În primăvara anului 2009, mergînd la Librăria Engleză Anthony Frost ca să cumpăr cu totul altceva, am găsit din întîmplare un volum de Nick Turse intitulat The Complex: How the Military Invades Our Everyday Lives (Editura Faber and Faber, Londra, 2008). L-am cumpărat, l-am parcurs (cu oarecare încetineală) şi iată ce am aflat:
The Complex este un volum de non-ficţiune dedicat complexului militaro-corporatist din Statele Unite ale Americii şi ramificaţiilor sale din prezent. Introducerea ne poartă printr-o zi din viaţa unui american din clasa de mijloc şi scoate în evidenţă cîte dintre corporaţiile care-i furnizează acestuia produse şi servicii au contracte cu Departamentul Apărării. Ipoteza formulată la finalul introducerii este că, asemenea matricei din trilogia cinematografică a fraţilor Wachowski, complexul militaro-corporatist înconjoară indivizii şi le invadează fiecare aspect al vieţii. Iar restul cărţii demonstrează pas cu pas această ipoteză, adesea cu ajutorul unor documente oficiale emise chiar de către Departamentul Apărării.
Partea întîi, "Kicking It Old School", examinează "triunghiul de fier" dintre industria de armament, Congresul SUA şi Pentagon, apoi relaţiile dintre Departamentul Apărării şi mediul academic, colaborarea Departamentului Apărării cu giganţii industriei petroliere şi respectiv terenurile aflate în proprietatea acelui departament pe cuprinsul întregului glob.
Partea a doua, "Today's Corporate Bedfellows", prezintă cazuri de colaborări dintre companii de marcă şi sectorul militar american în domeniul alimentar, de divertisment, vestimentar şi de telecomunicaţii.
Partea a treia, "The High Life", trece în revistă numeroase cazuri de agenţi ai unor servicii de informaţii americane care au irosit banii contribuabililor în hoteluri de lux din întreaga lume. (Or avea şi filmele cu James Bond efecte secundare...)
Partea a patra, "That's Entertainment", discută modul în care numeroase filme de la Hollywood servesc ca propagandă pentru recrutare, anumite categorii de jocuri pe calculator pregătesc adolescenţii pentru domeniul militar, iar participarea diverselor instituţii militare la raliuri auto şi la alte evenimente sportive ajută la crearea unei imagini pozitive despre Departamentul Apărării în mintea publicului spectator.
Partea a cincea, "The Complex Goes Recruiting", analizează metodele prin care agenţii de recrutare asociate cu Armata SUA, cu Forţele Aeriene, cu Marina şi cu Puşcaşii Marini abordează tinerii fie în realitate, fie pe site-uri Web, sau în jocuri online pentru numeroşi participanţi şi îi conving să se înroleze.
Partea a şasea, "The Mad, Mad World of the Military", se ocupă cu chestiuni de altă natură, precum terenurile de golf deţinute (şi întreţinute) de Departamentul Apărării în întreaga lume, mîncărurile rafinate şi costisitoare achiziţionate cu bani publici, sau circuitul de conferinţe în care reprezentanţi ai diverselor corporaţii sînt puşi în legătură cu persoane importante de la Pentagon.
Partea a şaptea, "Weaponizing the Future", este poate cea mai interesantă secţiune pentru un autor de literatură ştiinţifico-fantastică, deoarece tratează despre tendinţele curente din cercetarea militară şi despre perspectivele pentru viitorul apropiat. Poate cea mai puţin surprinzătoare asemenea perspectivă pentru un cititor înveterat al genului cyberpunk este că Departamentul Apărării se aşteaptă ca principalele teatre de operaţiuni militare ale viitorului să fie zonele urbane defavorizate.
Secţiunea a opta, "Complex Conclusions", aduce demonstraţia din carte la un final îngrijorător: ca şi în perioada răboiului din Vietnam, este posibil ca dotarea şi metodele militare testate peste mări şi ţări să fie în scurtă vreme folosite împotriva protestatarilor şi disidenţilor de acasă, din Statele Unite.
Pe ansamblu, cartea lui Nick Turse este îngrijorătoare. Ea reprezintă o completare binevenită a volumului lui Naomi Klein No Logo, în care se analizează invadarea spaţiilor publice de către corporaţiile private. Pe de altă parte, The Complex este întrucîtva obositoare prin avalanşa de date şi numere cu care susţine fiecare afirmaţie - un exemplu de rigoare academică dusă la extrem. (Pentru a nu spori inutil dimensiunile fizice ale cărţii, autorul a plasat toate referirile bibliografice pe un site, http://www.nickturse.com.) Din fericire, avalanşa de date este contrabalansată de concizia, claritatea şi buna împărţire a cărţii.
Cum această prezentare este insuficientă, vă recomand să parcurgeţi şi dumneavoastră volumul The Complex. Foarte probabil are să vă schimbe perspectiva asupra lumii în care trăim.
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu