"Go West" (din romanul "Gangland")

Îi trebuiră trei luni şi o săptămînă Mariei Alonzo ca să se infiltreze în ciberspaţiile generate în Gangland, să dea de urma lui Teddy şi, în final, să-i afle adresa. Se dovedi o muncă foarte migăloasă, căci unele triburi de acolo erau experte în depistarea şi distrugerea programelor de supraveghere. Zile şi nopţi la rînd, Maria plantă programe-cârtiţă cu nemiluita, culese date de la cele rămase nedepistate – deprimant de puţine – dormi şi mîncă pe apucate.

În prima săptămînă făcu eforturi să gătească şi să le dea de mîncare copiilor la ore fixe, dar se convinse repede că sistemele de protecţie din Gangland erau atît de eficiente încît, dacă nu se ocupa exclusiv cu infiltrarea, nu avea să reuşească în veci. Un tunel de lumină mozaicată o absorbi, întrerupt uneori de scurte intervale tulburi în care Maria mergea la toaletă, mînca o felie de pizza sleită sau se trezea brusc, fără să-şi dea seama cînd aţipise şi fără să se simtă cîtuşi de puţin odihnită. Duşul deveni o amintire.

Prin casă crescură maldăre de cutii de carton, colorate şi soioase, de la mîncarea vietnameză, thailandeză, mexicană, chinezească pe care Lenny o comanda în fiecare zi. Naţiunile Unite, sub formă de fărîmituri şi sosuri. Poate că prin cutiile alea începuseră să mişune noi forme de viaţă...

Intervalele de realitate aveau o coloană sonoră zgomotoasă şi agresivă produsă de uzbecii aceia cu bărbi rare, ori de alţi visători ca ei, de prin lumea a treia, care îşi închipuiau că genurile derivate din heavy-metal mai aveau ceva de spus. Cam după două luni, Maria îşi dădu vag seama că petrecea atît de puţin timp în lumea reală încît nu ascultase nici una dintre melodiile acelea, dacă melodii se puteau numi, de la cap la coadă.

Cîteodată, noaptea târziu, o descoperea pe Juanita ghemuită în pat, lîngă ea.

Dar în cele din urmă, prin octombrie, răzbi.

Se prelinse din tavanul unui dojo, ca o lacrimă transparentă, monstruoasă, iar în drum spre podea se metamorfoză într-o siluetă omenească.

Nimerise între Teddy şi un adolescent înalt, nebărbierit, cu părul lung şi inelat. Amîndoi purtau bastoane de bambus şi exersau mişcări de kendo. Cînd o văzu, pletosul încercă s-o lovească în moalele capului, iar undeva pe la jumătatea mişcării băţul de bambus se transformă în sabie.

Maria întinse mîna stîngă în întîmpinarea sabiei şi o pojghiţă subţire de gheaţă se întinse pe lungimea lamei, apoi îl cuprinse pe pletos din creştet pînă în tălpi şi îl încremeni.

Teddy luă o poziţie defensivă.

– E în regulă, spuse femeia. Am venit numai ca să vorbim.

Băiatul o măsură din priviri, plin de neîncredere. Făcu semn cu bărbia către pletosul îngheţat.

– Halal început de conversaţie.

Maria ridică din umeri.

– A căutat-o cu lumînarea.

– N-a fost nimic personal. Aşa e părintele, întîi trage şi pe urmă nu mai pune întrebări.

Femeia ridică privirea spre tăişul sabiei, care rămăsese încremenit la zece centimetri deasupra frunţii ei.

– Da, sigur. Nimic personal.

– Tot nu mi-ai spus pentru ce ai venit, reluă băiatul.

– Ba da. Ca să vorbim. Atît.

Teddy lăsă bastonul în jos.

– O.K. Vorbeşte.

Maria inspiră adânc. Pierduse atît timp cu programele de supraveghere şi infiltrare, încercînd şi eşuînd şi încercînd din nou, încît aproape uitase pentru ce dorea să intre acolo.

– Maică-ta... Adică... Bun, cineva mi-a spus că şi-a pierdut copilul acum mai bine de şase ani. Cu aproape un an în urmă, te-a văzut la ştiri. Persoana crede că tu eşti copilul acela.

Băiatul dădu din cap.

– Şi...?

– Am făcut analize antropometrice, am comparat figura ta şi a copilului pierdut. Şansele sunt de 80,65 la sută ca într-adevăr să fii acel copil.

– Mhm.

Maria se simţi la capătul răbdării.

– M-am chinuit trei luni şi ceva ca să pătrund aici. Vreau măcar să ştiu dacă tu eşti într-adevăr cel pe care-l caut.

Nehotărît, băiatul răsuci între degete capătul băţului.

– Gangland e plin de orfani şi de copii ai nimănui, spuse el pe un ton evaziv.

– Se poate, insistă Maria, dar eu am treabă cu unul singur, care a plecat de pe Insula Unu, însoţit de o entitate cu numele de cod dMON. Băiatul se numea Teddy.

Prin ochii puştiului trecu o sclipire de mînie.

– După ce i-ai făcut părintelui, acum mai rosteşti şi nume adevărate în gura mare!

Se transformă într-un val de fum verde, iar din tavan coborî o ploaie de napalm arzînd.

Maria comandă din reflex MAX REVERSE, lăsă în urmă dojo-ul incendiat şi se deconectă de la reţea. Clătinîndu-se de oboseală, merse prin întuneric pînă în bucătărie şi luă din congelator sticla de Stolichnaya. Nu se mai deranjă s-o combine cu suc de portocale, sau măcar s-o toarne în pahar. Luă o gură uleioasă, infernal de rece.

– Asta a fost, zise ea încet. Acum o să merg în vest.

(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută! )