vineri, 29 noiembrie 2013

Şase ani de... Ţesător

În urmă cu exact şase ani am început blogul Ţesătorul. Unii ani au fost mai bogaţi în articole (2008), alţii mai săraci (2010 sau 2011). Cu timpul, unul dintre scopurile iniţiale ale blogului pare să fi intrat într-un con de umbră - nu am mai postat aici ficţiune din iunie 2012. Alte scopuri, iniţial nebănuite, şi-au făcut loc încet-încet printre articole - anunţuri privitoare la emisiuni radio şi tv, invitaţii la galerii virtuale de artă grafică, reportaje de la concerte de muzică rock, de la lansări de carte şi de la cenacluri literare, prezentări de romane grafice. Iar anul acesta, 2013, a fost cel mai bogat de pînă acum în cronici de carte - 92 pînă azi. (Poate că pînă pe 31 decembrie voi ajunge la 100.)

Blogul a adunat 93 de abonaţi şi 115.500 vizite. Dintre postări, cea mai populară a fost de departe cea dedicată romanului Cişmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru. (Şcolarii ştiu de ce.) Paradoxal, în clasamente precum ZeList am urcat în perioadele în care am scris rar şi am coborît în perioadele în care am postat des. Dar nu de dragul clasamentelor există Ţesătorul...

Viitorul apropiat se anunţă plin de promisiuni, cu cronici ale unor cărţi de Dănuţ Ungureanu şi A.R. Deleanu, dar şi de Ursula K. Le Guin, Malcolm Gladwell şi Philip K. Dick - aşa că vizitaţi-mă în continuare.

Coincidenţă sau nu, în această zi aniversară, pe postul TVH, la ora 11.30, în cadrul emisiunii "Ce citim astăzi?" îl am ca invitat pe domnul Eugen Lenghel, redactor-şef al revistei virtuale Ficţiuni.ro. Emisiunea se poate urmări şi online aici. Vă doresc vizionare plăcută şi vă mai aştept în vizită la Ţesătorul.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

duminică, 24 noiembrie 2013

Lucrurile bune nu se tac

Astăzi, mulţumită unui prieten virtual, am văzut o galerie virtuală cu picturi suprarealiste biomecanice. Am găsit şi site-ul oficial al artistului şi am aflat că picturile acelea (cu unele influenţe dinspre H.R. Giger, Wojtek Siudmak şi Salvador Dali) sînt creaţia lui Peter Gric, artist cehoslovac naturalizat în Austria. Site-ul cuprinde picturi, desene, un magazin virtual, informaţii despre alte proiecte ale artistului, o notă biografică, precum şi o carte de onoare în care vizitatorii îşi pot lăsa impresiile. Vă invit şi pe dumneavoastră să vizitaţi acest site de excepţie dedicat artelor grafice. Vizionare plăcută!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Dănuţ Ungureanu, "Aşteptând în Ghermana" (1993)

(Cronica de faţă ar trebui subintitulată "După douăzeci de ani", dar am impresia că a mai folosit cineva titlul ăsta înaintea mea...)

Pe la începutul anilor 1990, se contura un adevărat război ideologic în SF-ul românesc. Pe de o parte, erau autori respectabili, de obicei trecuţi de prima tinereţe, care îşi republicau romane vechi de cîteva decenii - şi cam defazate faţă de tehnologia din lumea reală. Pe de alta, erau nişte autori tineri, turbulenţi, care aderaseră la o mişcare literară cu nume exotic - cyberpunk. În anumite cercuri, se simţea un fel de camaraderie bazată pe ideea că sîntem "noi" împotriva "celorlalţi".

Fireşte, împărţirea pe tabere era neclară pe alocuri. La un capăt al spectrului se aflau autori convinşi că cyberpunk pe româneşte e musai cu motocentauri descinşi din traco-geţi. La celălalt - scriitori defazaţi cultural care credeau că Neuromantul e un fenomen unic (preferabil de nerepetat). Mai pe la mijloc se aflau fie autori tineri pentru care intriga şi atmosfera erau mai importante decît sfărîmarea cu orice preţ a tuturor tabuurilor şi convenţiilor, fie autori din Noul Val care asimilaseră nişte lecţii cyberpunk cu cîţiva ani mai înainte. (Aici aş aminti cîteva povestiri memorabile ca "Între nasturi" de Viorel Pîrligras, "Oraşul" de Silviu Genescu şi "Cassargoz" de Cristian Tudor Popescu.)

Cam acesta e contextul în care un autor din Noul Val (etichetat drept "optzecist" de către autori care-şi ziceau "nouăzecişti"), numit Dănuţ Ungureanu, a publicat un roman cyberpunk intitulat Aşteptând în Ghermana (Editura Nemira, Bucureşti, 1993). Evenimentul a avut loc în anul dinaintea publicării antologiei port-drapel a "nouăzeciştilor" - cu alte cuvinte, revoluţionarii au pierdut startul propriei revoluţii, iar unul dintre cei împotriva cărora (în teorie) avea loc aşa-zisa revoluţie literară i-a învins pe tinerii furioşi la propriul lor joc estetic.


Am cumpărat un exemplar din prima ediţie, l-am citit, ba chiar am primit un autograf cu dedicaţie din partea autorului. Şi... am citit romanul de vreo patru ori. Ba, săptămîna asta, l-am parcurs a cincea oară. Oare de ce?


În primul rînd, mulţumită naraţiunii în stil colocvial. Protagonistul-narator îşi spune povestea pe un ton relaxat, adesea argotic, iar cititorii se pot lăsa în voia naraţiunii.

În al doilea rînd, datorită stării emoţionale din subtext. Ceea ce lipsea din cele mai multe texte incluse în antologia despre motocentauri este o anumită încărcătură afectivă pe care Aşteptând în Ghermana o transmite cît se poate de bine. Protagonistul pare detaşat şi uşor cinic la suprafaţă. Sub pojghiţa de calm are un vast ocean de furie abia stăpînită, cauzată de nedreptăţile perene ale lumii în care trăieşte. Departe, în adînc, sub straturile de furie, se află un nucleu central - o traumă abia ghicită, rareori adusă în discuţie. Combinaţia aceasta de emoţii le este specifică personajelor principale din literatura cyberpunk - în asemenea măsură încît, cu timpul, s-a transformat într-un clişeu - şi, în economia acestui curent literar, joacă un rol central.

În al treilea rînd, graţie protagonistului. Genetiah Yablonski este un protagonist care, asemenea lui Rick Deckard din filmul Blade Runner, duce o viaţă singuratică într-un mediu urban suprapopulat şi poluat, lucrează de partea forţelor de ordine (adesea pe timpul nopţii), se confruntă cu chestiuni care îi pun la încercare puterea de înţelegere şi spre final ajunge să aibă revelaţii neplăcute în privinţa propriei (post)umanităţi. (Dacă ar fi să despicăm firul în patru, faptul că Yablonski e integrat social şi salvgardează societatea în care trăieşte, mai degrabă decît s-o submineze din postura unui marginal, ar duce la clasificarea romanului Aşteptând în Ghermana în curentul postcyberpunk.)

În al patrulea rînd, am recitit această carte în atîtea rînduri mulţumită intrigii. Acţiunea e palpitantă, loviturile de teatru se ţin lanţ, lungimea capitolelor e bine controlată, iar decupajul pe scene este realizat în mod eficient. Poate că unii dintre tinerii furioşi de atunci, din anii 1990, ar fi făcut bine să înveţe de la Dănuţ Ungureanu cum se construieşte şi se controlează suspansul, spre exemplu. (Alţii, desigur, au învăţat de mult, însă asta e altă poveste.)

În al cincilea rînd, romanul merită (re)citit pentru galeria personajelor secundare. Autorul, ştiind că cyberpunk înseamnă o literatură hibridă, cu elemente de noir şi de SF, a populat paginile cărţii cu afacerişti, poliţişti corupţi, traficanţi, proxeneţi, nomazi, vedete pop, escroci - o ecologie socială multietnică şi multiculturală de o diversitate năucitoare. Conform reţetei lui Raymond Chandler, "pe aceste străzi ticăloase, un bărbat trebuie să meargă. E din această lume coruptă, însă el însuşi nu este corupt."

În al şaselea rînd, Aşteptând în Ghermana invită la recitire prin atmosferă. Mediul urban în care se desfăşoară acţiunea este plin de detalii senzoriale - cu cartiere muncitoreşti, zone industriale abandonate, bulevarde, artere comerciale, spaţii privilegiate, periferii infestate de gunoaie şi de şobolani. Şi, în manieră tipică pentru curentul literar cyberpunk, deşi aflăm despre clima, clădirile, locuitorii, vehiculele, zgomotele şi mirosurile acestui oraş, niciodată nu căpătăm suficiente informaţii ca să-i putem trasa harta. Căci scriitorul Dănuţ Ungureanu lasă loc strategic şi pentru imaginaţia cititorilor...

Abia la această a cincea lectură, la vreo cincisprezece ani după cea precedentă şi... la mai multe cărţi citite între timp, am surprins unele conexiuni intertextuale ale romanului. Astfel, referiri repetate la eprubete sugerează că majoritatea personajelor din Aşteptând în Ghermana au fost clonate, mai degrabă decît concepute şi născute pe cale naturală - cam ca în Minunata lume nouă de Aldous Huxley. Spaţiul urban postapocaliptic mărginit de pustietăţi infestate aminteşte de cel din Visează androizii oi electrice? de Philip K. Dick. Iar zonele stranii care separă Crystal City de celelalte cartiere, spaţii în care legile fizicii sînt schimbate în mod bizar, evocă Zona din Picnic la marginea drumului de fraţii Ştrugaţki.

Desigur, influenţele intertextuale nu merg niciodată într-un singur sens - iar spaţiul urban decadent din Aşteptînd în Ghermana avea să reapară, substanţial modificat, în romane precum Împăratul gheţurilor de Ana-Maria Negrilă sau Gangland.

Nu întîmplător, romanul lui Dănuţ Ungureanu a apărut într-o a doua ediţie cartonată la Eagle Publishing, în 2010. Iar astăzi, la ora 16, la Tîrgul de Carte Gaudeamus de la Pavilionul Expoziţional Romexpo, Editura Nemira va lansa ediţia a treia, revizuită, în prezenţa autorului. Faceţi-vă un bine şi veniţi la întîlnirea cu unul dintre maeştrii SF-ului românesc şi cu una dintre cărţile fundamentale ale cyberpunk-ului autohton. Ne vedem la lansare.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

vineri, 22 noiembrie 2013

Ce citim astăzi... de la Editura Trei?

Azi, începînd de la orele 11.30, vă invit pe postul de televiziune TVH pentru o ediţie specială a emisiunii "Ce citim astăzi?" Alături de mine, în studio, i-am invitat pe doamna Domnica Drumea şi pe domnul Victor Popescu. Dumnealor vă vor prezenta cele mai recente apariţii de la Editura Trei în domeniul literaturii poliţiste, respectiv al literaturii ştiinţifico-fantastice. Pe lîngă ştiri legate de Tîrgul de Carte Gaudeamus, aflat în desfăşurare la Pavilionul Expoziţional Romexpo în aceste zile, veţi afla şi cum puteţi cîştiga un roman foarte atractiv. Emisiunea poate fi urmărită şi online, în direct, aici. Vă doresc vizionare plăcută şi succes la concurs!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

marți, 19 noiembrie 2013

Ţesătorul... la Gaudeamus

Anul acesta, la Tîrgul de Carte Gaudeamus organizat în Pavilionul Expoziţional Romexpo, voi participa la mai multe evenimente.

Miercuri, 20 noiembrie, ora 19.30, la standul Editurii Tracus Arte, colegul meu scriitor Ovidiu Petcu lansează poemul epic Ecuaţia Faust. Vor vorbi criticul literar Alex Ştefănescu şi Ţesătorul.

Sîmbătă, 23 noiembrie, la 14.30, la standul Editurii Nemira, se va lansa Almanah Anticipaţia 2014. Alături de invitaţii speciali Alexandru Mironov şi Ioan Albescu, am să iau şi eu cuvîntul. Ceva mai tîrziu, tot la standul Editurii Nemira, am fost invitat să vorbesc la lansarea celei de-a treia ediţii a romanului Aşteptând în Ghermana de Dănuţ Ungureanu - una dintre lucrările fundamentale ale literaturii cyberpunk româneşti.

Duminică, 24 noiembrie, la ora 15, la standul Editurii Tritonic, traducătorul şi antologatorul Ştefan Ghidoveanu va lansa antologia Ferestrele timpului, în prezenţa multora dintre autorii antologaţi - inclusiv a subsemnatului.

Tot la Gaudeamus, la standul Editurii Trei, veţi găsi, prin grija îndrumătorului Colecţiei Epsilon, Mihai Dan Pavelescu, a traducătorului Bogdan Perdivară şi a ilustratorului Ionuţ Bănuţă, ediţia română a romanului Jack-din-Sticlă de Adam Roberts - volum distins cu premiile British SF Association şi John W. Campbell Memorial. Am participat la realizarea acestei ediţii în calitate de redactor literar.

Vă aştept şi pe dumneavoastră la aceste evenimente. Desigur, le puteţi transmite invitaţia rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor. Pentru că lucrurile bune nu se tac.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 


luni, 18 noiembrie 2013

Eva Pattis Zoja, "Sandwork expresiv" (2013)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea responsabilei de relaţii cu publicul a Editurii Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de nonficţiune a Evei Pattis Zoja, Sandwork expresiv - o abordare jungiană (Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Alexandru Pop)). Trebuie să specific faptul că lucrarea este de dată foarte recentă, întrucît originalul a apărut tot în 2013 sub titlul Sandplay in Vulnerable Communities - A Jungian Approach. Am parcurs volumul în cîteva zile, după alte două cărţi din Colecţia Jungiana - Sinele de două milioane de ani şi Interpretarea jungiană a viselor. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Lucrarea începe cu o pagină de mulţumiri şi cu o introducere în care autoarea explică metoda lucrului cu tăviţa cu nisip şi figurine în psihoterapie.

Primul capitol, "Aspectul social al psihanalizei: policlinica lui Freud", tratează succint despre crearea de policlinici psihologice imediat după Primul Război Mondial în oraşe precum Viena, Budapesta, Berlin, cu ajutorul unor psihanalişti de marcă din şcoala vieneză.

Cel de-al doilea capitol, "Aspectul transcultural al psihologiei analitice", prezintă un episod semnificativ din copilăria lui Carl Gustav Jung şi noţiuni legate de psihologia dezvoltării.

În capitolul al treilea, "Tehnica lumii a lui Margaret Lowenfeld şi sandplay-ul Dorei Kalff", se face istoricul dezvoltării metodelor psihoterapeutice de tip sandplay şi sandwork.

Capitolul al patrulea, în schimb, discută pe larg despre "Psihoterapia în situaţii dificile", cu studii de caz legate de supravieţuitorii unor dezastre naturale.

Capitolul al cincilea prezintă "Trauma şi 'timpul din nou stăpînit'" - traume colective, traume individuale, sentimentul persoanelor traumatizate că timpul s-a oprit după evenimentul traumatic şi impresia, în urma psihoterapiei, că timpul reîncepe să curgă.

Capitolul al şaselea, unul dintre cele mai ample din volum, prezintă metoda "Sandwork expresiv", cu subsecţiuni dedicate materialelor (tăviţă, nisip, figurine), condiţiilor de spaţiu şi de timp, interacţiunilor dintre subiecţi şi supraveghetori, tipurilor de reprezentări şi conţinuturilor exprimate nonverbal pe această cale.

Capitolele următoare sînt dedicate unor studii de caz realizate în diferite locuri din lume: în Africa de Sud (7), în China (8), în Columbia (9) şi în România (10). Fiecare dintre studiile de caz este documentat minuţios, cu declaraţii ale subiecţilor, imagini ale configuraţiilor realizate în sesiunile de sandwork, observaţii ale supraveghetorilor şi interpretări date de autoare. Remarcabil este că, în ciuda faptului că evenimentele prin care trecuseră unii subiecţi erau traumatice (cutremure, violenţă familială, pericole publice, abandon), iar comunicarea verbală în privinţa traumei era blocată, metoda sandwork le-a permis subiecţilor să arate ce anume îi tramatizase, iar şedinţele succesive au avut un rol terapeutic semnificativ.

Lucrarea se încheie cu un set de note, cu o bogată bibliografie şi cu un index care îi sporeşte mult utilitatea. În cazul ediţiei române, am remarcat tehnoredactarea îngrijită, planşele cu ilustraţii color, pe hîrtie de bună calitate, şi prezentarea atractivă a volumului. Poate ar fi fost bună şi o secţiune de concluzii, care să adune laolaltă, într-o viziune sintetică, principalele idei ale cărţii, însă... dacă parcurg lucrarea cu atenţie, cititorii îşi pot forma propriile concluzii. (Volumul se poate comanda online aici.)

Ar mai trebui să amintesc, pe de o parte, că lansarea ediţiei române, pe 15 noiembrie, a avut loc la Bucureşti în prezenţa autoarei. Pe de altă parte, în ediţia din 8 noiembrie a emisiunii "Ce citim astăzi", am discutat pe larg despre acest volum cu doamna Gabriela Deniz (coordonatoarea colecţiei Jungiana) şi cu domnul Aurelian Scrima (editor). Astăzi puteţi urmări înregistrarea emisiunii în arhiva online a Televiziunii Haret, aici (de la minutul 00:35:44 la minutul 01:03:38).

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul deschide... ferestrele timpului

De pe blogul "Moshul SF" am aflat că antologatorul Ştefan Ghidoveanu ne invită la lansarea unei antologii tematice, Ferestrele timpului (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013). În cuprins apar proze scurte semnate de personalităţi marcante ale ficţiunii speculative româneşti ca Ştefana Czeller, Ana-Veronica Mircea, Roxana Brînceanu, Antuza Genescu, Cristina Ghidoveanu, Liviu Radu, Oliviu Crâznic, Eugen Lenghel, Adrian Buzdugan şi mulţi alţii. Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, este Ţesătorul.

Lansarea va avea loc duminică, 24 noiembrie 2013, ora 15, la standul Editurii Tracus Arte din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, în Pavilionul Expoziţional Romexpo, în prezenţa editorului, a antologatorilor şi a unora dintre autorii antologaţi. Mai multe informaţii puteţi afla aici, prin amabilitatea domnului Ştefan Ghidoveanu. Ne vedem la lansare!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Ce citim astăzi... în Ficţiuni.ro?

Ieri, la ora 11.30, pe postul TVH s-a difuzat o nouă ediţie a emisiunii "Ce citim astăzi?" avîndu-l ca invitat pe scriitorul Ovidiu Petcu. Subiectul discuţiei l-a constituit poemul epic Ecuaţia Faust, a cărui publicare este iminentă. Azi puteţi urmări înregistrarea emisiunii aici, de la minutul 0:30 la 1:00. Vizionare plăcută!


Tot ieri a apărut numărul al doilea al revistei virtuale Ficţiuni.ro. Sumarul include un editorial semnat de redactorul-şef Eugen Lenghel, proze scurte semnate de Ştefana Czeller, Lucian Dragoş Bogdan, Teodora Matei şi alţii, interviuri realizate de Ionuţ Bănuţă, lucrări grafice de Viorel Pîrligras şi Nicu Gecse, cronici de film de Ionuţ Bănuţă, Mihnea Columbeanu şi Jovi Ene, traduceri de Nicu Gecse şi Ion Luca Caragiale, un discurs de Neil Gaiman în traducerea Lianei Tomescu, un incitant articol de Ştefan Ghidoveanu şi cîteva ştiri interesante. Am remarcat atît lucrările grafice care însoţesc numărul 2 al revistei - realizate de Ionuţ Bănuţă - cît şi prezentarea atractivă.


În ceea ce mă priveşte, am contribuit la acest număr al revistei cu două cronici de carte - una la romanul Love Is Strange de Bruce Sterling, cealaltă la primul volum al tetralogiei The Demi-Monde de Rod Rees.

Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

duminică, 10 noiembrie 2013

Ursula K. Le Guin, "The Lathe of Heaven" (1971)

În iulie 2006, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-un roman de Ursula K. Le Guin, The Lathe of Heaven (Colecţia SF Masterworks nr. 44, Editura Gollancz, Grupul Editorial Orion, Londra, 2001). Iniţial, acest roman a fost publicat în anul în care m-am născut, 1971, ca şi Jack of Shadows de Roger Zelazny. De parcurs, am izbutit să-l parcurg abia în noiembrie 2013. (Un an mai propice lecturilor decît alţii, din cîte am observat.)

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Acţiunea romanului este plasată în ceea ce, în 1971, părea viitorul apropiat - mai exact, în 2002. Protagonistul este un bărbat din Portland, Oregon (oraşul de baştină al Ursulei K. Le Guin), numit George Orr. Acesta crede că visele sale modifică realitatea, drept pentru care ia medicamente pentru a-şi suprima visele. Din păcate, autorităţile care detectează abuzul de medicamente îl trimit să facă psihoterapie sub îndrumarea doctorului William Haber. Experimentele acestuia din urmă, bazate pe hipnoză şi pe analiza electroencefalogramelor, îl conving că Orr chiar modifică realitatea, drept pentru care începe un proces duplicitar - pe de o parte, la fiecare şedinţă îi sugerează pacientului hipnotizat noi căi de modificare a realităţii, iar pe de alta, la încheierea fiecărei şedinţe, îl manipulează (chiar îl şantajează de la un punct încolo) pentru a continua tratamentul.

După cum probabil vă aşteptaţi, viziunile subconştiente din care se contruiesc visele protagonistului (şi noile versiuni ale realităţii) nu fac casă bună cu cerinţele terpaeutului. E drept că, rînd pe rînd, acesta sugerează rezolvarea crizei de suprapopulare, precum şi a tensiunilor interrasiale, însă în fiecare nouă versiune a realităţii soluţia problemei precedente pare mai rea decît fusese problema în sine. Astfel, rînd pe rînd, apar pandemii, Al Treilea Război Mondial, o invazie extraterestră pe Lună (apoi una pe Pămînt), o distopie fascistă.

În cele din urmă, Haber caută să ia în propriile mîini procesul de rescriere a realităţii prin vis, însă rezultatul este o disoluţie parţială a realului, o societate disfuncţională şi, în ceea ce îl priveşte pe doctor, o pierdere a sănătăţii mintale şi a poziţiei sociale.

Prin cele două personaje principale, Ursula K. Le Guin ilustrează contrastul dintre două atitudini. Una orientală, contemplativă, bazată pe echilibru şi acţiune prin non-acţiune. (Nu întîmplător, unele citate de la începutul capitolelor provin din maeştri taoişti precum Lao Tze şi Chuang Tze.) Cealaltă atitudine este occidentală, implicată, bazată pe voinţa individului şi pe setea de putere. Pe parcursul desfăşurării intrigii, doctorul Haber pare din ce în ce mai tiranic, mai malefic - de-a dreptul diabolic, în vreme ce protagonistul se dovedeşte a fi echilibrat, armonios, apt să facă mereu apel la un vast rezervor inconştient de vitalitate şi cumpătare.

Dacă George Orr ajunge să se îndrăgostească de un personaj feminin, Heather Lelache, pe care o caută şi o apropie dintr-o versiune a realităţii în alta, doctorul Haber, în schimb, pe măsură ce capătă din ce în ce mai multă putere şi influenţă, ajunge să fie din ce în ce mai singur, mai izolat. Aşa cum remarcă protagonistul, Haber se poartă de parcă, în sinea lui, nu ar fi convins că oamenii ceilalţi ar fi adevăraţi.

Pe lîngă jocul acesta al realităţilor schimbătoare, cu aluzii religioase şi filosofice ca în romanele unui fost coleg de clasă al Ursulei K. Le Guin, Philip K. Dick, am remarcat şi un număr de trimiteri la contracultura hippie a anilor 1960 şi 1970 - referiri la melodii ale formaţiei Beatles, la dicţia lui Bob Dylan, la coafuri şi vestimentaţii specifice acestei mode, la cannabis. Pe de altă parte, deşi au trecut peste patru decenii de la publicarea romanului The Lathe of Heaven, unele probleme amintite acolo sînt încă prezente din păcate - de la suprapopulare şi războaie locale la supravegherea ubicuă şi restrîngerea drepturilor cetăţeneşti.

Stilistic, romanul acesta nu m-a impresionat la fel de mult ca unele dintre cărţile seriei Earthsea. Conţinutul alegoric destul de vizibil l-a apropiat, în schimb, de alte volume ale autoarei, precum The Left Hand of Darkness. Avînd însă în vedere că este un roman concis şi dinamic, vi-l recomand şi dumneavoastră. Într-o ediţie britanică îl puteţi achiziţiona de la Nautilus, aici. Într-o ediţie română, sub titlul Sfâşierea cerului, în traducerea Roxanei Brînceanu, îl puteţi achiziţiona de la Editura Trei, aici. Vă doresc lectură plăcută!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

joi, 7 noiembrie 2013

Ce citim astăzi... despre psihanaliza jungiană?

Mîine, vineri, 8 noiembrie, de la 11.30, vă invit pe postul de televiziune TVH la o nouă ediţie a emisiunii "Ce citim astăzi?" De această dată, i-am invitat în studio pe doi reprezentanţi ai Editurii Herald, doamna Gabriela Deniz (coordonatoarea colecţiei Jungiana) şi domnul Aurelian Scrima (editor). Împreună, vom discuta despre lansarea iminentă a colecţiei Jungiana, despre cîteva cărţi noi şi interesante de la Editura Herald şi despre aplicarea unor concepte din psihanaliză în diferite forme de terapie. Urmărind emisiunea, veţi afla cum, prin tragere la sorţi, aveţi şansa de a primi cadou un exemplar din volumul Sandwork expresiv. Emisiunea se poate viziona şi online pe site-ul postului TVH, aici. Vizionare plăcută şi succes la concurs!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

miercuri, 6 noiembrie 2013

James A. Hall, "Interpretarea jungiană a viselor" (1983)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea responsabilei de relaţii cu publicul de la Editura Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de James A. Hall, Interpretarea jungiană a viselor - compendiu teoretic şi practic (Colecţia Jungiana, Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Laura Chirodea). Versiunea originală a apărut în 1983, sub titlul Jungian Dream Interpretation - A Handbook of Theory and Practice.

La scurt timp după ce parcursesem Sinele de două milioane de ani, am început acest volum. L-am citit într-o zi. Şi iată ce am aflat:

"Introducerea" este semnată de Mihaela Minulescu şi tratează succint despre vise, despre utilitatea lor în terapia analitică, despre nivelurile multiple de interpretare a viselor şi despre importanţa lucrării lui James A. Hall.

"Prefaţa" autorului prezintă pe scurt evoluţia sa profesională ca psihiatru şi ca psihanalist jungian, respectiv utilitatea abordării jungiene a viselor în terapie.

Capitolul 1, "Conceptele de bază ale psihologiei jungiene", trece în revistă cele patru niveluri ale psihismului uman în viziunea lui C.G. Jung, structuri generale precum complexele şi imaginile arhetipale, relaţia dintre psihicul personal şi psihicul obiectiv (sau, dacă preferaţi, dintre "eu" şi "Sinele profund"), structuri ale identităţii (eul şi umbra), structuri relaţionale (animus/anima, respectiv persona) şi procesul de individuare - o continuă evoluţie psihologică a individului, un proces care se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi.

Capitolul 2 se intitulează "Caracteristicile visului". Mai întîi se discută aspecte neurologice ale viselor - cum ar fi asocierea lor cu somnul REM. Apoi sînt prezentate funcţiile compensatoare ale viselor, întrebuinţarea lor non-interpretativă, interpretarea lor şi tehnicile de imaginaţie. Capitolul se încheie cu o amplă secţiune dedicată identităţii-eu şi structurii complexelor.

Capitolul 3, destul de succint, poartă titlul "Abordarea jungiană a viselor" şi tratează despre înţelegerea detaliilor visului, despre ordonarea asociaţiilor şi amplificărilor acestuia pe unul sau mai multe niveluri, respectiv despre plasarea visului amplificat în contextul de viaţă al pacientului şi al procesului său de individuare.

Capitolul 4, "Visele ca instrumente de diagnostic", este detaliat şi ilustrat cu studii de caz. Printre chestiunile discutate în scop ilustrativ apar depresia, anxietatea, psihoza, dar şi problemele organice.

Capitolul 5, în schimb, se concentrează asupra unor "Probleme legate de tehnică". Dintre acestea aş aminti transferul şi contratransferul, analiza şi medicaţia, analiza reductivă şi analiza prospectivă, interpretarea amînată sau non-interpretarea viselor, respectiv chestiunea implicării simultane a pacientului în terapie individuală şi de grup.

Capitolul 6 abordează "Imaginile eului şi complexele constelate în vise". Primele secţiuni discută despre identificarea complexelor şi despre modificări structurale, iar secţiunile ulterioare prezintă moduri în care structurile relaţionale şi structurile identitare propuse de Jung pot servi la interpretarea viselor. Ultima secţiune a capitolului este dedicată amplificării arhetipale ca tehnică de interpretare.

Capitolul 7 trece în revistă "Temele cel mai des întîlnite în vise" - incest, doliu, case, vehicule, alcool, droguri, moartea şi... şerpi.

Capitolul 8, pe de altă parte, are în vedere "Contextul visului". Printre cazurile discutate se numără visul în vis, vise care reflectă fidel realitatea, raportări temporale şi raportări spaţiale la elementele din vis şi, poate cel mai interesant, fenomenul sincronicităţii.

Capitolul 9 tratează pe scurt despre "Simbolism şi alchimie" - teme alchimice care apar în vise şi imagini ale uniunii contrariilor.

Capitolul 10, "Visele şi procesul de individuare", tratează despre natura nevrozei - văzută ca un conflict excesiv între imaginea dominantă a eului şi celelalte părţi active ale psihicului - despre relativizarea eului, despre eul individuat, despre relaţia dintre eul din vis şi eul din starea de veghe, respectiv despre cunoaşterea focalizată şi cunoaşterea implicită.

Capitolul 11 prezintă succint "Cele două tensiuni caracteristice interpretării viselor" - diferenţa dintre conţinut subiectiv şi conţinut obiectiv, respectiv dintre conţinut personal şi conţinut arhetipal. Volumul se încheie cu un rezumat (care serveşte şi drept concluzie), respectiv cu un set de note, cu un glosar de termeni jungieni şi cu un index care ajută la găsirea rapidă în volum a diverselor noţiuni şi referiri.

Pe ansamblu, lucrarea Interpretarea jungiană a viselor este utilă atît publicului larg, cît şi specialiştilor. Am remarcat buna organizare pe capitole şi subcapitole, definirea fiecărui termen folosit (pentru a ajuta înţelegerea materialului expus), precum şi concizia lucrării. Ediţia română se remarcă şi printr-o bună tehnoredactare, precum şi prin alegerea unui tip de literă care uşurează lectura. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră această carte, pe care o puteţi comanda online aici.

În ceea ce mă priveşte, după ce am dus la bun sfîrşit Interpetarea jungiană a viselor, am început o carte cu un subiect mai specializat, Sandwork expresiv. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

marți, 5 noiembrie 2013

Anthony Stevens, "Sinele de două milioane de ani" (1993)

În a doua parte a lunii noiembrie, prin amabilitatea reprezentantei de relaţii cu publicul a Editurii Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de Anthony Stevens, Sinele de două milioane de ani (Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Gabriela Deniz). De pe pagina tehnică am aflată că versiunea originală a lucrării se intitulează The Two-Million-Year Self şi a apărut în 1993.

Am parcurs acest volum în două zile. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

În "Introducere", Carmen Beyer prezintă succint nişte noţiuni legate de psihanaliza jungiană, apoi discută despre abordarea multidisciplinară a lui Anthony Stevens şi despre studiile de caz din lucrarea de faţă.

"Cuvîntul înainte" semnat de David H. Rosen este ceva mai amplu. Mai întîi, trece în revistă volumele publicate anterior de Anthony Stevens. Apoi, prezintă succint conţinutul fiecărui capitol al lucrării şi studiile de caz discutate.

După pagina de "Mulţumiri", "Prologul" prezintă ideea centrală a cărţii - anume că, dincolo de eul conştient, există un sine profund care se manifestă sub forma unor vise cu conţinut arhetipal.

Partea întîi, "Cunoscînd incognoscibilul", începe prin a prezenta succint pasiunea pentru cunoaştere a lui Carl Gustav Jung şi continuă cu o prezentare a teoriei acestuia despre arhetipurile inconştientului colectiv şi despre manifestări arhetipale. Apoi, în secţiunile următoare, autorul sprijină această teorie cu dovezi din domeniul antropologiei, etologiei, psihologiei, psihiatriei şi lingvisticii. În această abordare, autorul deţine un avantaj, întrucît este atît psihiatru cît şi psihanalist jungian.

Partea a doua, "Visînd mituri", tratează în detaliu un caz particular, în care visul unui fermier este interpretat în perspectivă arhetipală.

Partea a treia, "Rana care vindecă", prezintă în schimb un caz mult mai grav, aproape de domeniul patologicului. După o trecere în revistă a simptomelor pacientei şi o explicaţie asupra diagnosticului, autorul explică etapele prin care a rezolvat cu bine cazul. Apoi, enunţă cinci legi ale psihodinamicii şi discută sistemele arhetipale de o importanţă crucială. Aparent, o cauză a nevrozelor ar fi încercările omului de două milioane de ani de a se adapta la lumea contemporană.

Partea a patra, "Quest-ul terpaeutic", pune faţă în faţă două abordări - una exterioară, antropologică, iar cealaltă interioară, psihologică. În ambele cazuri, rezultatul dorit este implicarea psihicului pacientului în procesul de vindecare.

"Epilogul" conţine o ultimă pledoarie pentru abordarea holistică a viselor şi pentru conexiunea, pe calea visului, dintre eul conştient şi sinele profund.

Pe ansamblu, volumul Sinele de două milioane de ani reprezintă o lectură educativă. Lucrarea impresionează prin concizie, prin claritatea expunerii şi prin abordarea multidisciplinară. Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar aici.

Alături de alte cîteva volume, Sinele de două milioane de ani inaugurează o nouă colecţie a Editurii Herald, Jungiana, care urmează să se lanseze cît de curînd sub îngrijirea doamnei Gabriela Deniz. Desigur, după ce am parcurs această carte am început imediat o alta, cu un subiect înrudit - Interpetarea jungiană a viselor. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

luni, 4 noiembrie 2013

Marie Borroff, "Sir Gawain and the Green Knight" (1967)

Spre finalul lunii octombrie 2013, am parcurs un poem epic intitulat "Sir Gawain and the Green Knight" . Cum versiunea originală a poemului datează din secolul al paisprezecelea şi este scrisă în engleza medie, am apelat la o traducere în engleza modernă realizată de Marie Borroff - Sir Gawain and the Green Knight: a new verse translation (Editura W.W. Norton & Company, New York, 1967) . Am citit-o în două zile. Şi iată ce am aflat:

"Sir Gawain and the Green Knight" este împărţit în patru părţi. În partea întîi, la curtea regelui Arthur, are loc un şir de ospeţe, începînd de la Crăciun şi terminînd cu Ajunul Anului Nou. În ultima zi a anului, la ospăţ soseşte neinvitat un cavaler... verde, cu haine verzi, plete verzi, barbă verde. (Nu era Shreck.) Acesta lansează o provocare - să primească o lovitură cu toporul de la regele Arthur, iar acesta, la rîndul său, să primească o lovitură de la el după un an şi o zi. Sir Gawain intervine şi acceptă provocarea în locul regelui. Îl decapitează pe oaspetele nepoftit, iar acesta îşi ridică de jos capul retezat şi pleacă hohotind de la ospăţ.

În partea a doua, anul trece destul de repede, iar de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor Sir Gawain pleacă în căutarea Capelei Verzi, unde trebuie să se întîlnească în Ziua Anului Nou cu cavalerul verde. În peregrinările sale, în Ajunul Crăciunului, ajunge la un castel, unde stăpînul îl invită să se odihnească şi să se întremeze. Aparent, Capela Verde este în apropiere, iar gazda îl va conduce acolo pe cavaler în ziua sorocită. Mai mult, stăpînul castelului îi propune lui Sir Gawain o înţelegere: fiecare dintre ei să îi ofere celuilalt, seara, ceea ce a cîştigat peste zi.

În partea a treia, gazda pleacă la vînătoare, în vreme ce Sir Gawain, încurajat să doarmă pînă tîrziu, este curtat cu insistenţă de soţia castelanului. Şi aşa se face că în prima seară castelanul oferă căprioare, dar se alege în schimb cu... un sărut, în a doua seară oferă un mistreţ şi primeşte două sărutări, iar în a treia seară oferă o vulpe şi capătă trei sărutări. (Nici nu vreau să mă gîndesc ce s-ar fi întîmplat dacă Sir Gawain n-ar fi rezistat, politicos dar ferm, avansurilor doamnei.)

În partea a patra, în Ziua Anului Nou, Sir Gawain este îndrumat de un slujitor la Capela Verde, iar cavalerul verde care îi iese în cale îl loveşte cu toporul şi-i zgîrie grumazul. Cum salvarea aceasta de la moarte sigură pare miraculoasă, cei doi fac schimb de explicaţii. Pe de o parte, cavalerul verde este castelanul deghizat, pe căi magice, de Morgan Le Fay, sora vitregă a regelui Arthur, iar tentativele de seducţie ale soţiei fuseseră aranjate chiar de el pentru a-şi pune oaspetele la încercare. (După cum probabil vă aşteptaţi, nici aşa-zisa soţie nu era chiar cea adevărată.) Pe de altă parte, Sir Gawain a scăpat nevătămat mulţumită unei centuri magice, din mătase verde, pe care soţia castelanului i-o oferise în cea de-a treia zi. Conform înţelegerii cu gazda, în seara precedentă ar fi trebuit să-i predea centura, însă protagonistul îşi călcase învoiala - căci centura avea să-l protejeze împotriva oricărei răniri.

Aşa se face că Sir Gawain, dovedit a fi nu doar curajos, ci şi dispus uneori să-şi încalce promisiunile, decide să poarte centura de mătase verde ca un semn al ruşinii, în diagonală peste umărul stîng. Numai că, revenit la curtea regelui Arthur, cînd îşi povesteşte păţaniile, este felicitat şi admirat, iar regele Arthur propune ca toţi cavalerii Mesei Rotunde să poarte asemenea eşarfe verzi peste piept.

În privinţa formei, poemul acesta marchează o tranziţie de la vechea formă de versificaţie din Anglia, bazată pe aliteraţii, la o formă mai nouă, bazată pe rime. Astfel, fiecare strofă cuprinde cîte douăzeci şi unu de versuri lungi, cu aliteraţii, şi un catren din versuri scurte, rimate încrucişat.

În ceea ce priveşte conţinutul, am remarcat că în poem apar trei ideologii distincte, nu tocmai compatibile, aflate în echilibru dinamic. Pe de o parte, personajele sînt practicante ale religiei creştine. În diverse momente ale acţiunii, îşi fac cruce, se roagă, se pun în paza Celui de Sus.

Pe de altă parte, cavalerii din acest poem epic au un cod comportamental bazat pe violenţă instituţionalizată. Astfel, ei pun preţ pe vitejie, pe onoare, pe curaj, iar cînd antagonistul vine neinvitat la ospăţ, confruntarea cu mesenii nu se încheie cu o predică despre iubirea aproapelui şi eventual cu o rugăciune, ci cu o decapitare.

Nu în ultimul rînd, relaţiile dintre sexe sînt guvernate în poem de o a treia ideologie, iubirea curtenească. Astfel, strategia de abordare a soţiei castelanului se bazează pe complimente şi pe etape uşor de recunoscut (privirea, conversaţia, atingerea mîinii, sărutul, gajul). Dar Sir Gawain este pus într-o situaţie extrem de delicată, căci, conform religiei creştine, participarea la adulter i-ar aduce damnarea, în vreme ce, conform codului cavaleresc, seducţia aceasta ar fi luată ca un afront la adresa castelanului şi i-ar atrage un duel pe viaţă şi pe moarte. Desigur, dacă ar refuza făţiş avansurile doamnei, ar putea trece drept necurtenitor...

Ca în atîtea alte lucrări literare bazate pe monomit, protagonistul se maturizează în urma încercărilor prin care trece, iar la revenirea în comunitatea din care plecase i se acordă un statut mai bun. Iar cititorii rămîn cu impresia agreabilă că fantasticul n-a început nici de la Robert E. Howard, nici de la J.R.R. Tolkien, respectiv că o poveste frumoasă se poate spune şi în mai puţin de zece mii de pagini.

În final, poate s-ar cuveni să precizez că articolul de faţă reprezintă cea de-a trei sute cincizecea cronică de carte de la Ţesătorul.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Lucrurile bune nu se tac

Azi, urmînd un link de pe profilul Cyberpunk de pe Facebook, am ajuns în vizită pe site-ul Fantascize.com. Acolo am avut ocazia să vizionez cinci filme cyberpunk de scurt metraj.

"True Skin" îl are ca scenarist, regizor şi actor principal pe Stephan Zlotescu. Povestea e plasată în Bangkok şi tratează despre ciborgi, implanturi şi discriminare. Unele referiri vizuale trimit la Blade Runner, în vreme ce premisa intrigii aminteşte întrucîtva de NeuromancerSe pare că studioul cinematografic Warner Brothers a achiziţionat drepturile pentru acest film în vederea realizării unui lung-metraj.

"Memorize" a fost realizat în Suedia de Eric Ramberg şi Jimmy Eriksson. Pe lîngă acţiune spectaculoasă, costume, accesorii şi cascadorii, filmul mai atrage şi prin critica socială din subtext.

"Rosa" este un film de acţiune foarte dens şi dinamic, cu influenţe din Ghost in the Shell şi The Matrix. Este creaţia autorului spaniol de benzi desenate Jesús Orellana. Aparent, 20th Century Fox va finaţa crearea unui lung-metraj inspirat de acest film.

"Sight", în schimb, a fost proiectul de absolvire a Academiei de Arte Bezaleal realizat de Eran May-raz şi Daniel Lazo. Scurt-metrajul satirizează dependenţa noastră crescîndă de dispozitive electronice şi interferenţa acestora în relaţiile interumane.

Ultimul pe listă este un film distopic, "From the Future with Love" scris şi regizat de K-Michel Parandi. În cîteva minute, reuşeşte să ilustreze pericolele implicate în privatizarea forţelor de poliţie şi în punerea pe primul plan a profiturilor corporaţiilor mai degrabă decît a siguranţei publice a cetăţenilor. Se pare că regizorul a primit oferte pentru a extinde acest film din partea unei reţele de televiziune, a unuui studio cinematografic şi a unei companii de jocuri video. Am remarcat trimiterile la Judge Dredd şi la Star Wars.

Vă doresc vizionare plăcută - fie a întregului set, la Fantascize.com, fie doar a unora dintre scurt-metraje, pe YouTube, urmînd link-urile de mai sus. Avînd în vedere calitatea deosebită a acestor filme, fiecare dintre ele merită pe deplin timpul şi atenţia dumneavoastră.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)