Clifford D. Simak - 'Time and Again' (1951)

Time and Again este povestea unui bărbat, Asher Sutton, care reuşeşte acolo unde mulţi alţii au eşuat. El pilotează o navă dincolo de o barieră instalată de locuitorii de pe Cygni 61 şi ia contact cu ei.

Romanul însă începe în anul 7990 cu un vizitator din viitor care îl avertizează pe şeful lui Sutton, Christopher Adams, să-l ucidă pe Sutton la întoarcerea acestuia de pe Cygni 61. Motivul este că Sutton va scrie o carte care va ajuta mişcarea de emancipare a androizilor.

Sutton se întoarce, iar colegii lui îşi dau seama că nu mai este uman. Astronava lui a fost reconstruită, dar nu mai este funcţională, nici nu poate susţine viaţă la bord. Corpul lui Sutton a fost şi el reconstruit, iar protagonistul petrece destul timp aflînd care sînt noile sale aptitudini.

Nu după mult timp, Sutton descoperă că un război teribil se poartă prin timp. Una dintre tabere doreşte ca el să moară, iar agenţii acesteia sînt trimişi să-l ucidă. O altă tabără, autointitulată revizionistă, doreşte să facă lucrarea deocamdată nescrisă a lui Sutton să sune propagandistic, cu intenţia de a dezvălui destinul omenirii de a cuceri şi guverna toate galaxiile. Cea de-a treia tabără intenţionează să-l ajute pe Sutton să îşi scrie cartea aşa cum intenţionează el – un manifest despre destin ca o componentă inerentă a fiecărei vietăţi.

Intriga evoluează în ritm alert, cu incidente violente care-l aduc pe Sutton în mîinile agenţilor unei tabere, apoi în puterea alteia. Protagonistul trece printr-un duel, călătoreşte pînă pe un asteroid, este răpit cu o navă şi, ca urmare a unei scrisori de la un strămoş îndepărtat, eşuează în trecutul îndepărtat, în a doua jumătate a secolului al douăzecilea.

Sutton petrece un deceniu acolo, lucrînd, cugetînd şi dezvoltîndu-şi abilităţile neobişnuite, apoi călătoreşte înapoi în viitor şi negociază cu Trevor, conducătorul revizioniştilor. În cele din urmă refuză să scrie o lucrare propagandistică, le oferă androizilor permisiunea să îi scaneze trupul, să studieze modul în care a fost reproiectat, să îi reproducă aptitudinile şi să îi ţină înfrîngă pe revizionişti, după care se retrage ca să îşi scrie cartea.

Ceea ce protagonistul nu află niciodată, şi ceea ce cititorii descoperă pe ultima pagină a cărţii, este că androizii nu urmează să trăiască printre oameni ca egali, ci să îi depăşească numeric şi să îi elimine treptat. Pe tot parcursul evenimentelor din roman, androizii creează şi menţin iluzia că unii oameni sînt de partea lor, însă în final se dovedeşte că pînă şi aliata cea mai apropiată a lui Sutton, Eva Armour, este un android.

Pe de o parte, Time and Again îi surprinde pe cititori cu contrastul dintre ceea ce spune şi cum îi face să se simtă. Un subiect al cărţii îl reprezintă zborul spaţial, expansiunea omenirii prin întreaga Cale Lactee, relaţiile cu civilizaţiile extraterestre. Cu toate acestea, nu apar în roman pagini care să evoce frumuseţea spaţiului, vastitatea (sau stranietatea) cosmosului.

Un alt subiect îl reprezintă călătoria prin timp. O cale pe care oamenii chiar călătoresc prin timp este să trăiască pînă la o vîrstă înaintată. Pe măsură ce fac lucrul acesta, oamenii observă cum lumea dimprejur se schimbă din punct de vedere tehnologic, cultural, dar şi lingvistic. Cu toate acestea, în romanul lui Simak, un personaj poate să călătorească mii de ani în trecut şi, la sosire, să întreţină o conversaţie cu un strămoş îndepărtat. Nici un şoc cultural, nici o diferenţă lingvistică. Nu prea este plauzibil.

Chestiunea centrală, însă, este mişcarea de emancipare a androizilor. În roman, androizii sînt marcaţi şi trataţi ca nişte sclavi. Sînt umani în oricare privinţă cu excepţia capacităţii de a se reproduce şi, în teorie, oamenii îi fabrică în masă pentru a-i ajuta să menţină un imperiu galactic în care omenirea guvernează în ciuda faptului că este depăşită numeric cu mult.

Ceea ce apare ca o dezvăluire în ultimele pagini ale cărţii este că androizii au pus la punct mijloace pentru a fabrica alţi androizi şi că ei îi folosesc pe aceşti androizi nemarcaţi pentru a-i spiona pe oameni.

Cititorul nu poate să nu se întrebe dacă nu cumva androizii din romanul Time and Again, trataţi ca nişte sclavi, organizaţi într-o mişcare de emancipare, luptîndu-se împotriva unei rase conservatoare, privilegiate, nu au fost creaţi sub inspiraţia mişcării pentru drepturi civile din SUA. Căci, după cum William Gibson adoră să le reamintească cititorilor săi, literatura ştiinţifico-fantastică nu este de fapt despre viitor, ci despre prezentul în care e scrisă. Iar Time and Again a fost publicat în 1951.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)