Jeff Somers – 'The Electric Church' (2007)

În august 2008, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, http://nautilus.ro, am achiziţionat două romane ale unui autor cyberpunk din cea de-a treia generaţie, Jeff Somers. Pe cel dintîi, The Electric Church (Orbit Books, Londra, 2008), l-am parcurs în patru zile.

Şi iată ce am aflat:

Protagonistul-narator Avery Cates (un mărunt ucigaş plătit) trăieşte în Vechiul New York, în viitorul apropiat. Lumea lui Cates a fost Unificată şi este administrată de un Sistem la a cărui conducere se află Consiliul Unit. Reprezentanţii cei mai des întîlniţi ai Sistemului sînt poliţiştii, temuţi de populaţia civilă.

Directorul secţiei de Interne a poliţiei, Richard Marin, îi oferă lui Cates o sumă fabuloasă pentru a-l ucide pe Dennis Squalor, întemeietorul şi conducătorul Bisericii Electrice – o religie care în cinci ani va avea cei mai mulţi practicanţi, iar peste şapte va fi unica religie din lume. Curînd, Cates se află atît sub urmărirea Călugărilor cît şi a unor ofiţeri de poliţie abuzivi precum colonelul Moje.

După ce adună o echipă, Cates călătoreşte la Londra, pătrunde în Westminster Abbey, îl distruge pe Dennis Squalor, descoperă diverse secrete murdare ale conducerii mondiale, apoi declară război Sistemului şi poliţiştilor. În epilogul romanului, oprimaţi de toate felurile încep să i se alăture.

Dintre aspectele pozitive ale romanului, poate cel mai uşor de sesizat este modul sistematic în care autorul aşază cîrlige narative la sfîrşitul capitolelor ca să-i încurajeze pe cititori să continue lectura. Concizia capitolelor contribuie şi ea la uşurinţa lecturii.

Un alt aspect pozitiv demn de menţionat este că apariţiile repetate, de tip deus ex machina, ale personajului secundar Richard Marin sînt explicate într-un mod foarte convingător în finalul romanului.

Dintre aspectele mai puţin pozitive ar trebui menţionat faptul că personajele par nişte actanţi (precum siluetele din jocurile video) mai degrabă decît nişte fiinţe umane. E adevărat că unele dintre ele nu mai sînt umane (Călugării, spre exemplu, au creiere omeneşti în corpuri cibernetice), însă nici Avery Cates şi colegii săi de echipă nu dau semne de oboseală sau de foame...

Nici lumea din fundalul romanului nu este mai convingătoare. Protagonistul ne asigură că în Sistem există numai bogaţi (care uneori îşi iau serviciu ca să-şi alunge plictiseala), poliţişti (corpuţi şi brutali) şi săraci (reduşi la delincvenţă mizeră). Deşi spaţiul urban s-a întins pe toată Coasta de Est americană, cele mai multe clădiri au fost ruinate în urma Unificării şi a diverselor revolte, iar Călugării îi ucid pe ascuns pe oameni ca să-i convertească.

În condiţiile în care protagonistul-narator ne informează că şi celelalte metropole se află în aceeaşi situaţie (de pildă, Londra, după cum aflăm în cea de-a doua jumătate a romanului), cititorul nu poate să nu îşi pună cîteva întrebări:

Cine fabrică electricitatea în această lume imaginară? Cine produce şi instalează ecranele video uriaşe de pe străzi? Cine produce şi repară vehiculele zburătoare ale poliţiştilor? Cine distilează şi îmbuteliază ginul pe care-l beau personajele? Cine întreţine reţelele de date pe care le accesează protagonistul şi asociaţii săi? Şi aşa mai departe...

Cu alte cuvinte, e greu de crezut că personajele trăiesc într-o societate care a colapsat, dar se bucură în continuare de unele dintre avantajele unei societăţi funcţionale.

Urmarea acestor lacune din construcţia personajelor şi a societăţii din fundal este că „Biserica electrică” merită citită o dată, dar nu şi a doua oară. N-ar fi exclus ca, peste un an sau doi, romanul acesta să le fie oferit în traducere (la un preţ piperat) cititorilor români ca fiind un extraordinar cyber-noir nemaipomenit şi nemaivăzut. În ceea ce mă priveşte, îl încadrez la categoria „lecturi de vacanţă” şi mă bucur că am avut ocazia să-l achiziţionez cu preţ redus...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)