Naomi Klein, 'The Shock Doctrine' (2007)

În toamna anului 2008, mulţumită domnului director al librăriei Anthony Frost, am achiziţionat un exemplar din cea mai recentă carte a lui Naomi Klein, autoarea volumelor No Logo şi Windows and Fences. Cartea în cauză se intitula The Shock Doctrine - The Rise of Disaster Capitalism (Editura Penguin, Londra, 2008) şi, din cîte ştiu, este disponibilă atît la Librăria Engleză Anthony Frost cît şi la importatorii mei preferaţi, Nautilus, http://nautilus.ro.

La finalul anului 2008 am parcurs The Shock Doctrine şi ţin neapărat să vă spun că este cea mai educativă carte din cîte am citit vreodată. Să vedem împreună de ce:

În introducerea volumului, autoarea canadiană ne informează că pe parcursul ultimilor treizeci şi cinci de ani lumea a fost schimbată sistematic de adepţii unei ideologii care a fost intitulată fie "neoliberală" (atunci cînd era privită sub aspect economic), fie "neoconservatoare" (atunci cînd era privită sub aspect politic), fie "de piaţă liberă", fie "a globalizării". Centrul ideologic al acestei mişcări a fost Facultatea de Economie a Universităţii din Chicago, iar iniţiatorul ei a fost Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1976.

În continuare, Naomi Klein ne informează că numeroşi susţinători ai accestei ideologii (care în esenţă propune reforma societăţilor naţionale prin eliminarea barierelor vamale, privatizarea companiilor de stat, deregularizare şi diminuarea protecţiei sociale) au aplicat aşa-numita "terapie de şoc" fie organizînd lovituri de stat şi instituind măsuri nepopulare, fie profitînd de războaie, de crize financiare sau economice, ori de catastrofe naturale pentru a introduce asemenea măsuri. Mai mult, în unele cazuri introducerea acestor schimbări economice şi sociale a fost însoţită de arestarea, torturarea şi chiar uciderea unor oponenţi, iar Naomi Klein face legătura între cercetări întreprinse cu finanţarea CIA în anii 1950, Manualul de Interogare pentru Contraspionaj Kubark al aceleiaşi instituţii şi metodele de tortură folosite din Chile şi Argentina pînă în Guantanamo.

După prezentarea foarte bine documentată a originilor ideologiei neoconservatoare şi a metodelor de reprimare a oponenţilor, autoarea ne prezintă numeroase studii de caz ale intervenţiei adepţilor Şcolii de la Chicago (unii dintre ei aflaţi în posturi importante la Fondul Monetar Internaţional, la Banca Mondială şi la Trezoreria Statelor Unite ale Americii). Astfel, Naomi Klein ne relatează în ordine cronologică aplicarea "terapiei de şoc" în Brazilia, în Chile, în Argentina, în Marea Britanie (sub administraţia doamnei Margaret Thatcher), în Statele Unite ale Americii (sub administraţia lui Ronald Reagan, a lui George Bush şi a lui George W. Bush), în Polonia, în Rusia, în China, în Thailanda, în Coreea de Sud, în Canada, în Africa de Sud, în Israel, în Irak, în New Orleans (după dezastrul provocat de uraganul Katrina) şi în Sri Lanka (după tsunami). Consecinţele "terapiei de şoc" sînt îngrijorătoare, uneori de-a dreptul înspăimîntătoare, şi de regulă implică sporirea sărăciei şi a şomajului, reducerea semnificativă a clasei de mijloc şi restrîngerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Ceea ce este demn de remarcat la aceste studii de caz este meticulozitatea cu care autoarea şi-a sprijinit afirmaţiile cu cifre şi date, cu mărturii (unele dintre ele prezentate iniţial în instanţă), cu declaraţii oficiale ale celor implicaţi şi cu documente (inclusiv cu documente CIA declasificate recent). De asemenea, pe tot parcursul cărţii apar rezultate ale eforturilor lui Naomi Klein de a călători personal, de a intervieva persoane-cheie implicate în anumite evenimente istorice recente şi de a vedea la faţa locului efectele "terapiei de şoc".

Concluzia acestei cărţi sumbre este neaşteptat de îmbucurătoare. Naomi Klein ne arată în finalul volumului cazuri de întrajutorare locală, naţională sau internaţională în care oameni şi organizaţii au refuzat "terapia de şoc" şi au reclădit societăţi organizate pe baze social-democrate mai degrabă decît neoliberale. Mai mult, destui dintre adepţii Şcolii de la Chicago care luaseră măsuri abuzive pentru a impune "terapia de şoc" într-o ţară sau alta au fost puşi sub acuzaţie, pedepsiţi cu închisoarea, alungaţi de la putere prin vot popular sau forţaţi să plece în exil.

Fireşte, nici o prezentare succintă a unei cărţi nu poate înlocui parcurgerea cărţii propriu-zise. Ce pot să vă asigur este că, sub aspect istoric şi moral, The Shock Doctrine rivalizează ca importanţă cu Arhipelagul Gulag al lui Aleksandr Soljeniţîn, iar ca instrument util pentru înţelegerea lumii contemporane este un volum la fel de necesar ca Al Treilea Val de Alvin Toffler. Faceţi-vă un bine, achiziţionaţi un exemplar, citiţi-l cu atenţie şi oferiţi-l spre lectură celor apropiaţi. Nu numai că vă va oferi o imagine mai clară asupra prezentului, dar vă va ajuta să vă alegeţi viitorul în cunoştinţă de cauză.

Pentru mai multe informaţii, vă invit să vizitaţi site-ul autoarei la adresa http://www.naomiklein.org şi în special secţiunea dedicată acestei cărţi la adresa http://www.naomiklein.org/shock-doctrine.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)