Maria era aşezată la masa din bucătărie, iar camera era cufundată în întuneric. Mobila albă se vedea ca un şir de fantome tăcute, nemişcate. Numai frigiderul vibra, de parcă toate rafturile dinăuntru ar fi fost goale.
Apoi, o uşă de la etaj se deschise şi se închise încet. Uşa de la dormitorul lor.
Paşi grei se auziră coborînd pe trepte.
În bucătărie intră Sam. Maria dădu să se ridice şi să-i vină în întîmpinare, dar nu izbuti.
Era trist şi extrem de obosit. De afară, de la un felinar aflat destul de departe, veneau cîteva raze slabe de lumină albăstruie şi-i scoteau în relief gravitatea feţei.
– Ce-i cu tine, Sam? De ce nu dormi?
El clătină uşor din cap.
– Nu pot să mă odihnesc.
Maria îi cuprinse o mînă în palme.
– Cum să nu poţi? E linişte. Copiii s-au culcat...
Sam clătină din nou din cap, încet, cu încăpăţînare.
– Nu pot. N-am pace.
Femeia încercă să zîmbească.
– Sam, cum să n-ai pace? Doar totul e în regulă!
Dar el se îmbufnă şi mai mult, ca un urs mare şi trist.
– N-am linişte. Tu eşti aici şi ei... Ei au rămas acolo.
Făcu un gest vag peste umăr.
– Şi dacă tu nu eşti lîngă ei, ca să-i veghezi, nici eu nu am odihnă.
– Sam!
Se trezi. Privi împrejur, buimacă, ameţită.
Aţipise şezînd
pe banchetă, rezemată cu umărul şi cu spatele de pereţii transportorului. Alături, ghemuiţi, dormeau o fetiţă şi un băiat care aveau să fie duşi în Gangland. Erau înveliţi cu o pătură cadrilată.
Maria se mişcă uşor, încercînd să se dezmorţească. Prin corp îi urcau vibraţiile motorului, iar în cabină nu era altă lumină decît cea de la LED-urile indicatoarelor de bord. Hackerul, un adolescent al cărui nume îl uitase, era conectat la interfaţa transportorului şi nu băga de seamă ce se petrecea în cabină.
Femeia se întrebă dacă deja trecuseră de graniţa Virginiei de Vest, apoi se ghemui şi încercă să adoarmă la loc.
Visul o umpluse de amărăciune.
(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)
Apoi, o uşă de la etaj se deschise şi se închise încet. Uşa de la dormitorul lor.
Paşi grei se auziră coborînd pe trepte.
În bucătărie intră Sam. Maria dădu să se ridice şi să-i vină în întîmpinare, dar nu izbuti.
Era trist şi extrem de obosit. De afară, de la un felinar aflat destul de departe, veneau cîteva raze slabe de lumină albăstruie şi-i scoteau în relief gravitatea feţei.
– Ce-i cu tine, Sam? De ce nu dormi?
El clătină uşor din cap.
– Nu pot să mă odihnesc.
Maria îi cuprinse o mînă în palme.
– Cum să nu poţi? E linişte. Copiii s-au culcat...
Sam clătină din nou din cap, încet, cu încăpăţînare.
– Nu pot. N-am pace.
Femeia încercă să zîmbească.
– Sam, cum să n-ai pace? Doar totul e în regulă!
Dar el se îmbufnă şi mai mult, ca un urs mare şi trist.
– N-am linişte. Tu eşti aici şi ei... Ei au rămas acolo.
Făcu un gest vag peste umăr.
– Şi dacă tu nu eşti lîngă ei, ca să-i veghezi, nici eu nu am odihnă.
– Sam!
Se trezi. Privi împrejur, buimacă, ameţită.
Aţipise şezînd
pe banchetă, rezemată cu umărul şi cu spatele de pereţii transportorului. Alături, ghemuiţi, dormeau o fetiţă şi un băiat care aveau să fie duşi în Gangland. Erau înveliţi cu o pătură cadrilată.Maria se mişcă uşor, încercînd să se dezmorţească. Prin corp îi urcau vibraţiile motorului, iar în cabină nu era altă lumină decît cea de la LED-urile indicatoarelor de bord. Hackerul, un adolescent al cărui nume îl uitase, era conectat la interfaţa transportorului şi nu băga de seamă ce se petrecea în cabină.
Femeia se întrebă dacă deja trecuseră de graniţa Virginiei de Vest, apoi se ghemui şi încercă să adoarmă la loc.
Visul o umpluse de amărăciune.
(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută!)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu