duminică, 10 iunie 2012

Ţesătorul terorizat

Vineri, 8 iunie, prin intermediul domnului editor Horia Nicola Ursu, am aflat că în versiunea electronică a publicaţiei "Ora de Timiş", la rubrica "Terorism de cititoare", doamna Lucia T. a recenzat două antologii de la Millennium Books: Steampunk - a doua revoluţie (antologator Adrian Crăciun), respectiv Premiile Galileo 2012 (antologator Horia Nicola Ursu). Spre surprinderea şi încîntarea mea, doamna Lucia T. a scris cîteva cuvinte şi despre una dintre schiţele mele, "Nostalgia revoluţiei":

"Alecsandri, bardul de la Mirceşti, figurează în două texte: Suflete de plumb (Ştefana Cristina Czeller) şi Nostalgia revoluţiei (Florin Pîtea). În primul, în bietul bard intră sufletul unui contemporan de-al nostru mort într-un accident de maşină. Care contemporan nu prea-l poate suferi: “Mai tânăr decât în fotografii, cumva mai belicos, dar era poetul ale cărui strofe le urâse din copilărie. Ce era asta, pedeapsă divină sau binefacere? Vremurile lui Alecsandri erau ale Unirii şi ale lucrurilor mari la care visase mereu, dar n-ar fi vrut să le trăiască în pielea cuiva care înşira versuri insipide cu ghiotura.”

A doua oară poetul călătoreşte cu un behemot, un fel de maşină-locomotivă, de la Mirceşti la Bucureşti, ca să stea la sfat cu domnitorul Cuza. Fochist îi e Vasile Porojan. Bardul se tot străduieşte să găsească continuarea la “Din văzduh, cumplita iarnă cerne norii de zăpadă”, iar fochistul îi dă variante de genul “Şî-mi îngheaţă toate alea dă la creştet pân’ la noadă”. Nu-mi amintesc mare lucru din sărmanul Alecsandri de care face lumea mişto – ar fi ceva să mă apuc să-l citesc pe îndelete, mi s-ar părea o extravaganţă mai mare decât să citesc steampunk!" (Lucia T, "Terorism de cititoare: Steampunk şi moartea politicii")

Vă invit să parcurgeţi articolul integral aici.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

sâmbătă, 9 iunie 2012

"Anul terminal" - Capitolul 2


E, am ieşit din bloc, mi-am pus, gen, ochelarii, şi nici nu i-am pus bine pe nas că s-au apucat să abereze. Mă uitam încoace - "Grădina Zoologică Bronx". Mă uitam încolo - "Manhattan". Mă uitam în partea ailaltă - "Monumentul ridicat în memoria lui Jennifer Lopez", cine-o mai fi fost şi aia... Numa' când mă uitam la blocurile şi la maşinile din cartieru' meu ochelarii ăştia pentru realitate-amplificată o dădeau pe litere ruseşti şi pe alţi carcalaci fără nici o noimă, că vecinii mei, oameni strângători, săracii, când pun mâna pe câte-o mobilă, pe câte-o tărăboanţă sau pe câte-un material de construcţii le virusează temeinic cipu' de identificare ca să nu le mai recunoască nici ăia din fabricile unde-au fost făcute. Să nu crezi că maşina mea era mai brează, c-avea cipu' virusat şi paravirusat de când am luat-o.

Nici acuma nu-mi vine să cred că nu mai am maşina, să mor eu. O luasem la mâna a doua de la un client care-adunase o ditamai datorie la mine şi care-ntr-un târziu îşi dăduse până şi el seama că n-avea nici o şansă să plătească sau să mai vadă marfă pe datorie de la mine, şi de-milă-de-silă îmi dăduse maşina asta, un Nexus care pe vremuri fusese roşu ca focu', da-ntre timp ajunsese, gen, ca ăia din echipa care-a ieşit codaşă la meciurile de paintball de pe Commando TV sau ceva. Săraca, maşinuţa aia, nu era săptămână - nu era zi - să n-o-mproaşte drăcarii ăia mici din cartier cu toate prostiile de culori şi de modele şi de inscripţii, da' nu mă supăram, fată, că şi-aşa n-aveam bani ca s-o duc la vopsitorie.
Şi-n dimineaţa aia de luni m-am urcat frumos, cu băgare de seamă, ca să nu plesnească naibii iar bancheta pe undeva, am tras de interfaţa ochelarilor să-mi cânte-o piesă cu Shoot 2 Kill, că tot mai aveam draci pe Corazon că-mi făcuse terci gândacu-ăla, am pornit motoru' şi-am apucat-o către liceu' William Burroughs. Două străzi mai încolo, în faţă la imprimeria aia unde fac cărţi de vizită şi inscripţionează tricouri şi căni şi toate prostiile, m-aştepta Sharon.
Era de la mine din gaşcă şi era singura albă sau caucaziană sau WASP sau cum vrei să-i zici. O fată tare de treabă, înăltuţă şi roşcată, cu ochii verzi. Umbla în trening Speed, ca al meu, numa' c-al ei era, aşa, un soi de prăzuliu, nu vişiniu ca al meu, şi pe dedesubt avea un tricou cu paiete, cu Paco. Cre' că şi-l făcuse singură.
Fată, şi s-a urcat Sharon în maşină, lângă mine.
- Isabel! Ce faci, fată?
Am zâmbit, aşa, la ea, şi-am dat zgomoteca ălora de la Shoot 2 Kill mai încet ca să ne auzim fără să răcnim ca apucatele.
- Ce să fac, fată? Una, alta.
Şi, după ce m-a pupat, s-a trântit asta pe banchetă de parc-ar fi sărit cu paraşuta sau ceva, să mor eu. Am auzit cum a pârâit husa aia şi mi-am zis: "Gata, iar o să cos la ea pân-o să mi se urască."
- Ce-ai de te-arunci aşa, ca disperata?
S-a uitat la mine - gen, ce m-a apucat?
- Da'... doar m-am aşezat...
- Las-o-n puii mei cu-aşezatu', că vezi şi tu că se mai ţin husele-astea-n trei leucoplasturi şi două aţe dentare! Şi nici n-am de unde să iau altele.
- Hai, fată, că ţi le cos eu, a zis Sharon şi-a-ntins mâna ca să deschidă torpedou'.
Am prins-o iute de mână până să-l deschidă.
- Te-a apucat chefu' de cusut luni de dimineaţă? Mă laşi?
S-a uitat în altă parte - gen, îşi dăduse seama că mă călcase pe nervi şi nu prea ştia cum s-o dea cotită.
- Am zis că ai ac şi aţă în torpedou...
- Am pe dracu' ghem. Ce, îţi face impresia că mă plimb cu ac şi aţă după mine prin oraş?
- Nu, fată, da' dacă zici că s-a rupt husa...
- Las' că n-o să crape dacă stă descusută până mâine sau ceva. Închide-n puii mei uşa şi hai să mergem, că parcă văd c-o să-ncuie ăia porţile la liceu şi rămânem, gen, pe dinafară!
A-nchis uşa cu grijă, să nu strice cumva ceva, şi-a pus centura şi şi-a făcut de lucru cu mobilu' pân-am ajuns în faţa liceului. Fată, asta mi-a plăcut mereu la Sharon: se prindea repede când eram cu nervii pe moaţe şi-avea grijă să nu mă zgândăre când nu era cazu'. N-am apucat s-o-ntreb ce-i mai făcea bişonu' sau chestii de-astea, c-am ajuns la liceu şi-am intrat pe porţile blindate pe care scria frumos, cu litere alb-roşii îmbârligate: "William borrows, but U have 2 pay up front."
Am găsit loc de parcare şi-am dat să cobor, da' m-am nimerit portieră-n portieră c-un Adder din care-ncerca să se dea jos careva.
M-am uitat cine era. Fată, Adderu-avea geamuri negre, oglindă, de şmecher, aşa că nu se vedea cine era-năuntru. Da' bizonu' care se proptise cu portiera-n portiera mea nici gând să-nchidă şi să mă lase, gen, să cobor. Am încercat o dată, de două ori. Pân' la urmă, dac-am văzut că ăla nu se potolea cu nici un chip, am închis naibii portiera şi l-am lăsat pe bizon să iasă primu', că altfel îmbătrâneam acolo şi nu mă mai vedeam coborâtă din maşină.
Bizonu' ăla nu era nimeni altu' decât Straight Edge, unu' de la o clasă paralelă care vinde cocaină sintetică. Mă rog, vindea, că s-a lăsat.
M-am dat şi eu jos.
- Ia zi, Edge, ţi-ai luat maşină cu tot cu şofer?
S-a uitat la mine lung, cu privirea aia fixă care te băga-n sperieţi. Fată, am auzit că până şi profii dădeau în bâlbâială dacă se uita Straight Edge la ei. Asta când se-ntâmpla să dea pe la şcoală.
- Mută-ţi rabla mai încolo, că-mi iei vopseaua!
Scurt pe doi. Edge nu stătea la discuţii.
Fată, şi s-a trântit portiera Adderului pe partea ailaltă...
- Ei, care-i treaba?
M-am uitat şi-am rămas aşa, ca proasta. Şoferu' era numa' bun să-l mănânci pe tot la desert şi să te lingi pe degete. Negru, dar, aşa, un negru cum e ciocolata cu lapte, frumos de pica, şi-avea nişte ochi căprui cu gene lungi şi dese şi-o gură cărnoasă făcută ca s-o mozoleşti pe-ndelete. Lumea a luat o pauză - gen, stop joc - şi-am simţit că inima-mi bătea-ncet şi greu şi că nu mai aveam aer. Chiar şi Shoot 2 Kill au tăcut.
Am scuturat din cap ca să mă dezmeticesc şi-am dat să zic ceva.
- Ăă...
Mai mult n-am fost în stare.
- Mută-ţi niţel maşina, că e loc destul, mi-a zis tipu'. Hai, frate!
Şi-a plecat cu Straight Edge spre intrarea liceului. M-am uitat lung după el, că aveam de ce. Era înalt, suplu, numai fibră, cu nişte umeri puternici şi lucioşi şi c-un trapez de povestit la nepoţi şi se mişca...
Fată, se mişca băiatu-ăsta ceva de vis!
Pân' la urmă mi-am desprins privirea de la el şi - ce crezi? Sharon se uita şi ea lung după tipu-ăsta nou. Nici n-auzisem când coborâse din maşină.
- Fată, i-am zis, închide-n puii mei gura, că arăţi ca o păpuşă gonflabilă!
S-a uitat la mine c-un aer vinovat şi-a-ncercat să zâmbească, da' nu prea i-a reuşit manevra.
Am tras maşina mai încolo, că n-aveam nici un chef să mă iau la harţă cu Straight Edge, şi pe urmă m-am dus cu Sharon la punctu' de control. Ăia de la firma de pază - un negrişor slăbănog pe care-l chema T.T. şi-un portorican bătrân, Rico - ne-au trecut prin cadrul detectorului de metale, ne-au scanat cu tot felu' de senzori şi mi-au confiscat un briceag butterfly pe care-l luam special ca să-l găsească ăştia şi să se bucure că au confiscat şi ei ceva. Oricum, erau băieţi de treabă, la plecare mi-l dădeau înapoi în fiecare după-masă. Nici nu se chinuiau prea tare cu puricatu', că ştiau că, dacă ne făceau viaţa interesantă, ne puneam şi noi mintea ca să le-o facem lor mai interesantă decât ar fi vrut.
Ochelarii mi-au arătat la ce sală aveam ore şi care era traseu', nu c-aş fi avut neapărat nevoie, da' se mai întâmpla ba să ne mute mobilele de pe culoare câte-un specialist în feng-shui adus de directoare, ba să ne zugrăvească pereţii şi tavanele cu sigle şi reclame câte-o corporaţie care ne sponsoriza luna aia, şi uneori eram, gen, dezorientată. Ţin minte că-n dimineaţa aia de luni tocmai vopsiseră unii de la Toksy Cola dulapurile de pe holuri cu vopsea cu nanomeci şi, peste tot unde te uitai, se târa sigla firmei încoace şi încolo peste uşile dulapurilor, ca un balon de săpun care nu mai avea de gând să se spargă odată. Doar că apucase careva să hăcuiască codul nanomecilor din vopsea şi-n loc de "Toksy Cola" sigla afişa alte aberaţii, scrise tot cu fonturile-alea pe care le ştie toată lumea - gen, mai mare râsu'.
Am ajuns la clasă, m-am aşezat la geam, mai spre fundu' clasei, că-mi ţinuse Natalia loc strategic, departe de catedră, şi n-am apucat bine să m-aşez c-a intrat profa... Cre' că profa de chimie era. Mă rog, ce-or fi predat profii-acolo, în legea lor, puteau să se şi schimbe-ntre ei şi-ăla de tehnologie să predea mate sau invers, că nimeni nu era atent la ei în afară de Marcus. Mi-am văzut de-ale mele, pe mobil, da' cu lecţia deschisă-ntr-o fereastră şi cu cognoboţii geană pe ce ne dădea profa de făcut, ca să n-am necazuri în prag de absolvire.
Mai ţin minte că-n ziua aia Natalia... A, fată, nu ţi-am zis: Şi Natalia era de la mine din gaşcă. Brunetă, ca şi mine - nu te uita că sunt roşcată, că l-am vopsit - şi cu ochi căprui. Se-mbrăca tot în trening Speed, că toate din gaşcă ne luam marca aia, numa' c-al ei era albastru-electric şi culoarea n-o avantaja de nici un fel. E, în ziua aia, Natalia, la prânz, la cantină, s-a dus la unu' mic şi negricios, unu' pe care-l chema Al, şi l-a făcut să plece şi să-i lase ei tava cu mâncare. Nu că nu i-ar fi ajuns mâncarea lu' Natalia, că ne dădeau alea de la cantină porţii de bun-simţ, da' Natalia îşi punea din când în când ambiţia să bage frica-n careva sub nasu' paznicilor şi sub lentila camerei de luat vederi, aşa, de chestie. Şi ţin minte că s-a dus la ăla mic la masă, s-a uitat fix la el până când i s-a pus ăluia un nod în gât de nu i-a mai trebuit nici mâncare, nici nimic, şi Al s-a ridicat şi-a plecat. Natalia nici măcar n-a scos gheara Spyderco la el sau ceva - dar Al a-nţeles oricum mesaju' şi s-a tirat. Numa' că-nainte să plece cu coada-ntre picioare a bălmăjit, aşa, cu juma' de gură:
- Bă, dacă faceţi faze de-astea, io vin cu tata la şcoală.
Fată, am râs toate din gaşcă de ne-am strâmbat. Zi şi tu, după ce c-a fost fraier şi-a pus botu' la manevra lu' Natalia, ne-a mai şi ameninţat că vine cu ta-su! Mă laşi?
 
(P.S. Romanul Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

vineri, 8 iunie 2012

Prima cronică a romanului "Anul terminal"

Astăzi, 8 iunie 2012, în ediţia electronică a săptămînalului "Observator cultural", a apărut prima cronică a romanului Anul terminal. Cronica a fost scrisă de criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea şi publicată în cadrul rubricii sale săptămînale "SFada cu literatura". Sînt deosebit de onorat de numeroasele aprecieri pozitive din "Dragoste, metamfetamină şi explozii 'terminale' " şi, în cele ce urmează, vă invit să parcurgeţi un scurt fragment:

"Romanul Anul terminal, cel de-al doilea sub semnătura lui Florin Pîtea, este o astfel de carte care asigură o doză de normalitate polemică. Fixat în lumea post-cyberpunk atît de bine schiţată în anumite povestiri din culegerile An/Organic şi Necropolis, pe deplin construită în romanul Gangland, noul roman al lui Florin Pîtea are o cu totul altă miză decît scrierile care l-au precedat. Dacă în povestiri şi, apoi, în Gangland, cititorului i se oferea crearea şi rezolvarea de conflicte într-o lume în care relaţiile dintre oameni şi inteligenţe artificiale, dintre corp şi minte, dintre percepţie şi înţelegere, dintre scopul existenţei şi mijloacele de a exista, erau trecute de autor prin grila unor reţete de gen pe care talentul său reuşea să le scoată din clişeu, în Anul terminal, Florin Pîtea ia de la sine înţeleasă, şi bine face, zic eu, „cultura cyber“, „ideologia post-“, cuprinse în enciclopedia fiecărui cititor al său, iar rezultatul este un roman de dragoste care este simultan un roman de personaj şi unul experimental, toate cuprinse într-un pulp cu mare potenţial de piaţă." ("Observator cultural", nr. 627, din 7.06.2012)


(P.S. Romanul Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

joi, 7 iunie 2012

"Dincolo de noapte" acum online

Ieri am aflat că antologia Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului, îngrijită de Oliviu Crâznic şi lansată de Millennium Books la Tîrgul de Carte Bookfest, este acum disponibilă online atît pe site-ul editurii Millennium Books cît şi pe cel al Librăriei Herg Benet. Vă reamintesc că, alături de nume mari ale literaturii fantastice româneşti, precum Liviu Radu, Ana-Maria Negrilă, Ştefana Czeller, Dan Doboş sau Oliviu Crâznic, antologia cuprinde şi o schiţă a subsemnatului intitulată "Văgăuna bîntuită". Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

miercuri, 6 iunie 2012

"Anul terminal" - Capitolul 1


Pe Cordelia au cules-o de pe perete, gen, cu linguriţa. Pregătise nişte nitroglicerină la ea-n cameră şi, cînd a trecut trenu' suspendat prin faţa geamului, aia a explodat şi-a făcut-o terci pe pereţi şi pe mobilă. Şi doar îi zisesem lu' Cordelia de nu ştiu câte ori să nu umble cu prostii şi să prepare naibii nişte explozibili mai siguri! Dar ea - nu şi nu. O ţinea pe-a ei, cu nitroglicerina. Şi-aşa a ajuns Cordelia s-o răzuiască legiştii cu linguriţa de pe pereţi, s-o pună frumos în pungi de plastic şi s-o ducă la morgă-n galantar.
Am fost şi la-nmormântarea ei cu colegii de clasă, dar asta o să-ţi povestesc mai încolo. Dacă stau să mă gândesc bine, când s-a-ntâmplat faza asta cu Cordelia, lucrurile o luaseră cam de multişor la vale la noi, la liceu' William Burroughs. Dar ăla a fost, gen, punctu' de cotitură.
Eram în anu' terminal.

*

Nici pân' la punctu' de cotitură n-a fost viaţa pe roze, c-aşa-i viaţa asta, cât de nasoală ne-o facem şi ceva pe deasupra. Mama se pricepe bine la nasolirea vieţii, aşa, de dimineaţă, zilnic, să mor eu. De alţi părinţi am auzit că fac cafeaua şi eventual ceva tărăboi ca să se scoale ăi mai tineri şi să plece-odată la şcoală sau ceva. E, lu' mama trebuia să-i fac eu şi cafeaua şi tărăboiu', că stătea toată noaptea cu ochii beliţi prin prostii de-alea de realităţi virtuale de-ale ei şi se culca, gen, când răsărea soarele.
Fată, şi dimineaţă trăgeam de ea: „Stai şi tu cu mine, deci, uite, ţi-am făcut o cafeluţă, hai să vorbim şi noi ca fetele, mă, mamă.” Şi, dacă nu se-ntorcea pe partea ailaltă şi nu-şi punea perna pe cap ca să nu mă mai audă, câteodată, dac-aveam noroc, da' nu prea des, se dădea jos din pat, aşa, cu milă, pe scăriţă, că are-un pat de-ăla pe picioroange, de la Ikea, sub care şi-a pus bancu' de lucru cu imprimanta 3D şi toate prostiile-alea ale ei de scule, şi venea la bucătărie lipa-lipa cu papucii ăia ai ei cadrilaţi pe care i-a luat de la solduri înainte să mă facă pe mine, şi se băga-ntr-un colţ, lângă frigider, pe-un scaun de-ăla de crom şi vinilin negru speriat cine ştie de unde, cârpit cu scoci argintiu pe margini, pe unde-a pocnit vinilinu', şi se uita lung la mine, cu ochii ăia ai ei roşii şi-ncercănaţi de la nesomn şi c-o privire acuzatoare - gen, cum mi-am permis să o scol la ora aia?
Fată, şi tăcea de-mi ţiuiau urechile, parcă vorbitu-ar fi fost pe bani, să mor eu! Sufla-n cafea... sorbea... sufla... sorbea...
Nu tu: "Unde te duci azi?"
Nu tu: "Ce bună-i cafeaua..."
Nu tu nimic!
Termina de băut, lăsa ceaşca pe masă, unde-o găsise - dac-o spălam eu, bine, dacă nu, acolo-nţepenea - şi se ducea lipa-lipa-napoi ca să se caţere-n pat şi să-şi facă somnu' de frumuseţe. Lepăda papucii ăia obosiţi şi jegoşi pe unde se nimerea, urca pe scăriţă tot cu milă, să nu-şi scrântească ceva, şi parca la loc fără greţuri. După cafea dormea de rupea.
Cum ar fi, dac-ajungeam la liceu într-o zi sau alta era problema mea, în nici un caz a ei. Noroc c-am terminat şi cu liceu', fată, că nu mai aveam nervi şi pentru asta. Ba, ţin minte că-ntr-o dimineaţă, într-o luni, când Corazon se ducea lipa-lipa ca să se culce la loc, gen, a călcat pe ditamai gândacu', de l-a făcut terci în hol, pe mocheţica aia spălăcită pe care-o făcusem rost de la vecinu' Martin.
Fată, deci mi-au venit toţi dracii, să mor eu.
- Mă, mamă, am strigat după ea, uită-te, mă, pe unde calci, c-ai făcut terci gândacu-ăla!

S-a oprit, s-a uitat pe talpă, s-a uitat la mine - chiar la mine, nu prin, cum avea obiceiu' - şi-a zis:
- Da' el de ce nu s-a uitat pe unde calcă? Ale dracului gângănii, că o s-ajungem să ne mănânce de vii!
- Da' nu era de-ăla de bucătărie, mă, mamă! Era de-ălălalt, sanitar, din ăia cumpăraţi de la Marcus! Mă laşi?
S-a-ntors, s-a dus la ea în dormitor, s-a căţărat în pat şi asta a fost. Nu ştia cât dădusem pe gândacu' ăla, nici n-o interesa de unde făcusem rost de bani ca să-l plătesc şi-i păsa aşa puţin de toată chestia asta c-a trebuit să mă duc eu după ea pe hol, să culeg mizeria, gen, c-un colţ dintr-o revistă veche, şi să şterg mocheta cu mopu' vechi şi putrezit care mirosea prea tare ca să-l mai ţinem în debara şi-l lăsam afară, pe balcon.
Fată, şi chiar mi-a părut rău de gândacu-ăla, că nu mi-au ajuns banii să cumpăr decât vreo patru de la Marcus, nu c-ar fi mare inginerie să-i prăsească, da' programarea pentru inteligenţă de grup costă al dracului de mult şi Marcus ţine de preţ cu dinţii. I-am luat ca să mănânce prafu', să omoare insectele, să-mi transmită semnale video în timp real şi să ţină casa cât de cât curată, şi mama, chioară de somn cum era, a călcat pe el ca pe-o coajă de ou - gen, cui îi pasă?
Nu ştiu sigur, dar am impresia că pe gândacu-ăla dădusem mai mulţi bani decât a câştigat mama de la-ntâi ianuarie-ncoace. Deci, nu c-aş fi avut pretenţii de la ea, da' măcar să fi apreciat, în loc să-şi fi bătut joc de munca mea, mă fată.
Nu mi-a mai ars nici de cafea, nici de nimic. Am spălat ceaşca lu' Corazon, că ţi-am zis că ea, de capu' ei, nu şi-ar spăla-o nici s-o pici cu ceară, şi mi-am luat la mine un sendviş cu carne de pui, după care-am încuiat şi-am coborât pe scări, că liftu' nu mai mergea de vreo şase luni şi ai dracu' să fie ăia din bloc dacă pusese vreunu' din ei mâna ca să-l repare.
Când eram în holu' de la parter, mi-am adus aminte că uitasem să scot punga de gunoi, da' nu mi-am făcut nici un fel de griji, că ştiam precis c-o s-o găsesc, gen, unde-o lăsasem. Corazon e prea băgată-n lumile-alea sepia cu fum, abur şi funingine ca să observe vreodată când se umple găleata de gunoi din bucătărie...

(P.S. Romanul Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

marți, 5 iunie 2012

"Anul terminal" disponibil online

Am plăcerea să vă anunţ că, graţie eforturilor domnului editor Cristian Cârstoiu, noul meu roman Anul terminal poate fi acum comandat online la adresa: http://www.diasfera.ro/#/comanda. Întrucît oferta este limitată, vă sfătuiesc să vă achiziţionaţi şi dumneavoastră un exemplar cît de curînd. Desigur, după lectură îmi puteţi transmite opiniile dumneavoastră despre roman în secţiunea de comentarii de la Ţesătorul.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

duminică, 3 iunie 2012

Mi-a apărut cea de-a şasea carte


Ieri, 2 iunie 2012, la ora 17.30, la Pavilionul Expoziţional Romexpo, în cadrul Tîrgului de Carte Bookfest, am lansat romanul Anul terminal. Evenimentul a avut loc la standul Editurii Tracus Arte prin amabilitatea domnilor Ioan Cristescu şi Cosmin Perţa şi graţie eforturilor lui Cătălin Badea-Gheracostea. Volumul a fost publicat la Editura Audiosfera, sub egida grupului editorial Amaltea, prin grija editorului Cristian Cârstoiu.



Printre cei care au participat la lansare s-au numărat scriitoarea Ştefana Cristina Czeller, domnişoara redactor-şef Simona Şerbănescu şi editorul Nicu Gecse.



Ne-a onorat cu prezenţa domnul Alexandru Mironov.


Mai întîi, ne-a vorbit criticul Cătălin Badea-Gheracostea despre calităţile romanului.


Apoi a luat cuvîntul scriitorul şi antologatorul Alexandru Mironov şi a prezentat lumea ficţională în care se încadrează Anul terminal.


 În cele din urmă a vorbit şi autorul.


Sau, dacă preferaţi, Ţesătorul.


A urmat o lungă sesiune de autografe la care au participat prieteni, colegi, studenţi şi foşti studenţi.


În public i-am remarcat şi pe scriitoarea Ona Frantz, pe autorul Michael Haulică, pe Eugen Lenghel, vicepreşedinte SRSFF, şi pe Nicu Voicu.


Să fi trecut pe acolo şi un anumit personaj feminin din opera timpurie a lui William Gibson?

(P.S. Toate fotografiile au fost realizate de Cristian Cârstoiu, căruia îi mulţumesc pe această cale pentru permisiunea de a le utiliza.Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)


vineri, 1 iunie 2012

Lansarea romanului "Anul terminal"

Sîmbătă, 2 iunie, la orele 17. 30, în cadrul Tîrgului de Carte Bookfest, la Pavilionul Expoziţional Romexpo, la standul Editurii Tracus Arte, va avea loc lansarea noului meu roman Anul terminal. Cartea va fi prezentată de criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea. Vă aştept cu plăcere la acest eveniment.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul la Observator

Criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea anunţă, în cel mai recent număr al săptămînalului "Observator cultural", în rubrica intitulată "SFada cu literatura", lansările de carte din domeniul literaturii fantastice şi ştiinţifico-fantastice româneşti din cadrul Bookfest. Printre apariţii datorate unor nume mari şi valoroase, precum Liviu Radu, Ana-Veronica Mircea, Sebastian A. Corn, Dan Doboş sau Cornel Robu, este menţionată şi lansarea noului meu roman Anul terminal. Cu permisiunea autorului, redau aici un scurt fragment din articol:

"Încă o surpriză este întoarcerea Editurii Amaltea cu romanul Anul terminal de Florin Pîtea. Şi aici avem un potenţial fapt de istorie literară, dar nu recuperatorie, ci în chiar miezul ei valorizator. Am fost un privilegiat să primesc spre lectura dinainte de tipar noul roman al lui Florin Pîtea şi trebuie să spun că abia aştept să argumentez pe îndelete de ce mi se pare o carte mare, după ce marele public va avea acces la ea. Aici pot spune doar atît: în universul post-cyberpunk al cărui arhitect şi inginer social este, Florin Pîtea experimentează acum cu limbajul şi cu subculturile liceenilor, iar rezultatul, chiar dacă plasat într-o Americă prăbuşită şi cu oraşele gata să fie înghiţite de oceanul umflat de topirea clotelor polare, este de o verosimiltate fascinantă, cu atît mai mult cu cît creează un personaj feminin fără echivalent pînă acum în literatura română, indiferent de etichete. Nu se poate rata această carte, cu atît mai mult cu cît coperta ei o identifică de departe, fiind concepută de graficianul Tudor Popa, cunoscut măcar pentru şirul copertelor colecţiei "Nautilus" de la Nemira, dacă nu şi pentru relaţia specială pe care o are cu scrierile lui Florin Pîtea."

Vă invit să parcurgeţi articolul integral aici.

(P.S. Fotografia care însoţeşte această ştire a fost preluată de pe Galileo Online şi apare aici cu acordul redactorului-şef Michael Haulică. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)


miercuri, 30 mai 2012

Acum există

În această seară am fost anunţat de către domnul editor Cristian Cârstoiu că primul tiraj al romanului meu Anul terminal a fost imprimat şi este gata de lansare - sau, în cuvintele editorului: "Romanul de ficţiune este o realitate palpabilă." . În curînd vom avea şi celelalte date despre lansarea acestui nou roman şi vă voi informa şi pe dumneavoastră. Sper să ne vedem cu bine la Bookfest.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Lucrurile bune...

În virtutea faptului că lucrurile bune nu se tac, trebuie să vă informez că, pe perioada tîrgului de carte Bookfest, importatorii mei preferaţi de la Nautilus, http://nautilus.ro, acordă o reducere de 20% pentru toate cărţile din librărie şi vă aşteaptă conform unui orar extins: miercuri - vineri 9.00 - 19.00, sîmbătă 10.00 - 19.00, duminică 10.00 - 16.00. Astăzi, cînd i-am vizitat, am achiţionat trei antologii superbe: The Mammoth Book of Nebula Awards SF, alcătuită de Kevin J. Anderson, The Mammoth Book of SF Wars, îngrijită de Ian Watson şi Ian Whates şi The Mammoth Book of Steampunk, editată de Sean Wallace. Pe măsură ce am să parcurg aceste volume am să vă relatez şi dumneavoastră despre ele pe blogul "Ţesătorul", însă deocamdată vă invit să nu lăsaţi să vă scape această ocazie rară de la Nautilus.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

luni, 21 mai 2012

O confesiune tardivă şi deloc surprinzătoare

În cadrul campaniei de promovare a antologiei Dincolo de noapte, a cărei lansare urmează să aibă loc pe 2 iunie la Bookfest, antologatorul Oliviu Crâznic şi editorul Horia Nicola Ursu i-au invitat pe autorii antologaţi să scrie cîte un "Making of..." în buna tradiţie iniţiată cu volumul Steampunk - A doua revoluţie. Ca urmare, am făcut o confesiune tardivă şi deloc surprinzătoare din care veţi afla cîte ceva despre autor, dar absolut nimic despre schiţa gotică pe care o voi publica în antologie. Vă invit să parcurgeţi acest articol pe Galileo Online, aici. Lectură plăcută!

(P.S. Imaginea copertei acestei antologii a fost reprodusă aici cu permisiunea editorului Horia Nicola Ursu, căruia îi mulţumesc pe această cale. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

marți, 15 mai 2012

O ştire înfiorătoare

Ieri, pe Galileo Online, s-a anunţat că la Bookfest, pe 2 iunie, Editura Millennium Books va lansa antologia Dincolo de noapte: 12 feţe ale goticului. Schiţele şi povestirile din cuprinsul ei, toate inedite, se încadrează în literatura gotică şi probabil le vor provoca fiori reci cititorilor. La scurt timp, scriitorul şi antologatorul Oliviu Crâznic a anunţat la rîndul său ştirea pe blogul personal, oferind noi detalii. Ştirea a fost difuzată cu entuziasm în mediul virtual, iar astăzi, tot pe Galileo Online, au apărut noi informaţii, inclusiv sumarul antologiei. Şi îmi face plăcere să vă informez că, printre nume de marcă ale literaturii fantastice româneşti, precum Liviu Radu, Ana-Maria Negrilă, Oliviu Crâznic, Ştefana Czeller sau Dan Doboş, se află şi un anume Florin Pîtea cu o schiţă intitulată "Văgăuna bîntuită". Sper să ne vedem cu toţii sănătoşi la lansare.

(P.S. Imaginea copertei acestei antologii a fost reprodusă aici cu permisiunea editorului Horia Nicola Ursu, căruia îi mulţumesc pe această cale. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

vineri, 11 mai 2012

Ted Chiang, "The Lifecycle of Software Objects" (2010)

În vara anului 2011, prin amabilitatea autorului Ted Chiang şi a celor ce lucrează la editura Suberranean Press, am avut ocazia să citesc nuvela "The Lifecycle of Software Objects". Am descărcat-o gospodăreşte de la adresa aceasta, am pus-o în pagină, am imprimat-o şi am legat-o, după care, pînă să-i pun nişte coperte şi să o citesc, s-a făcut... primăvara lui 2012. (Internetul e de vină.)

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

"The Lifecycle of Software Objects" se poate încadra ca temă în subgenul postcyberpunk. Tratează despre crearea unor entităţi informaţionale, numite "digienţi", pe care o companie, Blue Gamma, le oferă ca produse comerciale. Digienţii pot învăţa diverse abilităţi şi îşi pot dezvolta inteligenţa, însă pentru asta, ca şi oamenii, au nevoie de interacţiune socială şi de acces la surse de informaţii.

Ca urmare, personajele principale umane din nuvelă, Ana Alvarado şi Derek Brooks, sînt implicate în crearea şi dezvoltarea digienţilor. Din păcate, succesul pe piaţă al acestor entităţi este destul de limitat, apoi compania care i-a creat se închide, iar mediul virtual pentru care fuseseră proiectaţi este înglobat de un altul, ceea ce presupune fie abandonarea digienţilor, fie adaptarea lor la noul mediu virtual cu nişte costuri prohibitive.

Pe măsură ce opţiunile se restrîng, protagoniştii se confruntă cu probleme economice şi cu dileme etice. Finalul nuvelei arată nu numai cît au evoluat digienţii, ci şi în ce fel s-au schimbat protagoniştii.

Ca stil, "The Lifecycle of Software Objects" aminteşte întrucîtva de povestirile timpurii ale lui Greg Egan - puţine detalii senzoriale din "lumea reală" a personajelor umane, puţine amănunte despre viaţa acestor personaje dincolo de conflictul în care sînt prinse şi o preponderenţă a ideilor faţă de observaţie. Pe ansamblu, senzaţia este că povestea aceasta s-ar putea întîmpla cam oriunde într-o ţară vorbitoare de limbă engleză, căci elementele de culoare locală lipsesc aproape cu desăvîrşire.

Tocmai ca urmare a acestei sărăcii a detaliilor, personajele lui Ted Chiang nu reuşesc să işte simpatia cititorilor. Iar dacă ideile se doreau a fi punctul forte al nuvelei, atunci "The Lifecycle of Software Objects" păcătuieşte prin faptul că nu îşi duce ideile pînă la nişte consecinţe ultime (şi extreme), în maniera literaturii SF clasice, ci mai degabă le cantonează în zona unei petite histoire cu influenţă minimă asupra lumii în general. Pentru comparaţie, ar fi bine să revedeţi la ce consecinţe a dus Charles Stross nişte idei tehnologice oarecum asemănătoare în Accelerando.

În consecinţă, oricît de drag mi-ar fi genul (post)cyberpunk şi oricît de recunoscător le-aş fi autorului şi editorilor că au oferit această nuvelă gratuit spre lectură, mă tem că nu am să parcurg "The Lifecycle of Software Objects" şi a doua oară.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

joi, 10 mai 2012

Să mă tai cu tăişul discursului tău, scrise...

Săptămîna trecută, vechiul meu prieten Florin Chirculescu (cel care foloseşte adesea pseudonimul literar Sebastian A. Corn) a publicat pe blogul său, Împricinatul de Corn - adică eu însumi, un articol extrem de relevant despre noul proiect al Legii Sănătăţii din România. Nu e prima dată cînd dumnealui abordează această chestiune spinoasă. (Sper pentru binele nostru, al tuturor, să nu fie nici ultima.) Vă sfătuiesc şi pe dumneavoastră să citiţi acest articol cu toată atenţia şi, în cazul în care consideraţi că e cazul, să îl re-postaţi şi să îl recomandaţi la rîndul dumneavoastră. Iată introducerea articolului:

(sau ceea ce nici un politician n-o să vă spună despre Legea Sănătăţii)

 Regula cinstită îmi impune ca atunci când operez un pacient să-i explic beneficiile şi riscurile intervenţiei chirurgicale. Este pasul obligatoriu prin care tu, pacientul meu, capeţi încredere în mine, medicul tău.
Iată că acum, noi toţi, pacienţi şi medici deopotrivă, ne pregătim de o operaţie dificilă. Politicienii o numesc reformă sanitară dar, câtă vreme nu ştim despre ce e vorba, ce garanţii avem că intervenţia pe care o operează statul va reuşi? Ce beneficii ne aduce? Ce riscuri are? Şi, mai ales, dispunem de alte variante în afara celor preconizate de stat?"

Continuarea poate fi citită la sursă, aici.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

miercuri, 9 mai 2012

Ţesătorul în ISF

Cu multă plăcere am aflat că, într-un articol din International Speculative Fiction despre ficţiunea speculativă românească, vechiul meu prieten Cătălin Badea Gheracostea m-a menţionat. Articolul se intitulează "Short (Hi)Story of Romanian Speculative Fiction" şi prezintă publicaţiile din spaţiul SF românesc, premiile, curentele literare din ultimele cîteva decenii, scriitorii importanţi. Mai jos puteţi parcurge un alineat în care sînt prezentate unele dintre lucrările mele, iar articolul integral poate fi accesat aici.

"I cannot finish this chapter without mentioning two more exceptions. Well, the first is not quite an exception, as being a cyberpunk author, with a PhD in it: Florin Pîtea. Two volumes of short stories, An/Organic and Necropolis (2004) and one published novel, Gangland (2006), out of several on his computer, are the most elaborate writings within the sub-genre in Romanian language. There were that good that way too often were paralleled with Gibson's and Sterling's texts, by benevolent, but not very attentive critics. I say that because Florin Pîtea has his own approach especially in building characters who, even placed in post-industrial, post-cataclysmic America, or just into an dissolute American society, have an original mind and soul, different from the flaunted models. I don't believe an American writer could have written "Sarariman", from Necropolis. It simply has a different psychology, I wouldn't say “deeper”, but “different”. The best examples for the originality of Florin Pîtea's writing are two other characters, from Gangland, this time: Maria Alonzo, the single parent, federal agent who was laid off and takes a contract to find a teenager in Gangland; the “Father”, the teenager who takes care of younglings in Gangland. Both of them are humane not through their heroics, but for doing what they are supposed to do, by their own code, despite their heroics. Pîtea received for these books the Vladimir Colin award twice." (Cătălin Badea Gheracostea, "Short (Hi)Story of Romanian Speculative Fiction", p. 12)

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul la SRSFF

Un nou fragment din romanul meu Anul terminal, aflat în curs de publicare, a apărut pe site-ul SRSFF prin amabilitatea domnului Eugen Lenghel. Fragmentul, intitulat "Cu spatele la dig", poate fi parcurs aici. Vă doresc lectură plăcută!

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)