Cory Doctorow – "A Place So Foreign and Eight More" (2004)

Cărţile scurte au un farmec al lor. În februarie 2007 am citit într-o singură zi prima carte a lui Cory Doctorow, Down and Out In the Magic Kingdom, apoi am început-o imediat pe cea de-a doua, A Place So Foreign and Eight More. Şi iată ce am aflat:

A Place So Foreign este o colecţie de povestiri. Unele dintre ele sînt de sine stătătoare, precum „Craphound” sau „0wnz0red”, în vreme ce altele au un fundal comun, precum „Shadow of the Mothaship”, „Home Again, Home Again” sau „The Super Man and the Bugout”.

„Craphound”, spre exemplu, tratează despre lumea vînătorilor de antichităţi. Protagonistul-narator Jerry este un fel de Indiana Jones inofensiv care cotrobăie printre vechiturile scoase la vînare de diverse familii şi organizaţii din Toronto în căutarea de rarităţi cu valoare sentimentală (şi comercială). Numai că Jerry nu e însoţit de un bici împletit, ori de o femeie frumoasă, ci de un extraterestru la fel de pasionat de antichităţi.

„A Place So Foreign” este o poveste despre trecerea de la copilărie la maturitate. Protagonistul-narator James îşi însoţeşte părinţii printr-o uşă secretă care duce din 1898 în 1975 (versiunea utopică pe care şi-o imaginau autorii pulp prin anii ’30) şi descoperă cu stupoare că autorul său preferat, Jules Verne, nu a scris nici Războiul lumilor, nici Tarzan din neamul maimuţelor, nici povestirile cu Sherlock Holmes, nici Neuromantul.

„Return to Pleasure Island” combină un episod din Pinocchio cu atmosfera de la Disneyland şi cu elemente de realism magic. După ce veţi citi această povestire, probabil că o să vă gîndiţi mult şi bine dacă doriţi să mai vizitaţi vreodată un parc de distracţii. De asemenea, tema tratată aici a fiinţelor antropomorfe care se înmulţesc prin desprinderea unui fragment din corp avea să reapară într-un roman al lui Cory Doctorow, Someone Comes to Town, Someone Leaves Town.

„0wnz0red” este poate cea mai reuşită povestire din volum (şi una dintre cele asupra cărora Bruce Sterling ne atrage atenţia în prefaţă). În reţelele informaţionale, dacă un hacker preia de la distanţă controlul asupra unui calculator la un nivel fundamental, îl are în „pr0prietate”. Dar dacă biotehnologia viitorului apropiat ne-ar permite să luăm în pr0prietate metabolismul propriului corp, aşa încît să ardem cîte calorii dorim, să tonifiem muşchii atît cît vrem şi să avem chiar puterea de a le transmite altora aceste aptitudini printr-un virus benign?

Povestirile interconectate au drept fundal contactul dintre civilizaţia terestră şi o federaţie galactică paşnică şi binevoitoare. Fireşte, oamenii fiind ceea ce sînt (adică diverşi), pe alocuri relaţiile cu extratereştrii se încurcă – voit sau accidental.

Astfel, „Shadow of the Mothaship” ne prezintă un protagonist-narator adolescent şi rebel, Maxes Fuentes Schumacher, ale cărui eforturi să-şi supere tatăl duc la un incident diplomatic major chiar în ziua în care omenirea e acceptată în Federaţia Galactică.

„Home Again, Home Again” plasează tema alienării într-o perspectivă neobişnuită. Nu numai că protagonistul Chet se simte înstrăinat în ghetoul în care îşi petrece copilăria şi preferă să plece ca lucrător social pe o altă planetă, printre extratereştri acvatici, dar însuşi punctul de vedere din care e relatată povestea alternează între persoana întîi şi persoana a treia, într-o tehnică asemănătoare cu povestirea clasică „Fondly Fahrenheit” a lui Alfred Bester.

„The Super Man and the Bugout” îl are ca protagonist pe un super-erou în versiune canadiană, un fel de Superman pensionat de autorităţi după încheierea Războiului Rece, hăituit de funcţionari de la fisc şi cicălit de o mamă tiranică.

Pe ansamblu, A Place So Foreign lasă o impresie inegală. Chestiuni sociale majore, precum influenţa studiourilor de la Hollywood asupra Congresului SUA – şi indirect asupra restului lumii – pentru impunerea unor măsuri draconice de protejare a drepturilor de autor, se regăsesc lîngă episoade suprarealiste precum sesiunile în scaunul electric ale unui personaj secundar care canalizează spiritul lui Nicola Tesla. Povestiri pline de suspans, cum ar fi „0wnz0red”, sau cu o intrigă bine structurată, ca de exemplu „A Place So Foreign”, stau alături de nuvele mai degrabă fade, precum „The Super Man and the Bugout”, sau care nu duc nicăieri, precum „Return to Pleasure Island”.

Dacă volumul acesta de povestiri merită cumpărat sau nu puteţi decide personal (şi gratuit) după ce îl veţi citi pe site-ul autorului, pe pagina www.craphound.com/place. În mod sigur, Cory Doctorow a demonstrat că poate scrie mai bine de atît cu Eastern Standard Tribe, un roman pe care l-a publicat în 2004.

Dar asta e altă poveste.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)