duminică, 25 ianuarie 2009

'Dickţiuni'

La început a fost camera obscură, cu o gaură în zid prin care lumina se tîra ca să împrăştie pe peretele opus miniaturi răsturnate ale lumii de afară. Apoi a fost cinematograful, unde oamenii plăteau ca să intre. Ecranele s-au făcut mai mici şi le-au invadat locuinţele, iar pe urmă imaginile s-au făcut şi mai mici şi-au încăput pe dosul ochelarilor. Apoi lasere incredibil de subţiri le-au scris oamenilor imagini minuscule pe retine.

În cele din urmă, cuplarea sistemului nervos central la reţeaua informatică a trimis goana bezmetică a imaginilor direct în creier, în centrul văzului, şi-a suprapus nenumărate secvenţe fantomatice peste viziunea lumii exterioare, estompînd treptat graniţa dintre ficţiuni şi realitate.

Cîndva, cu mult timp în urmă, au existat întrerupătoare pentru ca oamenii cu ochii arşi să poată înlocui imaginile cu bezna odihnitoare, măcar o vreme. Dar constructorii le-au eliminat de mult şi nimeni nu-şi mai aminteşte de ele.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Imi place aceasta putere pe care si-o asuma fictiunea. Transforma un potential efect in fatalitate si, de parca n-ar fi fost suficient, ii aplica si o hiperbola sub centura :)

V-am descoperit povestile din blog in blog. Mi-au reamintit faptul ca-mi place sa citesc. Mai ales o lectura buna sf...

Florin Pîtea spunea...

@Luiza: Mulţumesc pentru vizită şi pentru apreciere.
Te mai aştept şi cu alte ocazii în vizită pe aici.
Toate cele bune.