"Cursă cu obstacole" (din romanul "Gangland")

...Zgîlţîieli şi hurducături, destul de zdravene ca să-i clănţăne dinţii în gură şi s-o facă să se întrebe dacă nu cumva îi săriseră plombele, bun moment pentru plombe, de altfel, fiindcă o dată cu închiderea agenţiei îşi luase adio şi de la asigurarea medicală şi stomatologică, dar, oricît de zdravene ar fi fost zgîlţîielile, tot nu puteau s-o scape de povara grea a vinovăţiei, şi poate că, dacă David i-ar mai fi făcut reproşuri sau ar mai fi strigat la ea, ar fi reuşit într-un fel să se descarce, numai că, de cînd urcaseră în transportor şi porniseră la drum, hackerul fusese tăcut, doar pufnea pe nări din cînd în cînd, şi tăcerea asta nu prevestea nimic bun, iar Maria le spusese copiilor să se întindă pe podeaua transportorului, sub banchete, şi acum stăteau acolo, prea speriaţi ca să ţipe sau să plîngă, în timp ce David solicita la maximum motoarele, şi păru nici să nu bage de seamă cînd Maria îl întrebă dacă putea să vadă şi ea ce se petrece, aşa că femeia îşi conectă un cablu în mufă şi în minte îi înflori percepţia multifaţetată a transportorului blindat, o privelişte emisferică, în ochi de peşte, a cîmpurilor şi pădurilor înecate în lumina roşiatică a răsăritului de soare şi hărţi fantomatice ale ţinutului prin care călătoreau, diagrame pasagere de la motoare, imagini fugare în infraroşu, totul însoţit de zgomotul de fond al frecvenţelor radio locale, discuţii codificate între voci străine, încărcate de emoţia vînătorii, din cînd în cînd glasurile calme, perfect articulate, ale dronelor, şi prin minte îi sună nechemată o lecţie pe care i-o predase Diane în prima etapă a călătoriei, care părea ciudat de îndepărtată şi în timp, nu numai în spaţiu, cu toate că nu trecuseră nici două săptămâni de atunci, şi anume că puterea hackerilor şoselelor nu stătea în forţa brută, nici în puterea de foc ori în viteză ori în grosimea blindajului, ci mai ales în capacitatea de a se camufla, şi, după toate acele zile în care privise atîţia hackeri care întindeau plase de camuflaj peste vehicule şi împroşcau vopsea absorbantă pe carcase şi păstrau tăcerea radio cu sfinţenie şi în general treceau cu încărcătura lor umană neobservaţi ca nişte şoareci, ea, Maria, distrusese acel camuflaj construit cu migală, îl zădărnicise nu cu o petardă fumigenă, nu cu o baliză radio, nu cu un proiector, ci cu un simplu telefon care declanşase o capcană, justificînd retroactiv gestul făcut de Diane pe malul lacului, gest care o revoltase atunci peste măsură, dar acum se dovedise întemeiat, căci în preajma benzinăriei, rămasă de-acum undeva în urmă, se zăreau înălţându-se spre cer trîmbe de praf ridicate de Dumnezeu ştie ce vehicule, iar senzorii trimiteau imagini fugare cu drone, unele de recunoaştere, altele de atac, multe, îngrijorător de multe, roind încoace şi încolo prin aer, căutând urme în timp ce David smucea transportorul peste un şanţ, printr-un cîmp, dincolo de un hambar în paragină cu coloana vertebrală a acoperişului frîntă, către o lizieră de pădure, şi dronele năvăliră pe urmele lor, chemîndu-se unele pe altele cu glasuri ireal de liniştite, ca nişte doamne din lumea bună la o partidă de ceai dintr-o piesă victoriană, iar conversaţia lor elegantă începu să fie acompaniată de răpăitul sacadat al mitralierelor Gatling, de şuieratul rachetelor aer-sol şi de explozii, încurajate cînd şi cînd de proiectile termice pe care David le lansa ca să momească rachetele cu detectoare de căldură, după care din urmă sosiră obuze, ca nişte lovituri date la întîmplare cu tîrnăcopul de un uriaş furios, semn că se apropiau tancuri, şi transportorul pe pernă de aer se smuci ca un animal în panică, printr-o mare de stuf, peste terenuri mlăştinoase, pînă cînd răzbătu într-un tîrziu pe ceea ce părea un lac imens, al cărui mal îndepărtat nici nu se vedea în zare, o apă liniştită şi tulbure şi murdară, molcomă, peste care se porni ploaia de obuze, iscînd jerbe, şi Maria întrebă ce lac era, iar David îi răspunse de la obraz:

– Ce lac visezi, cucoană? Nu vezi că-i Mississippi? Ar fi trebuit să-l trecem noaptea, pe şest, nu ziua-n amiaza mare, cu toată potera asta pe capu' nostru! Acum tot ce au de făcut este să stea locului şi să regleze tirul, că noi nu prea avem unde să ne ascundem cîtă vreme n-am ajuns pe malul ăl'lalt.

Şi, însoţită de exploziile obuzelor şi de ciocăniturile sacadate ale gloanţelor pe blindaj, Maria încercă să se roage Sfântului Cristofor ca să le protejeze trecerea, dar nu-şi găsi cuvintele...

(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)