Martin H. Greenberg, "Sfîrşitul lumii" (2011)

În primăvara anului 2011, prin amabilitatea domnului editor Horia Nicola Ursu, am fost redactorul literar al antologiei Sfîrşitul lumii - Povestiri despre Apocalipsă, realizată de Martin H. Greenberg şi Robert Silverberg. Parcurgerea textelor din această antologie m-a costat destule zile (ba chiar şi nopţi nedormite), dar Sfîrşitul lumii a meritat strădania. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

Antologia conţine o introducere de Robert Silverberg din care aflăm, pe scurt, despre tratarea acestei teme în literatura mondială, începînd chiar cu cel mai vechi text cunoscut, Epopeea lui Ghilgameş, şi despre textele antologate.

Prima secţiune din volum se intitulează "Tunet sau scîncet?" şi include schiţele "Zumzetul" de Rick Hautala, "Salvador" de Lucius Shepard şi "Îi putem lichida pe toţi pentru dumneavoastră" de Neil Gaiman, precum şi povestirea "Marele fulger" de Norman Spinrad. Dacă "Salvador" revizitează în cheie realist-magică zonele central-americane atît de dragi lui Lucius Shepard, iar "Marele fulger" tratează sfîrşitul lumii din perspectiva experimentală a Noului Val din ficţiunea speculativă, "Îi putem lichida pe toţi pentru dumneavoastră" este o farsă care musteşte de umor negru.

A doua secţiune se intitulează "Ultimul om" şi reuneşte schiţele "Locuitorul de sub pămînt" de William F. Nolan şi "Lucifer" de Roger Zelazny şi povestirea "Ultimul om" de Lester Del Rey. "Locuitorul de sub pămînt" imaginează sfîrşitul civilizaţiei umane ca un genocid... selectiv, "Ultimul om" pune specia noastră într-o perspectivă evoluţionistă, iar "Lucifer" e un bun prilej de meditaţie pe marginea a ceea ce înseamnă civilizaţia.

Cea de-a treia secţiune este intitulată "Viaţa după sfîrşit". Conţine nuvela "Spre golful furtunos" de Gregory Benford, povestirile "Sărbătoarea Sfintei Janis" de Michael Swanwick şi "Recuperare" de Orson Scott Card, precum şi schiţele "Roata" de John Wyndham, "Jody după război" de Edward Bryant şi "Proştii ca mine" de Nancy Kress. Dintre acestea, "Roata" şi "Proştii ca mine" sînt de mare efect - şi destul de strîns înrudite tematic - iar "Sărbătoarea Sfintei Janis" pare mai de actualitate acum, cînd se profilează o criză mondială a ţiţeiului, decît era în 1980, cînd a fost publicată prima oară. "Spre golful furtunos" însă este textul care mi-a plăcut cel mai mult din antologie, poate şi pentru că este dintre cele mai dezvoltate în privinţa intrigii şi a caracterizării personajelor.

Scţiunea a patra poartă titlul "Viitoruri sumbre, îndepărtate" şi conţine schiţele "Magazinul de lumi" de Robert Sheckley, "Dacă am să te uit vreodată, Pămînt" de Arthur C. Clarke şi "După un timp" de John Helfers, precum şi povestirea "Întunecate, întunecate erau tunelurile" de George R. R. Martin. "Magazinul de lumi" este cu adevărat antologică, iar "După un timp" probabil vă va rămîne în memorie multă vreme după ce o veţi citi. Povestirea lui George R. R. Martin, în schimb, este cu adevărat terifiantă.

Cea de-a cincea secţiune (şi ultima) se intitulează "Martori la sfîrşitul lumii". Conţine povestirea "Cînd ne-am dus să vedem sfîrşitul lumii" de Robert Silverberg şi nuvela "Călătorie spre veşnicie" de Poul Anderson. Cea dintîi tratează în cheie satirică traiul suburban conformist din a doua jumătate a secolului al douăzecilea. Cea din urmă este grandioasă, asemănătoare ca amplitudine şi viziune cu Tau Zero de acelaşi autor - genul de text pe care veţi dori să îl recitiţi o dată la cîţiva ani. Fie şi numai pentru "Călătorie spre veşnicie", antologia Sfărşitul lumii merită achiziţionată cu prisosinţă.

Pe ansamblu, antologia Sfîrşitul lumii mi-a lăsat o impresie foarte plăcută pentru calitatea literară a textelor pe care le reuneşte. Dintre persoanele care au participat la traducerea antologiei, ţin să remarc contribuţia doamnelor Ana-Veronica Mircea şi Roxana Brînceanu. Iar pe dumneavoastră vă invit astăzi, 28 mai 2011, la Romexpo, la tîrgul internaţional de carte Bookfest, unde, la standul Millennium Books, la ora 14.15, va avea loc lansarea oficială a acestei antologii. Vă aştept cu plăcere.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)