"Cam mare" (din romanul "Gangland")

Se trezi brusc, din cauza înghiontelilor. Tresări. În penumbră, mai mult ghicită, se întrevedea silueta lui Diane.

– Ce-i? făcu Maria. Ce s-a întîmplat?

– Nu s-a-ntîmplat nimic. Am ajuns.

Se frecă la ochi, nedumerită. Pe bord clipeau cîteva LED-uri verzi.

– Nici nu mi-am dat seama cînd am aţipit.

Diane pufni uşor, amuzată.

– „Aţipit” e un fel de-a spune. Ai sforăit de-am crezut c-o să se desprindă foile de blindaj de pe transportor.

Femeia deschise uşiţa şi se strecură afară. Maria coborî şi ea, ducîndu-şi geanta de voiaj. Se întinse, căscă şi se frecă din nou la ochi. Era foarte tîrziu, iar aerul era rece, umed, dar mult mai proaspăt decît în oraş. Se aflau la marginea unei păduri. Împrejur nu se zăreau nici case, nici şosele.

– Unde sîntem? întrebă Maria.

– La începutul drumului de cărămizi galbene, zise Diane cu glas scăzut. E de-ajuns că o s-ajungi acolo unde vrei. Doar n-ai pretenţia să-nveţi şi traseul?

Maria Alonzo ridică din umeri, resemnată. Ajunsese să bănuiască în sinea ei că Diane ori era din New York, ori avusese o căsnicie foarte lungă şi nefericită. Dar, cum de cîteva decenii bune căsniciile, fericite sau nu, aveau tendinţa să fie destul de scurte, înclina mai degrabă către prima ipoteză.

De undeva, din faţă, se apropie încet de ele un vehicul de teren. Avea farurile stinse, aşa încît părea un fel de monstru tăcut, întunecos, care se furişa ca să le surprindă. Se opri lîngă cele două femei, iar din el coborî un tînăr roşcat, îmbrăcat în pantaloni lălîi şi într-o jachetă cadrilată. O îmbrăţişă pe Diane, apoi îi aruncă o privire mirată Mariei.

– Asta cine mai e? Ţi-ai luat copilot?

Diane schiţă o grimasă dispreţuitoare.

– Chiar aşa de bătrînă par, să am nevoie de copilot? Vrea să meargă-n Gangland.

Tînărul ridică din sprîncene.

– Nu-i cam mare pentru asta?

Femeia ridică din umeri, făcînd să se mişte imperceptibil frunza de cannabis pe care o avea imprimată pe tricou.

– Aşa am zis şi eu. E o poveste mai complicată. Zice că mama unuia care-a ajuns acolo vrea să-l recupereze.

Tînărul încuviinţă din cap.

– Am verificat-o, continuă femeia. Pare O.K.

Aruncă o privire scurtă către Maria.

– Şi mai şi plăteşte drumul cu bani adevăraţi, ceea ce nu strică. În tot cazul, să stai cu ochii pe ea.

Intră în transportor şi închise uşiţa, iar după cîteva clipe demară. Maria rămase singură cu tînărul cel roşcat. Nici măcar nu ştia cum îl cheamă.

(Ediţia electronică gratuită a romanului "Gangland" poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)