Spre sfîrşitul lunii octombrie 2008, am găsit la un anticariat din Bucureşti un exemplar din Notes from a Small Island de Bill Bryson. Citisem o altă carte de acelaşi autor, Mother Tongue, şi rămăsesem cu o impresie foarte agreabilă, aşa încît am luat aceste "Însemnări de pe o insuliţă" şi le-am parcurs în cîteva zile. Am fost încă şi mai plăcut impresionat. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:
De această dată, Bill Bryson se referă la un subiect drag inimii sale, Marea Britanie, şi ne oferă o carte specială cu un prilej special. După douăzeci şi doi de ani în care a locuit în Regatul Unit, a întemeiat o familie, a făcut copii şi a urmat o carieră de succes ca autor de non-ficţiune, autorul a decis împreună cu soţia sa să se mute în Statele Unite ale Americii. Înainte de a pleca pentru mulţi ani din ţara sa adoptivă, Bill Bryson a decis să facă un ultim tur prin Marea Britanie, iar în această carte ne oferă impresiile sale de călătorie.
O parte din farmecul cărţii constă în tonul plin de umor pe care este relatată. Autorul combină ceva din povestea gogonată americană gen Mark Twain (în care adesea este personajul principal) cu ironia fină a eufemismului în care britanicii par să fie specialişti. O altă parte constă în precizia cu care ne oferă informaţii despre regiunile pe care le vizitează, o dovadă că şi-a cercetat temeinic subiectul şi că, dincolo de călătoria în sine, a studiat istoria locurilor. Din aceste două elemente rezultă un efect deosebit, căci cititorii nu ştiu niciodată cînd va aluneca un paragraf sobru într-o glumă savuroasă ori într-o scenă de comedie bufă demnă de filmele cu Stan şi Bran.
Alt aspect demn de menţionat este că Bill Bryson îi complimentează adesea pe britanici pentru diverse realizări. Pe măsură ce parcurgem cartea şi vedem cît de numeroase şi de ieşite din comun sînt acestea, înţelegem de ce autorul face asta. De la renovarea catedralelor la întreţinerea gardurilor vii din zonele rurale, de la serviciile din trenuri la construirea de noi muzee, de la administrarea rezervaţiilor naturale la lucrările de inginerie, Bryson ţine să le spună şi cititorilor cît de mult au realizat şi realizează britanicii cu nişte bugete considerabil mai mici decît francezii, belgienii, americanii, germanii sau, în unele cazuri, portughezii.
Cu acelaşi ochi de reporter, autorul observă însă şi lucrurile mai puţin plăcute din Regatul Unit, şi adesea contrastează decăderea prezentă a unor localităţi şi prosperitatea lor trecută. Uneori discută aspecte arhitectonice sau urbanistice, alteori probleme economice sau sociale, şi destul de des menţionează elemente de cultură şi civilizaţie.
Călătoria îl poartă pe autor în lungul şi în latul Marii Britanii, de la Dover la Londra, apoi în Cornwall, după aceea prin Oxford şi în Ţara Galilor, prin nordul Angliei şi mai departe, în Scoţia, după care înapoi acasă. Şi, peste tot pe unde ajunge, Bill Bryson priveşte nu numai peisajul sau clădirile, ci în primul rînd oamenii - adesea cu simpatie şi cu căldură.
La rîndul lor, britanicii i-au primit Notes from a Small Island cu entuziasm. Au cumpărat douăzeci şi cinci de tiraje ale cărţii numai în primii patru ani de la apariţie, iar în 1998 au adaptat-o pentru televiziune. Citiţi-o şi dumneavoastră, dacă veţi avea ocazia, şi veţi înţelege de ce.
V-o recomand din toată inima.
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)
De această dată, Bill Bryson se referă la un subiect drag inimii sale, Marea Britanie, şi ne oferă o carte specială cu un prilej special. După douăzeci şi doi de ani în care a locuit în Regatul Unit, a întemeiat o familie, a făcut copii şi a urmat o carieră de succes ca autor de non-ficţiune, autorul a decis împreună cu soţia sa să se mute în Statele Unite ale Americii. Înainte de a pleca pentru mulţi ani din ţara sa adoptivă, Bill Bryson a decis să facă un ultim tur prin Marea Britanie, iar în această carte ne oferă impresiile sale de călătorie.
O parte din farmecul cărţii constă în tonul plin de umor pe care este relatată. Autorul combină ceva din povestea gogonată americană gen Mark Twain (în care adesea este personajul principal) cu ironia fină a eufemismului în care britanicii par să fie specialişti. O altă parte constă în precizia cu care ne oferă informaţii despre regiunile pe care le vizitează, o dovadă că şi-a cercetat temeinic subiectul şi că, dincolo de călătoria în sine, a studiat istoria locurilor. Din aceste două elemente rezultă un efect deosebit, căci cititorii nu ştiu niciodată cînd va aluneca un paragraf sobru într-o glumă savuroasă ori într-o scenă de comedie bufă demnă de filmele cu Stan şi Bran.
Alt aspect demn de menţionat este că Bill Bryson îi complimentează adesea pe britanici pentru diverse realizări. Pe măsură ce parcurgem cartea şi vedem cît de numeroase şi de ieşite din comun sînt acestea, înţelegem de ce autorul face asta. De la renovarea catedralelor la întreţinerea gardurilor vii din zonele rurale, de la serviciile din trenuri la construirea de noi muzee, de la administrarea rezervaţiilor naturale la lucrările de inginerie, Bryson ţine să le spună şi cititorilor cît de mult au realizat şi realizează britanicii cu nişte bugete considerabil mai mici decît francezii, belgienii, americanii, germanii sau, în unele cazuri, portughezii.
Cu acelaşi ochi de reporter, autorul observă însă şi lucrurile mai puţin plăcute din Regatul Unit, şi adesea contrastează decăderea prezentă a unor localităţi şi prosperitatea lor trecută. Uneori discută aspecte arhitectonice sau urbanistice, alteori probleme economice sau sociale, şi destul de des menţionează elemente de cultură şi civilizaţie.
Călătoria îl poartă pe autor în lungul şi în latul Marii Britanii, de la Dover la Londra, apoi în Cornwall, după aceea prin Oxford şi în Ţara Galilor, prin nordul Angliei şi mai departe, în Scoţia, după care înapoi acasă. Şi, peste tot pe unde ajunge, Bill Bryson priveşte nu numai peisajul sau clădirile, ci în primul rînd oamenii - adesea cu simpatie şi cu căldură.
La rîndul lor, britanicii i-au primit Notes from a Small Island cu entuziasm. Au cumpărat douăzeci şi cinci de tiraje ale cărţii numai în primii patru ani de la apariţie, iar în 1998 au adaptat-o pentru televiziune. Citiţi-o şi dumneavoastră, dacă veţi avea ocazia, şi veţi înţelege de ce.
V-o recomand din toată inima.
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu