La jumătatea lunii februarie 2017, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat un album de Julian Beecroft intitulat Claude Monet - Water Lilies & the Garden of Giverny (Flame Tree Publishing, Londra, 2015). De parcurs, l-am parcurs în ultima zi din luna mai a aceluiași an, ca un remediu vizual la unele imagini extreme întâlnite recent în The Art of Metal.
Și iată ce am aflat:
Albumul începe cu "O introducere în opera lui Claude Monet: un pictor al luminii moderne", în care autorul prezintă succint începutul carierei lui Monet, artiștii care l-au influențat, mișcarea impresionistă, precum și tribulațiile legate de starea materială precară și de războiul franco-prusac din tinerețea artistului.
"Giverny - o promisiune de paradis" arată cum Monet și familia sa crescândă s-au mutat la Giverny în 1883 și au dezvoltat un proiect horticol și artistic de durată.
"Creșterea viziunii" urmărește cronologic alte proiecte ale artistului, precum seria de picturi cu clăi de fân din anii 1880, peisajele cu plopi sau amenajarea unui iaz cu sălcii și nuferi la Giverny. Alt proiect, de data asta de la începutul anilor 1890, cuprinde o serie de picturi reprezentând catedrala din Rouen, în vreme ce a doua jumătate a deceniului a adus un șir de peisaje de pe Sena, "Diminețile Senei".
"Un artist al lumii plutitoare" urmărește nu doar dezvoltarea grădinii de la Giverny în primul deceniu al secolului al douăzecilea, ci și realizarea unei vaste serii de picturi despre Londra și Tamisa la sfârșitul veacului al nouăsprezecelea. Secțiuni ale acestui capitol sunt dedicate altor picturi ale maestrului în care apar iazul și nuferii, precum și unei șederi la Veneția din care au rezultat numeroase tablouri. Totodată, autorul menționează interesul lui Monet pentru stampele nipone din școala Ukyio-e (imagini ale lumii plutitoare).
"Un întuneric care se îndesește" urmărește destinul lui Monet în al doilea deceniu al secolului al douăzecilea, în care trauma suferită la pierderea celei de-a doua soții și a unui fiu a fost urmată de tragedia colectivă a Primului Război Mondial. Din acea perioadă datează seria de picturi cu sălcii plângătoare, precum și proiectul "Les grandes décorations".
"Iluzia unui întreg nesfârșit" relatează lupta lui Monet în anii 1920 cu pierderea vederii, cu aberațiile cromatice, cu cataracta, precum și efortul supraomenesc depus pentru a duce la bun sfârșit "Les grandes décorations" - picturi ample care au fost numite Capela Sixtină a impresionismului. Tot din acea perioadă durează o serie târzie de picturi din grădină. Secțiunile finale ale capitolului tratează dspre agonia și moartea artistului, despre expunerea, deteriorarea și restaurarea ansamblului de picturi "Les grandes décorations", precum și despre moștenirea artistică a lui Claude Monet.
Albumul se încheie cu o listă de lecturi recomandate referitoare la viața și opera lui Monet, cu o scurtă notă biografică despre domnul Julian Beecroft, precum și cu un index.
Pe de o parte, am rămas foarte plăcut impresionat de prezentarea albumului - copertă cartonată, supracopertă color lăcuită, o mulțime de imagini color imprimate pe coală cretată.
Pe de altă parte, materialul prezentat e bine organizat în capitole și secțiuni, cu titluri relevante și cu ilustrații semnificative. Documentarea din spatele textului este amplă, iar informațiile biografice prezentate sunt susținute cu citate din interviuri, din corespondența artistului și din presa acelei epoci.
Ceea ce m-a entuziasmat însă cu adevărat a fost modul în care domnul Beecroft a reușit să îmbine elementele biografice referitoare la Claude Monet cu prezentarea seriilor sale de lucrări și cu multitudinea de reacții ale criticilor și publicului la expozițiile acestora. Astfel, lucrările individuale reproduse în album capătă sens în contextul personal, artistic, geografic și istoric în care au fost create.
Mult după ce cititorul întoarce ultima filă a albumului Claude Monet, rămân în amintire nu doar tușele și culorile din picturile artistului, ci și tenacitatea cu care acesta a lucrat decenii de-a rândul, dedicația cu care și-a urmărit și rafinat viziunile, perfecționismul cu care și-a revizuit lucrările (și, din păcate, în zeci și zeci de cazuri, le-a distrus), precum și curajul cu care a înfruntat tragediile, pierderile și suferințele din viața sa.
Firește, lectura albumului Claude Monet de la Flame Tree Publishing m-a încurajat să încep un altul de la aceeași editură, Art Nouveau. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu