Veronica Roth, "Divergent" (2011)

Spre finalul lui 2011, prin amabilitatea doamnei Roxana Petrescu, directoarea de relaţii publice a Grupului Editorial Corint, am primit cadou un exemplar din romanul de debut al Veronicăi Roth, Divergent (Editura Leda, Bucureşti, 2011, traducerea Adrian Deliu). De citit, am citit versiunea originală în intervalul ianuarie - martie 2014, la timp ca să vă ofer o cronică în perioada lansării ecranizării romanului.

Iată, pe scurt, despre ce este vorba:

Într-un viitor apropiat, după ce civilizaţia nord-americană a suferit un colaps, societatea se împarte în facţiuni, iar protagonista-naratoare, Beatrice, ajunge la momentul în care să fie supusă unor teste, respectiv să aleagă în care facţiune îşi va petrece restul vieţii. Pentru majoritatea personajelor, rezultatele testelor sînt grăitoare, iar alegerea facţiunii este simplă - ele aleg facţiunea în care au crescut şi pentru care sînt cel mai bine adaptate.

Însă testele lui Beatrice arată altceva. Ea este o divergentă, adică prezintă caracteristici atipice, potrivite cu mai multe facţiuni, nu cu una singură. Şi, cum în societatea imaginară unde se petrece acţiunea romanului divergenţii sînt identificaţi şi eliminaţi, protagonista trebuie să-şi ascundă bine caracterul atipic.

În mod mai degrabă surprinzător, Beatrice alege să părăsească facţiunea în care a crescut şi în care e încadrată familia sa - mai exact, Abnegaţia. Ea preferă facţiunea Neînfricaţilor, drept pentru care, alături de alţi voluntari care crescuseră în alte facţiuni, trebuie să treacă printr-un instructaj îndelungat şi printr-o serie de probe.

Unele probe îi testează curajul. Altele - capacitatea de luptă. Altele - abilitatea de a-şi confrunta temerile. Şi, pe parcursul desfăşurării acestui instructaj, Beatrice află cîţiva prieteni, se confruntă cu cîţiva rivali şi se îndrăgosteşte de un instructor, Tobias, poreclit Patru.

Din păcate, finalul romanului dezvăluie că societatea post-colaps este instabilă. Mai exact, facţiunea Erudiţilor conspiră cu nişte lideri Neînfricaţi corupţi pentru a ataca şi extermina facţiunea Abnegaţiei. Iar Beatrice trebuie să aleagă între a-şi urma facţiunea şi a-şi salva familia...

Ca orice roman, Divergent ar trebui să se sprijine pe trei piloni: intrigă, personaje şi lume de fundal. Intriga relatează subiectul liniar, cronologic, aducînd ici şi colo cîte o revelaţie despre trecutul şi motivaţiile personajelor.

Personajele sînt destul de bine individualizate - începînd cu părinţii protagonistei şi terminînd cu antagonişti ca Eric şi Jeanine. Aş remarca, în trecere, că numeroase episoade din roman respectă regula prin care, în paralel, intriga progresează, iar caracterizarea personajelor se dezvoltă. Şi ar mai merita menţionată grija cu care autoarea a imaginat cîte un cod vestimentar pentru fiecare facţiune.

Lumea de fundal are însă unele aspecte neconvingătoare. Astfel, pentru o societate post-colaps, facţiunile prezentate în roman nu par să se ocupe prea mult cu chestiuni elementare precum grădinăritul, zootehnia sau pomicultura. (Astfel, ele reflectă mai mult găştile de liceeni - tocilari, sportivi, rockeri - şi mai puţin grupurile socio-profesionale care constituie o societate de adulţi.) În aceeaşi linie a neverosimilităţii se înscriu şi trenurile cu care circulă Neînfricaţii - urcînd şi coborînd din mers. Nu aflăm niciodată cine menţine în funcţiune aceste trenuri, spre ce destinaţii merg, respectiv dacă transportă mărfuri sau călători obişnuiţi.

Ca stil, Divergent e foarte limpede un prim roman al unei scriitoare tinere. Propoziţiile şi frazele sînt scurte, seci, aproape telegrafice, iar descrierile acţiunilor şi decorurilor sînt funcţionale. De asemenea, preferinţa pentru timpul prezent în naraţiune e întrucîtva obositoare.

Ediţia română este foarte elegant prezentată - cu coperte cartonate, supracopertă color în policromie, tehnoredactare aerisită şi semn de carte inclus. Punînd în balanţă forma şi conţinutul, aş zice că Divergent este un roman pe care îl puteţi oferi cadou ca să faceţi impresie frumoasă sau îl puteţi ţine la raft ca să vi-l admire oaspeţii în bibliotecă, dar pe care n-o să doriţi să-l redeschideţi prea des după ce veţi încheia prima lectură. (Dacă doriţi, puteţi comanda un exemplar de pe site-ul editurii, aici.) 

În ceea ce mă priveşte, probabil că în viitorul apropiat voi parcurge şi următoarele două volume ale trilogiei "Divergent". Dar despre acelea vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)