marți, 23 septembrie 2008

Roger Zelazny, 'The Courts of Chaos' (1978)

The Courts of Chaos încheie triumfal prima serie Amber. Aşa cum îi stă bine unei lucrări fantasy, intriga ajunge la o bătălie grandioasă între bine şi rău, reprezentate aici de armatele din Amber, respectiv de creaturile Haosului. Aşa cum îi stă bine unui erou urmărit suficient de mult în evoluţia sa, Corwin devine zeu. (La propriu. Cu Giuvaerul Judecăţii şi cu o ramură din arborele Ygg, plantat cîndva de Oberon la graniţa dintre Ordine şi Haos, protagonistul creează un nou Model din care purced nenumărate tărîmuri Umbră.) Aşa cum îi stă bine unei poveşti demne de a fi recitite, vechea ordine a celor bătrîni este înlocuită cu noua ordine a celor tineri, iar cititorii sînt lăsaţi să-şi imagineze ce va urma în direcţia generală „şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi” (după care să parcurgă cea de-a doua serie Amber şi să constate în ce măsură s-au înşelat).

Dar The Courts of Chaos este un triumf şi din alte puncte de vedere. Roger Zelazny se întrece pe sine în construirea suspansului, spre exemplu. Cu toate că şi romanele precedente ale seriei aveau un ritm alert, aici ritmul este de-a dreptul furibund, iar tensiunea atinge niveluri paroxistice.

Pe de altă parte, călătoria lui Corwin din Amber pînă la Curţile Haosului este un prilej de trimiteri culturale şi literare mult mai frecvente decît în volumele precedente din serie. Elemente mitologice scandinave se perindă alături de unele celtice şi ameri-indiene. Corwin se intersectează cu o reflexie a sa care venea din sens contrar (precum Alice în Prin oglindă), o întîlneşte pe frumoasa doamnă nemiloasă din balada lui John Keats (prilej pentru o superbă pastişă de două versuri strecurată în proză) şi observă (ca Alice în Ţara Minunilor) că el şi rudele sale nu sînt decît un pachet de cărţi de joc – dintre care el s-ar putea să fie jokerul.

Cumva, Roger Zelazny a izbutit să aşeze în această carte răspunsuri pentru toate întrebările din serie, scene spectaculoase, replici memorabile, precum şi un ultim rînd care îndeamnă la recitirea celor cinci romane. Puţine sînt seriile fantasy care răsplătesc în asemenea măsură eforturile şi răbdarea cititorilor...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)

3 comentarii:

Cristi spunea...

Ma bucur foarte mult ca ai scris despre Zelazny si Amber. Am inceput si eu mai demult o serie de articole asemanatoare pe bookblog, dar, din diverse motive, nu am mai terminat-o.

Vorbeam acum un an cu un prieten despre personajele noastre favorite si am ajuns amandoi la concluzia ca ne place foarte mult Corwin. Si mi-a parut rau cand am terminat de citit The Courts of Chaos, dar toate lucrurile bune se termina la un moment dat.

Nu am recitit cartile pana acum, deoarece nu mi se pare ca necesita cu adevarat o recitire serioasa (cum cer cartile lui Gene Wolfe, de exemplu), dar poate o s-o fac peste cativa ani.

Tesatorul spunea...

Mulţumesc pentru vizită şi pentru comentariu. Te aştept cu plăcere în vizită pe acest blog şi cu alte ocazii.

Skandalouz spunea...

Eu am citit primele 6 carti plus jumatate din a 7-a fara pauza. Dar am simtit nevoie si de altceva asa ca am abandonat atunci seria la cartea a 7-a. Acum as vrea sa o termin insa nu mai tin minte exact toate personajele si intrigile. Gasesc undeva un rezumat/review mai complex al cartilor 5, 6 si 7?:)