"Fraţii Kalaşnikov"

Lenuţo, bine c-ai sunat, fata tatii, că-n baza mea mai vorbeam noi doi la Paştele cailor, măi fată! Uite-mi pare rău că nu-i şi mămică-ta pe-aici, să te vadă, că s-a dus la o vecină la o cafea să se uite la Haşdeu de-ăla la telenovele de-ale lor, că plasmă de-asta cum a luat frate-tău ăl mic la secînd hend de mîna a doua îi pute să se uite la ea. E o doamnă, ce mai, dacă nu pune mîna pe taci scrin la vecina nu se simte bine, că doar ştii cum e.

Măi fată, nu te-am sunat la tine-acolo-n Canada că nu ştiu cum e cu voipu', măi! Io-l ştiu numa' pe Voicu, ăsta de l-a ales acuma preşedinte majoritatea conlocuitoare, da' voipu' nu-l ştiu, păcatele mele! Mi-ai zis tu ceva cu tunelu' pentru semnal, da' mi-e frică să m-apuc să fac tunel pe sub bloc, pe-aicea, că şi-aşa-s cam şubrede blocurile pe la noi, prin Cernavodă, mai ales de la cutremur încoace.

Da, Lenuţo, bine că nu l-ai apucat pe-aicea, prin România, că a fost urgie de cutremur! A, l-ai văzut pe Gugîlărţ ăla, cum îi spune. Da, cred şi eu că de la distanţă arăta frumos. Aicea ne-a zgîlţîit ca pe altă aia, de-am zis că i-a clănţănit şi proteza-n gură lui bunicu-tău, acolo unde l-am dus, fie-i ţărîna uşoară!

Măi fată, bunicu-tău ca bunicu-tău, da' mi-a fost frică naibii să nu crape centrala asta cum a crăpat aia de la Cernobîl cînd eram io mic, că nu de florile mărului îi zice lumea ăsteia "Revanşa". La cum se zgîlţîiau toate blocurile, am zis că acu'-acu' crapă reactoru' şi ies scurgeri de-alea radioactive de-o să luminăm toţi noaptea pe-ntuneric şi-o să-mi facă cumnată-ta nepoţi cu două capete, zău aşa!

A, nu, n-a crăpat nimic, nu s-a scurs nimic, stai liniştită! Numa' frate-tău ăl mic să nu se fi scăpat pe el la cutremur, că-l ştii cum e el, mai prăpăstios, aşa, da' reactoru' n-a avut nici pe naiba, că l-au consolidat bine franţujii ăştia care l-au luat cînd l-au privatizat ai noştri ca să dea tranşa la FeMeI. Măi Lenuţo, jos cu basca, măi fată, pentru ce-au bibilit franţujii ăştia!

Au adus ei un sistem şmecher, cu plasmă, ca să trateze gunoaiele, cică. Fata tatii, le tratează de le merg fulgii! Mi-a zis mie Fănel, ăla de la scara trei, ăla de-l puneaţi voi portar cînd vă jucaţi fotbal în faţa blocului - îl ştii. E, anu' trecut cre' că era, pînă să iasă Voicu preşedinte...

Hai, măi, nu-ncepe şi tu ca mămică-ta, că am podu' plin! Ce, parcă ăla dinaintea lui a făcut mare brînză? Bun, prost, ăsta e, cu ăsta defilăm.

Aşa, ziceam că mi-a povestit Fănel la un şpriţ anu' trecut cum tratează franţujii ăştia gunoaiele. Măi fată, le dă, aşa, ca un fulger de plasmă de-aia şi le face-n blocuri zdravene din care pe urmă construieşti ce vrei. Lenuţo, da' ştii cum sînt blocurile-astea compactate? Beton, nu alta! Totu' e să fii atent ce construieşti cu ele, că astea nu prea au moarte. Nu se macină, nu putrezesc, ce faci cu ele făcut rămîne! Da' dacă-ţi faci cine ştie ce urîţenie de coteţ cum şi-a făcut văru' Tache de la Lehliu cu banii de la Bingo, adio şi-un praz verde, cu urîţenia rămîi, că nu se mai dărîmă coteţu' cu una, cu două!

Măi, şi-ai dracului franţuji, să vezi la ce i-a dus mintea! Leană, parcă nu le e de-ajuns că de-acolo, de la ei, din Europa, se scurg încoace toate neamurile de maşini la mîna a doua şi toate ţoalele la mîna a doua şi te miri ce la mîna a doua, că mă gîndesc că şi aeru' ni l-ar da la mîna a doua dac-ar găsi aicea la noi piaţă de desfacere! Au făcut contract cu primăriile, cu consiliile locale, cu consiliile judeţene, în fine, cu cine-au apucat şi ei din ăştia mai sensibili la comisioane, că s-au prins cum e mersu' pe-aicea, pe la noi, să proceseze ei gunoaiele cu plasmă, cum ziceam, dacă le dă primăria bani. Ăia, edilii, dacă le-a ieşit un comision, repede-au făcut contracte, ba i-a mai şi lăudat ăia de la Grinpis că scapă lumea de gunoaie.

Pe partea ailaltă, franţujii s-au apucat să dea la export cărămizile-astea sau cum le zice, blocurile-alea compactate, pe alţi bani. Măi, fată, da' pe bani frumoşi, că i-a zis o contabilă de-acolo, de la ei, lu' Fănel, cînd i-a dus odată cu autocaru' pe toţi la un barbichiu de timbilding de-ăla la iarbă verde, că l-a văzut băiat valabil şi i-a plăcut cum le-a pus muzică-n autocar de i-a distrat pe toţi, şi pe-ai noştri, şi pe ecsparţi.

E, Lenuţo, or fi ei, franţujii ăştia, şmecheri, da' nici românii noştri n-or fi chiar tălîmbi, zău aşa! Dac-au văzut băieţii ăia de la uzină că blocurile-alea sînt bune, s-au orientat şi ei care cum a putut şi-au început să le scoată pe şest şi să le vîndă. Păi, zi şi tu, dacă tot se fac la noi, aicea, noi să nu ne-alegem cu nimica, decît cu cîrca de muncă?!

A-nceput lumea prin Cernavodă să-şi facă, unu' un garaj, altu' un etaj în plus la casă, ba mămică-ta m-a bîrîit la cap să mai fac un balcon, că toată viaţa şi-a dorit să aibă balcon şi la dormitor. Măi, şi-a mers treaba vreo şase-şapte luni ca unsă, să mor aici dacă te mint, de-ncepeai să nu mai recunoşti oraşu', aşa se schimbase. Drept e că şi uzina aia duduia non-stop, de se-ntrebau franţujii de unde să mai aducă gunoaie cînd le-or termina pe-astea de-aicea, de prin România.

Numai că ne-am bucurat cam devreme, măi fată...

Cred că apucase să se usuce tencuiala de pe balconu-ăl nou şi beam o cinzeacă cu vecinu' Anghelescu de la doi, care-l zugrăvise, îl ştii, ăla de i-a plecat băiatu-n California, cînd - ţîr la uşă! Măi, care să fie, că pensia o aşteptam abia săptămîna ailaltă? Mă duc, deschid - doi gealaţi, nişte ăia tatuaţi de la gît în jos de ziceai că li s-a vărsat Car Tunetorc pe sub cămaşă cînd i-a furat somnu' la televizor. "Bună ziua." Ăia - nimic! Lenuţo, şi intră gealaţii peste mine-n casă, de se albise şi vecinu' Anghelescu la faţă, şi se duc glonţ la balconu' ăla nou! Rîcîie ei cu ceva, aprind o lanternă, mi-arată un cod de bare pe un bloc de-ăla compactat, care al dracu' cod nu se vedea decît cu lanternă de-aia de bătea în ultraviolente, şi pe urmă se-apucă ăştia doi şi scot cîte o rănguţă din serviete şi trag din balcon bloc după bloc, de n-a mai rămas din el decît planşeu' de beton, ţevile de pe la colţuri şi termopanele!

A venit atunci mămică-ta, că auzise bocăneală de-acolo, de la vecina, unde se uita la Haşdeu, a făcut ca alte alea, şi unu' din ei s-a uitat la ea, s-a uitat la mine şi-a-ntrebat: "Prăbliema?"

"Niet!" am zis şi-am luat-o repede pe mămică-ta de-acolo ca să-i las pe-ăştia să-şi vadă liniştiţi de treabă.

Şi-aşa am aflat, poate primu' din oraş, că franţujii urmăriseră toate blocurile-alea compactate care unde s-a dus, cu şmecherii d-alea d-ale lor de arfizi, şi pe urmă ne-au lăsat cît ne-au lăsat şi ne-au trimis recuperatorii ruşi să le ia-napoi şi să ne lase cu găuri prin pereţi acu', în prag de iarnă. Iar ruşii chiar s-au dus, casă cu casă, şi-au luat înapoi tot, pînă la ultimu' bloc, că doar erau pentru export şi-ai noştri n-aveau nici un fel de act pe ele, neam. Nu s-a pus nimeni cu ei, cine vroiai să se pună?! Aicea-n Cernavodă a ajuns lumea să le zică fraţii Kalaşnikov...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)