în special pasionaţilor de hard SF, ca o versiune adusă la zi a romanului clasic O călătorie spre centrul Pământului.

The Rest Is Speculation” de Eric Brown e o fantezie sclipitoare despre viitorul îndepărtat. Protagonistul-narator, Channon, este un om din zilele noastre, resuscitat la amurgul Pămîntului, laolaltă cu cîţiva reprezentanţi ai altor specii inteligente care vor fi trăit pe planeta noastră în următoarele miliarde de ani. Ei sînt purtaţi de gazda lor, o creatură în formă de crab numită Reîmprospătează-362, într-un periplu al sfîrşitului de lume. Doar că destinaţia lor este o breşă în ţesătura spaţio-temporală ce duce către alte universuri.

Antologia-mamut se încheie cu o schiţă de Geoffrey A. Landis, „Vacuum States”. Protagonistul-narator este chemat să medieze între doi cercetători, Celia şi David, care au opinii divergente despre Marea Teorie Unificatoare. Cei doi au construit un aparat care poate extrage energia din vacuum, iar protagonistul trebuie să decidă dacă aparatul să fie pus în funcţiune sau nu. Conform lui David, acţionarea aparatului ar aduce o sursă inepuizabilă de energie. Conform Celiei – sfîrşitul Universului nostru şi poate declanşarea ulterioară a altui Big Bang. Şi întrerupătorul îi e oferit protagonistului...


Pe ansamblu, The Mammoth Book of Mindblowing SF a meritat cu prisosinţă atît banii pentru achiziţie cît şi timpul petrecut cu lectura. Nici una dinte prozele incluse în volum nu mi s-a părut slabă, plictisitoare sau „de umplutură”. Dimpotrivă, toate au fost de nivel superior, iar cartea este de păstrat în colecţie. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră această antologie-mamut. (Puteţi comanda online un exemplar aici.) În ceea ce mă priveşte, probabil că voi parcurge curând şi alte antologii îngrijite de Mike Ashley – pentru că mai am cîteva necitite pe raft.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

sâmbătă, 2 august 2014

Ţesătorul în CPSF Anticipaţia

De la colegul meu Oliviu Crâznic am aflat în această dimineaţă că Editura Nemira a anunţat un număr dublu al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia. În sumarul numărului 20-21 veţi găsi texte de George R. R. Martin, Frank Herbert, Cătălina Fometici, Mihail Grămescu, Viorel Pîrligras. De asemenea, în acest număr de colecţie veţi găsi şi două schiţe ale subsemnatului, plasate în universul ficţional din "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate". Ilustraţia copertei a fost creată de artistul grafic Tudor Popa. Lansarea numărului 20-21 din CPSF va avea loc în ultima decadă a lunii august. Mai multe detalii puteţi găsi pe site-ul oficial al Editurii Nemira, aici.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

luni, 28 iulie 2014

Allan Percy, "Nietzsche pentru stresaţi" (2014)

În mai 2014, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-un volum de Allan Percy, Nietzsche pentru stresaţi - 99 de pilule de filozofie radicală pentru a ţine mintea trează (Editura Herald, Bucureşti, 2014). Am parcurs acest volum într-o singură zi, spre finalul lunii iulie. Şi iată ce am aflat:

Volumul începe cu un prolog intitulat "Filozofie radicală pentru fiecare zi", în care autorul prezintă succint acest manual de auto-ajutorare şi îi informează pe cititori în legătură cu datele biografice ale lui Friedrich Nietzsche.

Urmează corpusul propriu-zis, în care ni se prezintă nouăzeci şi nouă de citate din opera filozofului german. Unele sînt arhicunoscute, precum: "Cel care luptă împotriva monştrilor trebuie să aibă grijă să nu se transforme şi el în monstru." Pe altele le-am întîlnit pentru prima dată aici, ca, de exemplu: "Orice convingere este o închisoare." Destule dintre ele sînt paradoxale, cum ar fi: "Cine nu a avut un părinte bun va trebui să-şi procure unul." Altele sînt de la sine înţelese, ca: "Tu ai drumul tău. Eu am drumul meu. Cît despre drumul corect şi unic - acesta nu există."

Fiecare dintre aceste citate este comentat pe o pagină sau două. Uneori, este ilustrat cu exemple din Coran, din Biblie, din Dao de Jing sau din tradiţia buddhistă. Alteori, se fac paralele cu ideile unor filozofi, antropologi, scriitori, psihologi. Pe alocuri, veţi găsi exerciţii practice - metode de relaxare, tehnici de meditaţie sau procedee de planificare pe termen lung. Şi, desigur, veţi găsi presărate în paginile cărţii diverse anecdote - istorioare cu tîlc, koan-uri din tradiţia zen, întîmplări cu celebrităţi.

Dintre acestea, cel mai mult mi-a plăcut o anecdotă despre Sir Christopher Wren. Arhitectul a găsit pe şantierul unei catedrale trei lucrători, dintre care unul lucra prost, al doilea corect, iar al treilea cu dăruire. Cînd i-a întrebat ce făceau, primul s-a plîns de munca obositoare, al doilea a zis că vrea să cîştige bani ca să-şi întreţină familia, iar al treilea a declarat plin de mîndrie că el construieşte catedrala din Londra.

Am reţinut şi un citat din Nietzsche pentru stresaţi: "Visurile sunt proiectate de arhitectul care sălăşluieşte în sufletul nostru, dar pentru a le transforma în realitate trebuie să-l trezim pe zidarul din noi." 

Volumul se încheie cu o anexă, "Filozofia ca terapie", în care Allan Percy pledează împotriva tendinţelor actuale din societatea occidentală de a eticheta drept patologice (şi de a medica) diversele forme de comportament uman. Autorul propune în schimb ideea că, prin studiul unor lucrări filozofice, prin reflectarea asupra soluţiilor propuse de filozofi la diferite probleme umane şi prin dezbateri, oamenii obişnuiţi pot găsi mai rapid şi mai ieftin rezolvarea chestiunilor cu care se confruntă.

Am fost plăcut impresionat de calitatea traducerii realizate de Anca Irina Ionescu, de prezentarea grafică elegantă şi de tehnoredactarea aerisită care uşurează procesul de lectură. (Dealtfel, puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar la un preţ atractiv aici.) Ca urmare, după ce am terminat de parcurs acest volum, am început un altul, Kafka pentru deprimaţi. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

duminică, 27 iulie 2014

Nicolas Tackian & Mook, "Rage" (2007)

În martie 2011, printre alte albume de bandă desenată, am achiziţionat de la anticariatul Antic Ex Libris de pe Strada Doamnei din Bucureşti un exemplar dintr-un album de Nicolas Tackian şi Mook, Rage (Colecţia Fusions, Editura Soleil Productions, Toulon, 2007). L-am parcurs în iulie 2014. Şi iată ce am aflat:

Rage se încadrează în categoria de SF postapocaliptic. Acţiunea este plasată la începutul mileniului al patrulea, după ce, în urma unui război nuclear, civilizaţia occidentală a colapsat, iar majoritatea locuitorilor planetei sînt mutanţi. Astfel, protagonistul, Kama, este un personaj hibrid, cu trup de om şi cap de lup, în vreme ce unele personaje secundare au cap de şobolan, de pisică, de gorilă sau de rinocer.

Misiunea lui Kama este să meargă în centrul unei zone urbane controlate de o bandă de răufăcători, Clanul Maimuţei, şi să o elibereze pe sora lui, Misaki. Parcursul său e presărat cu pericole - bande ostile, răufăcători, monştri. Din fericire, Kama beneficiază de ajutorul unor însoţitori de nădejde, precum frumoasa mercenară Maé sau puternicul Tod. La capătul călătoriei sale prin Sangpok, protagonistul află că va fi nevoie să o lase pe Misaki în seama Clanului Maimuţei pentru ca ea să ajute la păstrarea amintirii ecosistemului terestru dinainte de război şi la efortul de a recrea organisme sănătoase prin inginerie genetică. Într-un mod memorabil, albumul se încheie aşa cum a început - cu protagonistul aşezat, meditînd la cele întîmplate.

Scenariul de Nicolas Tackian mi s-a părut captivant, cu un suspans bine dozat, acţiune şi lovituri de teatru. Grafica de Mook este impresionantă - fundaluri postimpresioniste, culori reci, pastelate, portrete expresive. Efectul de ansamblu este sporit de condiţiile tipografice excelente în care a fost realizat albumul - coperte color cartonate, hîrtie lucioasă de cea mai bună calitate, interior în policromie, iar la final planşe cu portrete ale personajelor principale. Şi, dacă în cazul altor albume de la Soleil Productions, ca Angel Doll sau Jerry Mail, o singură lectură a fost suficientă, Rage este atît de frumos realizat încît merită să fie recitit şi păstrat.

Ar mai fi cîteva albume de bandă desenată achiziţionate atunci, în 2011, dar despre ele vă voi relata cu alt prilej.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

Marius Conu, "Nicotină" (2014)

La jumătatea lunii iulie 2014, în pregătirea unei ediţii a emisiunii "Ce citim astăzi?", am parcurs un volum al poetului slătinean Marius Conu intitulat Nicotină - dramă poetică în trei timpi şi două personaje (Editura Zip, Bucureşti, 2014). Ulterior, am primit şi un exemplar tipărit, cu dedicaţie şi autograf.

Volumul se situează la graniţa dintre două genuri literare. Pe de o parte, este un volum de poezie. Pe de altă parte, întrucît are personaje cărora li s-au atribuit replici, se poate monta ca o reprezentaţie teatrală.

Prefaţa cărţii este semnată de domnul Marian Dragomir, redactor la revista Atitudini a Casei de Cultură "I. L. Caragiale" din Ploieşti, şi tratează despre personajele, viziunile şi eul poetic din această lucrare literară mai puţin obişnuită.

Conţinutul propriu-zis al cărţii este structurat nu în cînturi ci în... fumuri. Personajul masculin de pe scenă trage cîte un fum din ţigaretă şi declamă un poem, la care o voce feminină din culise îi răspunde cu un alt poem. Perspectivele lor uneori se completează reciproc, alteori se contrazic. Uneori intervine o a treia voce, androgină, care relativizează discursul încă şi mai mult. Astfel, fumul de tutun care se acumulează treptat deasupra personajelor serveşte ca văl al iluziilor, prilej pentru reverie, ecran pentru proiectarea închipuirilor, dar şi cortină de final.

Deloc întîmplător, personajul principal trage treizeci şi şapte de fumuri din ţigaretă, iar poetul Marius Conu a împlinit, la apariţia volumului Nicotină, treizeci şi şapte de ani.

La încheierea volumului veţi găsi un "Cuvânt de încheiere" semnat de domnul Denis Malciu în care se află invitaţia la explorarea diferitelor niveluri de lectură şi interpretare ale acestui poem dramatic.

Am fost plăcut impresionat atît de coţinutul cărţii cît şi de prezentarea acesteia - hîrtie de bună calitate, tehnoredactare aerisită, o utilizare creativă a aldinelor, respectiv a cursivelor şi o copertă sugestivă. Şi, cum Nicotină s-a dovedit a fi o lectură uşoară şi destul de agreabilă, am parcurs în aceeaşi zi alte cîteva volume ale poetului. Însă despre acelea vă voi relata cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!)