Iain M. Banks - "Use of Weapons" (1990)

În aprilie 2005, într-o scurtă vacanţă, am citit cea de-a patra carte din seria Culturii, Use of Weapons (“Utilizarea armelor”). Retrospectiv, cred că este cel mai ambiţios roman din serie. Să vedem de ce:

“Utilizarea armelor” răspunde la o întrebare pe care probabil că cititorii şi-au mai pus-o: Cum acţionează Cultura asupra unor societăţi mai mici, mai puţin puternice şi mai puţin avansate ca să le preia treptat, păstrîndu-şi în acelaşi timp aparenţa de neutralitate şi de nevinovăţie faţă de societăţi la fel de puternice şi de avansate ca ea (sau chiar mai avansate) cu care se află în competiţie?

Ramura de Circumstanţe Speciale a Culturii angajează mercenari astfel încît, înclinînd echilibrul conflictelor locale în favoarea unei părţi sau a alteia, ei vor ajuta pe termen lung la crearea cadrului social şi cultural adecvat care va face mai probabilă acceptarea valorilor şi stilului de viaţă al Culturii.

“Utilizarea armelor” urmăreşte cariera unui asemenea mercenar, Cheradenine Zakalwe, printr-un şir de campanii în care trebuie să apere regimuri în pragul colapsului, să convingă conducători politici pensionaţi să revină la viaţa activă, să poarte campanii împotriva unor armate mai numeroase şi aşa mai departe. Agenţii de legătură ai lui Zakalwe cu Circumstanţele Speciale sînt două personaje cu care cititorii au făcut deja cunoştinţă: femeia Diziet Sma şi drona Skaffen-Amtiskaw.

Cea mai izbitoare trăsătură a romanului este intriga. După un prolog în care apar Cheradenine Zakalwe şi un mercenar mai vîrstnic şi mai depravat, Cullis (prin mintea cititorului trec comparaţii cu personajul Falstaff al lui William Shakespeare), intriga începe de la o situaţie “prezentă” şi se bifurcă în direcţii opuse. Un set de capitole se îndreaptă către “viitor”, urmărind eforturile lui Diziet Sma să-l localizeze pe Zakalwe, să-l convingă să renunţe la pensionare şi să-l trimită într-o misiune pentru a recupera un politician ca să împiedice asasinarea politicianului şi izbucnirea unui război civil într-un roi de stele. Printre aceste capitole este inserat un alt set, care merge spre “trecut” şi care trece în revistă episoade-cheie din cariera lui Zakalwe, pînă la recrutarea lui de către Diziet Sma în numele Circumstanţelor Speciale şi dincolo de asta, pînă la episoade traumatice din tinereţea lui. (Iain M. Banks a fost amabil şi a folosit numere crescătoare pentru capitolele dintr-un set şi cifre romane descrescătoare pentru celălalt set ca să nu se simtă cititorii dezorientaţi.) Îndrăznesc să afirm că este cea mai ambiţioasă structură de intrigă din cîte am întîlnit pînă acum într-un roman.

Pentru a spori coerenţa romanului şi pentru a-i ghida pe cititori către cel mai important punct de interes al cărţii, autorul foloseşte de asemenea o tehnică (mai familiară) de amintiri şi reveniri care conectează capitolele din “viitor” cu capitolele adiacente din “trecut”. Amintiri şi imagini recurente indică nişte evenimente traumatice din trecutul îndepărtat al lui Zakalwe, evenimente ce implică un scăunel alb şi o navă de război, Staberinde. În consecinţă, interesul cititorului este îndepărtat cu blîndeţe de un la subiect tradiţional (Ce urmează să se întîmple după asta? Cum are să se termine povestea?) şi ghidat înspre un subiect modernist (Ce evenimente din trecutul protagonistului au cauzat asemenea comportament şi mentalitate în prezent?). Şi Banks oferă cîteva dezvăluiri culminante atît de cutremurătoare încît să justifice această schimbare a centrului de interes.

Ceea ce mai descoperă Zakalwe, spre înspăimîntarea lui crescîndă (şi a cititorilor), este că nu există cale de ieşire din poziţia lui de mercenar pentru Circumstanţele Speciale. Diziet Sma îi salvează viaţa la început ca să-l recruteze pentru CS. Mai tîrziu, în cîteva rînduri, Zakalwe ajunge în pragul morţii, dar drona Skaffen-Amtiskaw şi alţi membri ai unei echipe de sprijin CS îl salvează. Protagonistul încearcă de cîteva ori pe parcursul romanului să se retragă, dar fie are necazuri accidental, sau acţionează ca justiţiar independent, ceea ce inevitabil duce la reperarea şi reactivarea lui de către Circumstanţele Speciale. Şi, aproape de finalul cărţii, în mod deliberat îi cere lui Diziet Sma să-i lase rănile deschise ca să poată muri în cele din urmă, dar e o unealtă prea valoroasă ca să i se îndeplinească dorinţa, iar prologul şi epilogul romanului se combină pentru a sugera că, după ce Zakalwe a fost resuscitat şi tratat, s-a reîntors la traiul lui de mercenar.

Atitudinea lui Diziet Sma din “Utilizarea armelor” sugerează că este o femeie mult mai vîrstnică şi mai înţeleaptă (chiar mai cinică) decît era în nuvela “Nivelul tehnologiei”. Grija ei faţă de protagonist i-ar putea face pe cititori să creadă că nutreşte sentimente intense pentru Zakalwe, însă modul în care tratează unele dintre dorinţele lui (să se reorienteze profesional, să se pensioneze, în cele din urmă să moară) demonstrează faptul că, în ceea ce o priveşte, interesele Circumstanţelor Speciale au prioritate faţă de orice altceva. Din acest punct de vedere, episodul cel mai relevant are loc în Capitolul Doisprezece, în care Zakalwe duce un război disperat cu tancuri şi avioane împotriva armatelor unui imperiu, îşi utilizează magistral forţele inferioare, face manevre mai inteligente decît inamicii şi practic cîştigă. Cu toate acestea, în noaptea dinaintea colapsului forţelor imperiale, Diziet Sma îl anunţă că trebuie să plece imediat şi să-şi lase armata să fie învinsă pînă la urmă pentru ca departamentul de Circumstanţe Speciale să poată înregistra o victorie diplomatică. Indiferent cîte dintre vieţile băştinaşilor se pierd, indiferent cîtor oameni li se năruie speranţele, indiferent cît de mult Cheradenine Zakalwe însuşi vrea să-i conducă pînă la victoria finală pe soldaţii care se încred în el, Sma este neclintită în urmărirea intereselor Circumstanţelor Speciale fără a ţine cont de oricare alţi factori.

Asistenta lui Diziet Sma, drona Skaffen-Amtiskaw, joacă un rol crucial în salvarea lui Zakalwe de cîteva ori. Cu o ocazie memorabilă, după ce Zakalwe a fost decapitat de nişte sălbatici de pe planeta Fohls, iar capul său a fost recuperate de o dronă CS cît mai rămăsese o scînteie de viaţă în el, Skaffen-Amtiskaw asistă la creşterea unui nou corp pentru protagonist şi, cu un gest tipic pentru umorul excentric (şi cam lipsit de bun-simţ) al inteligenţelor artificiale din Cultură, îi face cadou lui Zakalwe o pălărie.

Multe alte episoade şi personaje memorabile apar pe parcursul cărţii, printre care un război aviatic purtat nu de pe portavioane, ci de pe aisberguri tabulare, şi o traversare a unui deşert cu trimiteri la Dune (şi la Biblie) în care apare o surpriză ironică de final tipică pentru naraţiunile sofisticate ale lui Iain M. Banks. Şi totuşi, în ciuda faptului că asemenea episoade sînt spectaculoase şi palpitante, poate că cel mai impresionant este un incident discret care nu-l implică deloc pe protagonist.

În coda romanului, “Stări de război”, Diziet Sma recrutează un alt tînăr care fusese mutilat într-un război. Ca şi secţiunea finală din Colecţionarul (1963) de John Fowles, acest episod sugerează că numeroase evenimente similare vor avea loc în viitor, iar Diziet Sma probabil manipulează zeci sau chiar sute de mercenari pentru a servi interesele Circumstanţelor Speciale. Indiferent cît de eroic, sclipitor (şi, în cele din urmă, devastat din punct de vedere emoţional) ar putea fi Zakalwe, coda romanului ne face să înţelegem că el nu e decît un pion foarte mic, neputincios, într-un joc foarte mare pe care nu poate spera să îl înţeleagă sau să îl controleze vreodată.

Din acest punct de vedere, “Utilizarea armelor” furnizează un contrapunct interesant faţă de “Jucătorul”, dat fiind că oferă o perspectivă mai amplă şi mai bine informată asupra operaţiunilor necurate ale Culturii. Această perspectivă avea să fie mai mult extinsă şi explorată în detaliu în următorul roman al lui Iain M. Banks din seria Culturii, Excession.

Dar asta e altă poveste.

(P.S. Importatorii mei preferaţi, Nautilus, http://nautilus.ro, au în oferta lor o ediţie britanică elegantă a romanului Use of Weapons. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)