'Fără mine'

Bună ziua. Luaţi loc.

Luaţi loc!

Vasileasco, e valabil şi pentru tine! Stai jos o dată, să vadă şi-ăia din spatele tău ceva!

Borozan, lasă mîncarea, că pauza s-a terminat de mult!

Azi vom avea o lecţie de istorie deosebită. Nu pentru că e ultima, Popescule! Rîzi ca mutu’... Maică-ta a văzut ce-ai făcut la teză? Da? Şi-ţi mai arde de rîs?

Azi, spuneam, vom avea o lecţie de istorie despre catastrofele din secolul al douăzeci şi unulea. Săptămîna trecută am învăţat despre...

Despre ce?

Ganea, zi-le tu, fată, că ăştia dorm pe ei. N-am avut aşa momîi de elevi de cînd mă ştiu.

Aşa, despre distrugerea stratului de ozon, creşterea radiaţiilor ultraviolete la nivelul solului şi sporirea ratei mutaţiilor la macro- şi micro-organisme.

Mutaţii, Vasile, nu mutări. De mutat te muţi cu camionul de cărat mobilă, mutaţiile sînt genetice. Vai de capu’ tău!

Ca urmare a creşterii ratei mutaţiilor au apărut numeroase boli noi, precum SIDA şi EBOLA la sfîrşitul...

EBOLA, Paraschiv! EBOLA, nu „ie boala”. E boala rea în capul tău ăl sec, aia e!

Borozane, ţi-am mai zis să laşi mîncarea! Dacă te mai văd o dată că mănînci pe furiş, te dau afară de nu te vezi!

Unde rămăsesem?

Aşa, SIDA şi EBOLA la sfîrşitul secolului al douăzecilea, ca şi variante noi ale unor boli mai vechi, precum gripa, pneumonia şi tuberculoza.

Ca urmare, oamenii...

Brezeanu, ce faci, fată, acolo? Dă să văd! Păi bine, măi fetelor, nu vă e ruşine? Muncesc părinţii de se spetesc ca să vă ţină la şcoală, şi voi, în loc să fiţi atente şi să luaţi notiţe, staţi şi jucaţi ics şi zero în timpul orei?

Ca urmare, oamenii s-au aflat în situaţia de a urmări neputincioşi diminuarea progresivă a eficienţei antibioticelor tradiţionale, precum penicilina şi tetraciclina, şi de a pierde treptat în bătălia contra agenţilor patogeni, pentru că mutaţiile acestora din urmă aveau loc mult mai rapid decît crearea unor noi antibiotice.

Popescule, ce faci acolo cu rigla aia? Ce crezi, măi, că e arcuş? Sau pînză de bomfaier? Las-o jos şi fii atent la lecţie, că te scutur de-o să-ţi meargă fulgii!

Unele dintre noile boli s-au dovedit extrem de virulente Chiar şi epidemiile de gripă, care pe parcursul secolului al douăzecilea erau considerate nu foarte periculoase, au ajuns în secolul al douăzeci şi unulea să facă numeroase victime.

Paraschiv! De ce ciupeşti fata? Stai potolit, să nu te ciupesc eu pe tine, c-o să-ţi plîngi de milă!

Ca urmare a gradului sporit de pericol pe care îl prezentau aceste boli contagioase, foarte mulţi oameni au preferat să meargă în locuri publice mai rar sau aproape deloc. Iar răspîndirea bolilor cu transmitere sexuală, în special SIDA, a dus la schimbarea treptată a stilului de viaţă în unele ţări şi la diminuarea drastică a natalităţii.

Ce te hlizeşti aşa, Vasile? N-ai învăţat la biologie despre bolile cu transmitere sexuală?

Borozan! Ieşi afară, nesimţitule! Ieşi! Să nu te văd! Da’ ce crezi, că sîntem la cantină? Să vii cu taică-tu la şcoală mîine dimineaţă!

Aşa se face că, spre sfîrşitul secolului al douăzeci şi unulea, pe lume mai rămăseseră numai doi oameni. Raj Chandrasekar, un programator din India venit la Silicon Valley, şi Monica Gallagher, o clonă creată şi crescută din celule epiteliale de o bătrînă cercetătoare de la MIT.

Aveau la dispoziţie extrem de multe informaţii despre toate popoarele care se perindaseră pe lume în ultimele cinci milenii, despre toate limbile Pămîntului în secolul al douăzeci şi unulea, despre culturi şi civilizaţii...

Gîlcă! Nu te mai scobi atîta în nas, c-o să-ţi dea sîngele! Noi vorbim aicea de civilizaţii, dar părinţii ăia ai voştri nu vă cresc să fiţi civilizaţi!

Aveau multe informaţii despre oameni, dar oameni în carne şi oase, din păcate, nu mai erau decît ei doi. Şi Raj Chandrasekar, cînd a luat legătura în ciberspaţiu cu Monica Gallagher şi a aflat că nu era un simulacru software, ci o persoană reală, s-a bucurat.

Nu te mai uita atîta pe geam, Vasileasco, să nu rămîi cu gîtul sucit!

Şi Chandrasekar i-a spus Monicăi Gallagher că era gata să traverseze America de Nord pînă la ea, ca ei doi să creeze împreună o nouă omenire.

Degeaba rîzi, Paraschiv! A fost un lucru romantic, habar n-ai!

Şi Monica Gallagher i-a răspuns: „Dacă vrei să creezi o nouă omenire, succes! N-ai decît să încerci fără mine!”

Ce vă hliziţi aşa? Numai la prostii vă gîndiţi!

Aşa încît Raj Chandrasekar a folosit toate informaţiile de antropologie, lingvistică, civilizaţie şi cultură care îi stăteau la dispoziţie şi ne-a creat pe noi, cetăţenii ciberspaţiului. Oameni în format digital, după chipul şi asemănarea celor în carne şi oase.

La revedere.

Nu vă îmbulziţi aşa la uşă! Nu mai alergaţi pe culoare!...

Of, Doamne! Uneori îmi doresc ca Raj Chandrasekar să nu fi reuşit atît de bine...