Paul Stenning, 'Iron Maiden, 30 Years of the Beast' (2006)

În august 2009, mergînd la Librăria Engleză Anthony Frost după cu totul altceva, am găsit din întîmplare volumul Iron Maiden, 30 Years of the Beast (Editura Chrome Dreams, New Malden, 2006), scris de Paul Stenning, jurnalist rock. Cum nu aveam nici o lucrare de referinţă despre una dintre formaţiile mele preferate, am cumpărat această carte şi am parcurs-o în două zile. Şi iată ce am aflat:

Biografia completă şi neautorizată a formaţiei Iron Maiden tratează în ordine cronologică etapele carierei uneia dintre cele mai celebre trupe heavy metal. Autorul a intervievat numeroşi membri ai formaţiei, foşti şi actuali, precum şi muzicieni care au colaborat la proiectele solo ale membrilor formaţiei, foşti colegi de trupă din formaţiile mai vechi, ba chiar şi asociaţi ai trupei: administratorii, tehnicienii şi bucătarii.

Printre aspectele bune ale volumului se află marea cantitate de informaţii despre Iron Maiden, precum şi sistematizarea informaţiilor pe categorii. Acest lucru este vizibil îndeosebi în analiza fiecărui album în parte şi în secţiunile finale ale cărţii, unde cititorii pot găsi discografia şi bibliografia extinsă a trupei pe categorii de suporturi mediatice. De asemenea, cartea conţine o secţiune cu planşe color în care apar nu numai fotografii din istoria trupei, ci şi numeroase imagini cu cea mai celebră componentă a formaţiei, mascota Eddie the Head. Şi, ca un gest rar şi frumos, autorul l-a intervievat pe Derek Riggs, artistul grafic care l-a creat pe Eddie şi care le-a oferit fanilor cele mai memorabile coperte de discuri din lumea heavy metal.

Dintre aspectele mai puţin bune, ar fi faptul că au fost incluse şi interviuri despre formaţiile unor muzicieni de acompaniament care ocazional au ajutat proiectele solo ale celor de la Maiden (interviuri mai degrabă irelevante). Aş mai menţiona erorile frecvente de punctuaţie, mai numeroase decît în toate celelalte cărţi britanice pe care le-am citit pînă acum puse laolaltă, sau omisiunile din indexul final. Lemmy este menţionat în volum de cel puţin trei ori, dar este de negăsit în index, iar Bruce Dickinson, nici atît, ca să mă limitez la numai două exemple.

În ciuda acestor aspecte, volumul este scris clar, se citeşte cu destulă uşurinţă şi conţine suficiente informaţii anecdotice ca să-i mulţumească pe fanii înrăiţi ai trupei. Cumva, statutul de care s-a bucurat Iron Maiden de atîtea decenii încoace se explică nu numai prin talentul imens al membrilor formaţiei (memorabil pentru cei care i-au văzut fie şi o singură dată în concert), ci şi prin viziunea şi abilitatea organizatorică a lui Steve Harris, întemeietorul şi conducătorul trupei.

Pe ansamblu, Iron Maiden, 30 Years of the Beast a meritat atît banii cît şi timpul, căci este o carte scrisă la un nivel rezonabil de competenţă. Poate că, dacă aş avea de ales, într-o bună zi aş reciti mai curînd White Line Fever, dar asta e numai o chestiune subiectivă...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)