luni, 24 mai 2010

Alan Moore şi Kevin O'Neill - "Black Dossier" (2007)

Printre cărţile pe care le-am primit de la Bogdan Tudor Bucheru şi de la sora sa, Mădălina Bucheru, se află şi un volum din seria Liga Domnilor Extraordinari de Alan Moore şi Kevin O'Neill, Black Dossier (America's Best Comics, WildStorm Productions, DC Comics, La Jolla, 2007). L-am parcurs şi am constatat că unele romane grafice sînt precum vinul - devin mai bune pe măsură ce se învechesc. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

Mi-l imaginez pe Alan Moore, cu barba lui stufoasă, discutînd cu artistul grafic Kevin O'Neill despre subgenurile SF bazate pe istorii alternative: sandalpunk, clockpunk, steampunk, dieselpunk, atompunk. Nu s-ar putea face o lucrare care să le cuprindă pe toate?

Cam aşa îmi închipui că a încolţit ideea Dosarului negru. Pentru că, pe fondul unui secol al douăzecilea altfel decît îl ştiţi, cu Al Treilea Reich condus de Alfred Hinkel şi Marea Britanie post-belică trecută printr-o fază orwelliană sub conducerea Marelui Frate, Wilhelmina Murray şi Allan Quatermain (întineriţi de un izvor magic din Africa Ecuatorială) pătrund în aripa secretă a Muzeului Britanic, sustrag un dosar negru, apoi caută să fugă. Pe urmele lor se află agenţi ai Serviciului Secret, inclusiv James Bond.

Pe măsură ce se desfăşoară acţiunea, cei doi parcurg materialele din dosar, iar cititorii sînt răsfăţaţi cu o serie de pastişe după H.P. Lovecraft, Virginia Woolf, George Orwell, William Shakespeare, John Cleland, P.G. Wodehouse şi Jack Kerouac. Aşa aflăm că Liga din primele două volume ale romanului grafic este a treia versiune, prima fiind înfiinţată în secolul al XVII-lea de regina Gloriana şi avîndu-i în componenţă pe Prospero, Ariel, Caliban, Don Quijote, Christian şi Orlando, iar cea de-a doua, din secolul al XVIII-lea, pe căpitanul Lemuel Gulliver, Natty Bumppo, Fanny Hill, clericul Dr. Syn şi pe eternul şi etern-schimbătorul Orlando.

Mai mult, în primele două decenii ale secolului al douăzecilea, cea mai recentă versiune a Ligii s-a confruntat cu o ligă franceză, Les Hommes Mysterieux, alcătuită din Robur, Arsène Lupin, Fantômas, Monsieur Zenith şi Nictalopul, respectiv cu una germană, Zweilicht-Helden, formată din Dr. Caligari, Dr. Mabuse, Dr. Rotwang şi un robot-femeie creat de acesta din urmă în Metropolis.

Dosarul negru abundă în trimiteri literare şi culturale, de la Cîntecul lui Roland şi ciclul arthurian la caricaturile cu eleve de la şcoala St. Trinian şi o anumită revistă pentru adulţi care iniţial trebuia să se numească "Stag Party". Numai că, spre deosebire de volumele precedente, aluziile şi conexiunile intertextuale acoperă un spectru istoric şi ficţional mult mai larg, de la Războiul Troian la scriitorii beat şi de la O mie şi una de nopţi la Ziua trifidelor.

Cireaşa de pe tort o reprezintă însă episodul final, tridimensional (vizibil cu nişte ochelari speciali furnizaţi împreună cu Dosarul negru), în care protagoniştii trec în Lumea Arzătoare de la nord de Insulele Orkney şi se reîntîlnesc cu membri mai vechi şi mai noi ai Ligii, de la Prospero şi Lemuel Gulliver la Orlando, Fanny Hill şi căpitanul Nemo. Tot Prospero este şi cel care rosteşte epilogul, o pledoarie în pentametru iambic pentru ficţiunile care ne oferă divertisment, dar ne şi formează atitudinile şi personalitatea de-a lungul vieţii.

După tot acest festin ficţional, care a forţat limitele romanului grafic pînă-ntr-atît încît o parte din evenimente apar sub forma unei colecţii de cărţi poştale, ce aş fi putut să-mi mai doresc? Volumul următor din Liga domnilor extraordinari, desigur.

Dar despre acesta am să vă relatez cu alt prilej.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

10 comentarii:

melquioth spunea...

fabulos excurs, florinule... multzamesc frumoz, impresionant... vreau si ioooooooooo...

Florin Pîtea spunea...

@Melquioth Mulţumesc şi eu pentru apreciere. Cele bune şi pe curînd.

Engineered spunea...

Mie tocmai cireasa de pe tort mi s-a părut cea mai slabă porțiune a cărții. 3Dul a fost utilizat minunat, dar asta nu distrage atenția de la faptul că The Blazing World(care știu că este și ea o trimitere) devine una dintre stereotipiile lui Moore, cu atât mai rău că nu este un lucru foarte original din start.

Benzii i-a lipsit ambiguitatea atât de specifică autorului, deși a fost plăcut să-l văd dând frâu liber imaginației. Totuși cred că a obosit. Ultimele sale benzi au fost lipsite aproape complet de fir narativ, ceea ce nu mă deranjează, doar că omul este un maniac al controlului și nu îi stă în fire. From Hell a fost apogeul său necântat.

Florin Pîtea spunea...

@Engineered Noi să fim sănătoşi, că o să ajungă Ţesătorul să pună articol şi despre romanul grafic "From Hell". :)

sefeu spunea...

Foarte frumos articol! :)


PS. V-am adaugat in blogroll deoarece va respect, va citesc si consider ca e bine sa va citeasca si altii. Nu am gandit nici macar pentru o clipa sa mi se returneze gestul, motiv pentru care sunt extrem de placut surprinsa. Va multumesc.

La cat mai multa ispiratie! Sa va fie muza numa pe umaru drept ;)

Florin Pîtea spunea...

@Sefeu Mulţumesc pentru apreciere. Plăcerea a fost de partea mea.

valive spunea...

Aveti invitatie la leapsha cu timp de gandire de 7 zile. http://valive.wordpress.com/2010/06/09/invitatie-la-zarzare-cu-iz-de-blooms-day/

Payday loans spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Alin spunea...

Știți că a apărut și volumul al doilea din League of Extraordinary Gentlemen: Century, a cărui acțiunea se petrece în SUA nu la mult timp după mișcările Summer of love, având evident tematice puternic inspirate din mișcările hippie?

Florin Pîtea spunea...

@Alin Vă mulţumesc pentru informaţie. Cu oarecare întîrziere, am procurat şi volumul "Century". Cronicile le puteţi găsi aici: http://tesatorul.blogspot.ro/2014/01/alan-moore-kevin-oneill-league-of.html şi aici: http://tesatorul.blogspot.ro/2014/01/alan-moore-kevin-oneill-league-of_13.html.