Joe Benitez et al, "Lady Mechanika, vol. 4" (2018)

În a doua jumătate a lunii iulie 2018, mulțumită importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat la preț promoțional al cincilea volum din seria Lady Mechanika intitulat: The Clockwork Assassin (Benitez Productions, Encino, CA, 2018). L-am parcurs în aceeași zi.

Și iată ce am aflat:

The Clockwork Assassin continuă acțiunea din punctul unde se încheiase volumul al treilea din serie, The Lost Boys of West Abbey. (Din perspectiva cronologiei interne a acestui roman grafic, La Dama de la Muerte se plasează înaintea volumelor seriei principale.) De această dată, inventatori care cândva colaboraseră la un proiect al lui Lord Blackpool sunt atacați și sfârtecați unul câte unul de către un personaj feminin dotat cu forță supraomenească. Lady Mechanika este principala suspectă și, împreună cu colaboratorul său, domnul Lewis, și cu inspectorul Singh, desfășoară o anchetă neoficială pentru a-și dovedi nevinovăția. Intriga redeschide conflictul cu Lord Blackpool, dar o aduce în scenă și pe o concurentă a acestuia, Gwendolyn Cain, care are propria companie de armament, Athena Industries.

Pe parcurs, elemente traumatice din trecutul domnului Lewis apar la suprafață și explică înclinația acestuia spre depresie și alcoolism. În final, misterul este dezlegat, iar persoana responsabilă moral pentru activarea asasinei mecanice este identificată și încarcerată. Volumul se încheie cu o elegantă galerie de coperte ale fasciculelor în care a fost serializat inițial The Clockwork Assassin.

Printre calitățile care recomandă The Clockwork Assassin aș aminti în primul rând grafica excepțională. Nu doar personajele sunt redate într-o manieră minuțioasă, cu o atenție deosebită acordată vestimentației personajelor feminine, ci și vehiculele, accesoriile și decorurile - fie că e vorba de clădiri, de interioare sau de mașinăriile din ateliere și laboratoare. Inclusiv cadrele casetelor sunt adesea construite din tije, roți dințate și pârghii reprezentate cu o mare atenție pentru detalii.

De asemenea, scenariul are meritul de a fi alert, dinamic, cu o bună alternare a scenelor de dialog cu cele de acțiune. Ca și în volumele precedente, replicile personajelor pastișează stilul din romanele victoriene.

Nu în ultimul rând, aș sublinia excelenta calitate a tehnoredactării și tiparului - coală cretată, planșe integral color, copertă color în policromie, plastifiată, machetare foarte atractivă.

Singurul defect (dacă i se poate spune așa) al acestui volum este că arcul narativ este prea scurt - trei fascicule, precum La Dama de la Muerte, mai degrabă decât șase, ca The Mystery of the Mechanical Corpse sau The Tablet of Destinies. Vestea bună este că fasciculele care vor compune volumul următor, La belle dame sans merci, au început deja să apară, dar cei care preferă să citească ediția omnibus vor fi nevoiți să aibă răbdare până în 2019.

Pe ansamblu, The Clockwork Assassin este o piesă de colecție care merită și recompensează lecturi multiple. Le mulțumesc pe această cale domnului Joe Benitez și colaboratorilor săi pentru profesionalismul cu care creează și publică asemenea romane grafice, iar pe dumneavoastră vă invit în curând la o discuție despre un alt album dedicat fenomenului steampunk tot aici, la Țesătorul.

Daniel Franklin (antologator), "Megatech - Technology in 2050" (2017)

La finalul lunii martie 2018, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am primit cadou un exemplar dintr-o culegere de articole din revista The Economist. Antologator este domnul Daniel Franklin, iar volumul se intitulează: Megatech - Technology in 2050 (Editura Profile Books, Londra, 2017). Am parcurs antologia pe îndelete, în intervalul aprilie - iunie 2018.

Și iată ce am aflat:

Volumul începe cu o listă a celor care au contribuit și cu o "Introducere: Faceți cunoștință cu megatehnologia" în care domnul Daniel Franklin arată că, după interesul arătat de publicul cititor pentru colecția Megachange, un al doilea volum, ceva mai concentrat asupra tehnologiei, merita realizat.

Partea întâi tratează despre "Chestiuni fundamentale". Între altele, se discută despre uneltele conceptuale necesare pentru prevederea viitorului, despre fundamentele fizice ale tehnologiei viitoare, despre posibilitățile biotehnologiei, despre ce se va întâmpla când legea lui Moore nu se va mai putea aplica și despre generațiile din tehnologie.

Partea a doua, "Megatehnologia sector cu sector", abordează în schimb chestiuni mai specifice, de la viitorul agriculturii și transformarea îngrijirii medicale la tehnologia militară și cea personală, trecând prin ascensiunea energiei regenerabile și prin apariția noilor materiale de fabricație.

Partea a treia, "Megatehnologia și societatea", aduce în prim-plan etica inteligenței artificiale, transformarea societății prin accesul la cantități masive de date, schimbările golbale generate de diseminarea telefoniei mobile, megatehnologii contra megainegalități și efectele automatizării pe piața forței de muncă.

Tot partea a treia cuprinde două schițe științifico-fantastice de Alastair Reynolds și de Nancy Kress, respectiv un eseu-concluzie privitor la lecții pe care le-am învățat din Revoluția Industrială.

Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri și cu un index alfabetic.

Pe de o parte, mărturisesc că lectura unora dintre articole, mai ales cele referitoare la fizică sau la biotehnologie, mi s-a părut cam anevoioasă, întrucât îmi lipsea bagajul coneptual necesar. Pe de altă parte, subiectele abordate în articole mi s-au părut nu doar variate, ci și relevante. Lectura a fost cu atât mai agreabilă cu cât volumul este tehnoredactat elegant, iar hârtia pe care a fost tipărit este de o calitate foarte bună.

Ca urmare, îi mulțumesc și pe această cale domnului Daniel Hanu pentru generozitate. Vă recomand și dumneavoastră Megatech.  (Puteți comanda un exemplar aici.) Desigur, articolele din această antologie mi-au stârnit interesul pentru alte volume de popularizarea științei pe care le-am adunat de ceva timp încoace în colecția personală. Dar despre acelea rămâne să discutăm cu alte ocazii tot aici, la Țesătorul.

Daniel Franklin (antologator), "Megachange: The World in 2050" (2012)

În perioada martie-aprilie 2018, am parcurs un volum tematic realizat de echipa de jurnaliști de la The Economist. Antologator este domnul Daniel Franklin, iar volumul se intitulează: Megachange: The World in 2050 (Editura John Wiley & Sons, Hoboken, NJ, 2012).

Volumul debutează cu o listă a celor care au contribuit cu articole. Apoi, "Introducerea" prezintă succint principalele teme ale cărții.

Partea întâi, "Oameni și relații", conține articole despre aspecte sociale ale viitorului apropiat. Jurnaliști precum Charlotte Howard, Barbara Beck și John Parker discută despre sănătatea națiunilor, despre situația femeilor în lume, despre demografie și despre revoluții culturale.

Partea a doua, "Cerul și Pământul", tratează cu precădere despre chestiuni politice. Ziariști ca Anthony Gottlieb, Oliver Morton și Matthew Symonds se ocupă de subiecte ca viitorul războiului, mișcările pentru democrație sau efectele sociale ale îmbătrânirii populației în țările occidentale.

Partea a treia, "Economie și afaceri", conține contribuții de la Laza Kekic, Simon Cox și Zanny Minton Beddoes, între alții. Printre temele atinse am remarcat piețele emergente, globalizarea și perspectiva unui secol dominat de superputerile economice din Asia.

Partea a patra, "Cunoaștere și progres", reunește articole de Geoffrey Carr, Tim Cross, Kenneth Cukier și alții. Sunt tratate subiecte precum obiective majore propuse pentru cercetarea științifică în viitorul apropiat, evoluția Internetului către o rețea a cunoașterii, regândirea distanțelor și amplasamentelor în rețeaua de telecomunicații globală, respectiv căile prin care am putea avea un viitor durabil.

Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri și cu un index alfabetic.

Am apreciat această colecție de articole pentru diversitatea și pentru relevanța subiectelor tratate, pentru maniera accesibilă în care sunt scrise articolele și pentru modul în care articolele au fost ordonate și grupate. Păstrând proporțiile, aș spune că, pentru deceniul curent, Megachange este la fel de importantă pe cât a fost, în anii 1980, lucrarea Megatendințe de John Naisbitt. Nu veți fi surprinși dacă am să vă spun că, imediat cum am terminat Megachange, am început să citesc o altă colecție de articole de la The Economist, îngrijită de același Daniel Franklin și intitulată Megatech. Dar despre aceea rămâne să discutăm mai pe larg într-un articol viitor tot aici, la Țesătorul.