Bruce Sterling – The Caryatids (2009)

Spre finalul lunii mai 2010, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru şi a surorii sale, Mădălina Bucheru, am primit cadou un exemplar cartonat, elegant, din cel mai recent roman al lui Bruce Sterling, The Caryatids (Del Rey, Ballantyne Books, New York, 2009). L-am parcurs agale, pe etape, între 18 februarie şi 1 aprilie 2011.

Şi iată ce am aflat:

Acţiunea romanului The Caryatids este plasată în anii 2060, iar personajele principale sînt patru clone ale unei femei din fosta Iugoslavie, Yekaterina Mihajlovic.

Una dintre ele, Vera Mihajlovic, este afiliată unei organizaţii transnaţionale, Acceptul, şi lucrează pe insula Mljet, în Marea Adriatică, pentru redresarea sistemului ecologic local. Ca şi ceilalţi membri ai Acceptului, Vera a fost supusă unor modificări neuroelectronice, trăieşte în empatie cu membrii organizaţiei şi utilizează frecvent exoschelete pentru efectuarea a diferite lucrări. Dar lumea Verei e dată peste cap cînd cumnatul ei, John Montalban Montgomery din Los Angeles, vine din partea unei organizaţii rivale, Dispensarea, cu propunerea să-i cumpere insula şi s-o desemneze şefă de proiect – sau s-o mute, împreună cu sclipitorul ei şef de echipă, Herbert, şi cu colegii ei, la un nou proiect de redresare ecologică, mult mai ambiţios, în Antarctica. Pentru că, la urma urmei, proiectelor de redresare ecologică nu li se poate permite să aibă prea mult succes.

Cea de-a doua clonă, Radmila, este afiliată Dispensării, o grupare transnaţională orientată către divertisment şi afaceri. Radmila este căsătorită cu John Montalban Montgomery, locuieşte la Los Angeles şi face parte dintr-o familie-firmă care are o puternică influenţă la Hollywood. Matriarha familiei-firmă piere într-un cutremur, iar clona acesteia o sfătuieşte pe Mila să preia rolul de matriarhă pentru a păstra familia-firmă laolaltă.

A treia clonă, „Red” Sonja Mihajlovic, este o agentă a guvernului naţional chinez. Cum China a fost grav afectată de dezastrul ecologic global, Sonja intervine cu echipe medicale constituite ad-hoc şi rezolvă diverse situaţii de criză, iar unele probleme rezolvate de ea au fost atît de serioase încît nu sînt menţionate deloc în arhivele oficiale. Devenită un fel de mistică înveşmîntată în alb, Sonja e cunoscută de localnici drept „îngerul din Harbin”. Împreună cu cel mai recent soţ al ei, Badaulet, Sonja vizitează un dom ecologic cu organisme modificate genetic pentru colonizarea planetei Marte, apoi călătoreşte prin Deşertul Gobi, iar în cele din urmă se întîlneşte cu John Montalban Montgomery şi cu fratele acestuia, Lionel, veniţi să pună sub control triburi nomade revoluţionare organizate de clonele unor înalţi demnitari chinezi.

Cele trei clone, împreună cu o a patra, Biserka, şi cu „fratele” lor, George, se reîntîlnesc pe insula Mljet la înmormîntarea „mamei” lor, ucisă de o explozie solară deosebit de violentă împreună cu toţi ceilalţi locuitori ai staţiei spaţiale chineze.

Douăzeci şi şase de ani mai tîrziu, într-un interviu, fiica Milei Montgomery, Mary Montgomery, relatează cum a scris şi regizat filmul Cariatidele, în care a interpretat rolul mamei, „mătuşilor” şi „bunicii” sale. Clonele Mihajlovic, deşi împovărate de rolurile sociale pe care au ales să le joace şi de responsabilitatea salvării lumii, au găsit în cele din urmă puterea de a purta povara mai departe, înlocuindu-se periodic una pe alta, jucînd una rolul celeilalte şi avînd sentimentul că, în acest fel, au avut parte de cîte o vacanţă.

Faţă de romanele precedente ale lui Bruce Sterling, The Caryatids păcătuieşte printr-o intrigă ceva mai puţin coerentă şi mai puţin captivantă. E adevărat că pe alocuri se petrec unele evenimente spectaculoase (un cutremur devastator, o răpire, o tentativă de asasinat cu drone), dar tonul general al romanului este relaxat, departe de tensiunea furibundă din Schismatrix.

În schimb, caracterizarea este îmbunătăţită faţă de unele romane mai timpurii ale lui Sterling. Astfel, pînă şi personaje secundare precum arheologul croat dr. Radic, matriarha Toddy Montgomery, vedeta teribilistă Lionel Montgomery sau nomadul Badaulet sînt realizate convingător, cu profunzime şi complexitate.

Punctul forte al autorului rămîne însă, şi în acest roman, lumea imaginară din fundal. Societatea globală de după catastrofa ecologică şi de după colapsul statelor naţionale este imaginată în detaliu, iar grupările sociale, precum Acceptul sau Dispensarea, ca şi personajele individuale, precum terorista Biserka sau cercetătorul rus Mishin, se integrează perfect în acest fundal. Cerul întunecat de pulberi, zonele urbane dezafectate, fenomenele meteorologice extreme cauzate de efectul de seră, precum şi topirea calotelor glaciare şi creşterea nivelului oceanului planetar sînt extrapolate cu grijă din tendinţele lumii reale, contemporane, şi sînt descrise economic, în frînturi care se acumulează treptat, pe tot parcursul romanului, pentru a compune un mozaic îngrijorător. Din acest punct de vedere, cu toate că Sterling nu s-a dezis de principiul de a construi altă lume imaginară de sine stătătoare în fiecare roman al său, The Caryatids pare să întregească un fel de trilogie a viitorului eco-catastrofic începută cu Heavy Weather şi continuată cu Distraction.

Pe ansamblu, cu toate că The Caryatids nu este o capodoperă, demonstrează că Bruce Sterling merită în continuare atenţia cititorilor. Cu puţin noroc, poate că romanele acestui autor mai conştient decît alţii că SF-ul serveşte şi ca avertisment, nu numai ca divertisment, vor fi publicate cîndva şi în ţara noastră.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)