marți, 28 mai 2013

"Gangland" apare la Bookfest într-o ediţie revizuită

În cadrul Tîrgului de Carte Bookfest desfăşurat la Bucureşti, la Pavilionul Expoziţional Romexpo, în perioada 29 mai - 2 iunie, urmează să apară o ediţie revizuită a romanului meu Gangland. Această publicare a fost posibilă mulţumită domnilor Cătălin Badea-Gheracostea (îndrumător de colecţie), Cosmin Perţa (redactor-şef) şi Ioan Cristescu (editor). Lansarea va avea loc la standul Editurii Tracus Arte (pavilionul C2, zona B, standul B 15), duminică, 2 iunie, la ora 16.00. La eveniment vor vorbi domnii Alexandru Mironov şi Oliviu Crâznic.

Vă reamintesc faptul că Gangland a fost distins cu Premiul Vladimir Colin în iulie 2008 şi că romanul acesta e plasat în acelaşi univers ficţional cu numeroase povestiri din volumele Necropolis şi An/Organic şi cu celălalt roman al meu, Anul terminal. Noua copertă şi sigla acestei ediţii au fost create de artistul grafic Tudor Popa.

Vă aştept la lansare.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

duminică, 26 mai 2013

Ţesătorul la gazetă

Am plăcerea să vă anunţ că astăzi a apărut numărul de mai al Gazetei SF. Editorialul este semnat de redactorul-şef Eugen Lenghel şi se intitulează "Hai să spunem adevărul". În sumar veţi găsi rubrici precum "Gen:SF" (cu proze de Teodora Matei, Liviu Surugiu, Daniel Barbu), "Foileton" (cu episodul al treilea din "Vise bizare" de Alexandru Şchiopu), "Concurs SF", "Holoteca" (despre jocurile horror în opinia lui Marcel Gherman), "Proiecţii grafice" (cu lucrări de Laurenţiu Butuc şi Viorel Florin), "Paperback" (cronică de carte semnată de Eugen Gomboş), "Conexiuni" (cu un articol de Rareş Iordache) şi Poşta Redacţiei, sub denumirea "Bitstream".

De această dată, am contribuit la sumarul Gazetei SF cu trei articole. Unul apare la rubrica "Autori în oglindă" (cunoscută anterior drept "Autorul îşi prezintă cartea") şi se intitulează "Florin Pîtea despre Gangland". Cel de-al doilea este inclus în rubrica "Paperback" şi e o cronică a primului roman publicat de China Miéville, King Rat. Al treilea este intitulat "Etapă cu etapă - despre scrierea creativă" şi inaugurează o întreagă serie pe care o veţi putea urmări lună de lună în paginile virtuale ale Gazetei SF.

Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

joi, 23 mai 2013

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF 04" (2013)

Spre finalul lunii martie, în cadrul ediţiei a treia a tîrgului de carte SF şi fantasy Final Frontier, am achiziţionat de la standul Editurii Nemira numărul patru din seria nouă a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, l-am citit abia în ultima decadă a lunii mai 2013. (Aşa multe cărţi, aşa puţin timp.)

Şi iată ce am aflat:

Tudor Ciocârlie face o prezentare succintă a unui autor recent de mare succes în articolul "Hannu Rajaniemi - un autor cum nu a mai fost în SF". Apoi, Ana Nicolau prezintă "Hoţul cuantic - Interviu exclusiv cu Hannu Rajaniemi", în care discuţia se concentrează asupra surselor de inspiraţie ale autorului finlandez, asupra elementelor originale din trilogia sa şi asupra unor proiecte ştiinţifice la care a participat.

Prima povestire din cuprins este "Elegie pentru un tânăr elan" de Hannu Rajaniemi - un text melancolic despre un poet vîrstnic, Kosonen, care e trimis de versiunea numerică  a soţiei sale, Marja, în misiune într-un oraş infestat de nanomecanisme în căutarea fiului lor, Esa, pe fundalul unei lumi post-Singularitate în care cei mai mulţi oameni au emigrat în tărîmuri virtuale. Tonul poveştii aminteşte întrucîtva de "Maşinăria de la Heartspring Center" de Roger Zelazny, în vreme ce fundalul suprarealist e oarecum similar, în exuberanţa sa, cu cel din Necroville de Ian McDonald.

Alina Sârbu contribuie cu un scurt articol, "Ray Krzweil - profetul Singularităţii", şi cu o traducere din volumul lui Kurzweil "Singularitatea se apropie". Fragmentul, desprins dintr-o lucrare mai amplă, discută chestiuni referitoare la identitate, conştiinţă şi o formă tehnologică a transcendenţei.

Un al doilea text de ficţiune din acest număr al revistei îi aparţine lui Dănuţ Ungureanu, "Cronicile oamenilor iridium". Cîteva elemente referitoare la conştiinţe încărcate într-un sistem informaţional şi dispozitive închegate din ceaţă utilitară de nanomecanisme încearcă să aducă la temă o distopie înrudită cu "Maşina se opreşte " de E. M. Forster şi cu "Deratizare" de Lucian Merişca.

Liviu Radu contribuie cu o cronică literară, "Paolo Bacigalupi - Fata modificată; despre supravieţuire şi înghesuială", în vreme ce Gloria Sauciuc prezintă în avans principalele puncte de interes ale intrigii noii serii dintr-un serial HBO în "Urzeala tronurilor - o ecranizare de succes".

Ca şi CPSF 03, numărul acesta de revistă este foarte închegat tematic (poate cu excepţia ultimului articol, care mai curînd şi-ar fi avut locul în numărul special dark fantasy). Mai mult decît alte dăţi, este vizibil efortul Editurii Nemira de a-şi promova noile apariţii. Astfel, apropiata publicare a ediţiei române a romanului Hoţul cuantic este anunţată de două ori în paginile revistei, e amintită şi publicarea iminentă a volumului Singularitatea se apropie, iar articolele despre Fata modificată şi despre Urzeala tronurilor sînt strîns legate de oferta editurii. Tot de acest efort promoţional e legat şi tonul entuziast al articolelor şi prezentărilor.

Aş mai aminti ilustraţia copertei, creată de Tudor Popa, şi imaginile alb-negru din interiorul revistei - multe dintre ele judicios alese. Lăsînd deoparte unele mici probleme de redactare literară din traducerea Alinei Sârbu, putem spune că CPSF  04 este un număr de referinţă al revistei Anticipaţia.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

miercuri, 22 mai 2013

Liviu Radu, "Ghicit de seară" (2010)

Nu îmi mai amintesc cu precizie cînd am cumpărat de la Librăria Mihai Eminescu un exemplar dintr-un volum de Liviu Radu, Ghicit de seară - 77 poveşti foarte scurte (Editura Tritonic, Bucureşti, 2010). Ţin minte însă că i-am solicitat autorului un autograf, iar dumnealui mi-a oferit o frumoasă dedicaţie. Şi mai ţin minte că am reuşit să citesc volumul acesta abia în mai 2013, în două săptămîni şi ceva. (De vină e numai seria nouă a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice.)

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Ghicit de seară reuneşte atît schiţe apărute iniţial în alte volume de proză scurtă ale autorului, cît şi texte ultrascurte care, conform domnului Ştefan Ghidoveanu, fuseseră prezentate în cadrul emisiunii "Exploratorii lumii de mâine", la Radio România Cultural. Din fericire, există o mare varietate tematică între schiţe. Din păcate, există şi diferenţe mari în ceea ce priveşte calitatea.

Astfel, dintre schiţele excelente care apar în cuprins aş aminti "Omul care ştia mai mult ca oricine", "Cazul Iov - secţiune multiplan" şi "Întâlnire cu prieteni".

Destule texte din volum sînt bune - unele fantastice, ca de exemplu "Prevestirea", altele SF, ca "Sezon de vânătoare". Trei sau patru dintre ele au chiar un uşor parfum borgesian, precum "Labirintul", "Oglinzi" sau "Visul lui Claudiu".

Cîteva sînt mai degrabă slabe, iar un redactor literar le-ar fi eliminat din cuprins - dar pe pagina tehnică a volumului nu este menţionat nici un redactor literar. Dintre acestea, aş menţiona "Ceasul" şi "Nocturnaventură".

În ceea ce priveşte temele tratate, am remarcat recurenţa fantasticului de inspiraţie iudeo-creştină, a variaţiunilor pe tema pactului faustic, a divinaţiei şi a textelor despre Jack Spintecătorul. Pe această ultimă temă, mi s-a părut ieşită din comun abordarea din "Despre pietre în baltă şi înţelepţi".

În privinţa prezentării volumului, am fost neplăcut impresionat de redactarea literară mediocră, de literele prea înguste, care îngreunează lectura, de tehnoredactarea strînsă şi de marginile neobişnuit de mici ale textului. Din păcate, lectura primelor trei volume din seria Waldemar mi-a arătat că aspectele acestea tehnice nu sînt accidentale, ci recurente.

Pe ansamblu, Ghicit de seară arată ca o carte plecată în lume în căutarea unui redactor literar mai competent şi a unui tehnoredactor mai atent cu cititorii. Aceia dintre dumneavoastră care ţin să aibă în bibliotecă toate lucrările domnului Liviu Radu probabil o vor cumpăra, oricum. În ceea ce mă priveşte, abia aştept să parcurg un volum cu tehnoredactare mai generoasă, precum Singur pe Ormuza. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF03" (2013)

Pe la jumătatea lunii februarie, 2013, colegul meu Oliviu Crâznic a pornit o campanie insistentă de promovare online a numărului al treilea din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). Şi nu s-a oprit mai bine de două săptămîni...

Cum nu citisem chiar cu atenţie anunţurile dumnealui, în care scria la un moment dat că "din 28 februarie...", am fost pe la tot felul de puncte de difuzarea presei din Bucureşti, iar CPSF03 - ioc! Abia după vreo zece zile de căutări, în disperare de cauză, am luat un exemplar din această revistă din Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru - după care fireşte că l-am pus pe un raft şi l-am ignorat pînă în luna mai. (De vină sînt numai cărţile lui Liviu Radu.)

Dar, în cele din urmă, l-am citit. Şi iată ce am aflat:

CPSF03 este foarte consistent atît ca număr de pagini (96), cît şi în privinţa conţinutului. Primul text din acest număr al revistei este o povestire de George R.R. Martin, "În tărâmurile pustiite", avîndu-i ca personaje principale pe vrăjitoarea Alys-cea-Plumburie şi pe vînătorul Boyce. Călătoria lor pe meleaguri nelocuite pentru a îndeplini două comenzi aparent contradictorii - una de la o prinţesă, cealaltă de la un cavaler care o slujeşte pe aceasta - duce la cîteva surprize, confruntări şi răsturnări de situaţie. De remarcat stilul baroc, atmosfera convingătoare şi traducerea îngrijită a Alinei Sârbu.

Urmează un studiu amplu despre subspecia literară dark fantasy realizat de Oliviu Crâznic. Am apreciat echilibrul dintre viziunea sintetică şi elementele analitice prezente în articol, grija autorului de a defini subspecia aflată în discuţie şi de a o diferenţia de alte subspecii, exemplele relevante alese din literatura anglo-saxonă şi menţionarea lucrărilor reprezentative ale unor autori români contemporani în acest domeniu. Pe ansamblu, "Literatura dark fantasy - Antieroi şi creaturi ale nopţii în întunecate lumi imaginare" reprezintă o lucrare de referinţă pe care o recomand cu căldură celor ce apreciază fantasticul sau doresc să-l studieze. Sper ca, după ce autorul va realiza studii asemănătoare despre alte subspecii precum high fantasy, horror, urban fantasy şi gotic, să le reunească într-un volum de istorie şi critică literară.

În continuare, Oliviu Crâznic demonstrează că, pe domeniul dark fantasy, se pricepe şi la practică, nu numai la teorie. Povestirea sa "Lenore Arras" este foarte de efect - bine îngrijită stilistic, cu o tensiune difuză atent controlată, ce creşte gradat pînă aproape de paroxism, şi cu o intrigă în care supranaturalul se combină cu planuri de răzbunare demne de o tragedie elisabetană. Am remarcat şi măiestria cu care autorul a folosit cîrlige narative la sfîrşitul fiecărei scene sau secţiuni pentru a-şi încuraja cititorii să continue lectura. (Încep să întrevăd închegarea unui volum de nuvele şi povestiri despre personajele din ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, cam în felul în care Tales from Earthsea a fost adăugat de Ursula K. Le Guin seriei de romane Earthsea pentru a clarifica diverse chestiuni de fundal ale acelui tărîm fantastic.)

În articolul "Un centaurian în vizită la marţieni", Alexandru Mironov face o prezentare a unui volum de Galia Maria Gruder şi un istoric al cenaclului Marţienilor, iar Octavian Sava relatează succint "Cum am scris Meteoritul de aur" pentru primul număr al Colecţiei, cel din 1955.

CPSF03 marchează şi întoarcerea la Editura Nemira a unui ilustrator de prim rang, Tudor Popa, care a creat o copertă în ton cu tematica dark fantasy a acestui număr al revistei. Redactarea pare să fie mai temeinică decît în numerele precedente, iar ilustraţiile din interior au fost alese judicios. Pe ansamblu, dintre apariţiile de pînă acum ale noii serii, CPSF03 mi se pare cel mai consistent, cel mai îngrijit  şi cel mai reuşit sub toate aspectele - un adevărat exemplar de colecţie.

(Aşa că Oliviu a avut dreptate să îl promoveze cu atîta insistenţă.)

Fireşte, după ce am încheiat lectura (ba chiar înainte să scriu postarea aceasta pentru beneficiul dumneavoastră), am început să citesc CPSF04. Dar despre acela vom discuta altădată...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

marți, 21 mai 2013

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF02" (2013)

Prin ianuarie 2013, am cumpărat de la Gara de Nord un exemplar din numărul al doilea al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, am ajuns să-l citesc abia în luna mai. (M-a tentat mai mult să citesc alte cîteva cărţi. Asta e.)

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat.

Acest număr din CPSF debutează cam abrupt cu o povestire de Allen M. Steele, "Împăratul de pe Marte".  Naratorul-martor este şeful unei baze marţiene de la mijlocul secolului al XXI-lea, iar protagonistul, Jeff Halbert, este unul dintre subordonaţii săi - un modest lucrător. Din păcate, familia lui Jeff, rămasă pe Pămînt, piere într-un accident de automobil. Halbert îşi tratează depresia cu literatură SF despre planeta Marte, iar înainte de revenirea pe Pămînt le lasă colegilor săi un cadou emoţionant. (De remarcat traducerea îngrijită a Oanei Chiţu.)

Pe aceeaşi temă, a planetei roşii în literatura SF, este şi amplul articol al lui Tudor Ciocârlie "Marte, marea iubire a SF-ului". Autorul aminteşte mai întîi conexiunea dintre cercetările astronomilor Giovanni Schiaparelli şi Percival Lowell şi unele romane SF ale lui Kurd Lasswitz şi H.G. Wells, după care trece în revistă mai multe realizări literare notabile din perioada pulp, din Epoca de Aur a SF-ului, din Noul Val, respectiv din anii 1990 şi din noul mileniu. De asemenea, pe parcurs, explică numeroasele trimiteri intertextuale din povestirea lui Allen Steele, ca şi unele aspecte istorice ale cercetării spaţiale. Am remarcat  atît finalul articolului, unde autorul face trecera către SF-ul de dată recentă, orientat spre colonizarea Sistemului Solar, cît şi ilustraţiile reprezentative presărate prin text.

Sumarul se încheie cu un text de Cristian M. Teodorescu, "Senzoriada", un fragment de roman care încearcă să pastişeze Ciberiada de Stanislaw Lem. Într-un viitor apropiat, un anume Trurl Popescu şi un oarecare Clapauţius au aventuri care se vor a fi amuzante într-o Românie din viitor printre manelişti, habotnici, mitocani şi poliţişti corupţi. Pe alocuri, vocea naratorială (atribuită unuia dintre personaje) este arogantă şi insultătoare. Hai să spunem că, atunci cînd va apărea romanul din care s-a extras acest fragment, nu am să fiu primul la coadă ca să-l cumpăr.

Pe ansamblu, acest al doilea număr din noua serie a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice este mai subţire, la propriu şi la figurat, decît primul. Conţine mai puţine pagini (doar 80, faţă de 96 în CPSF01), mai puţine articole şi dă impresia că este... dezechilibrat. Chiar şi în ceea ce priveşte redactarea literară se observă o lipsă de uniformitate. Dacă articolul lui Tudor Ciocârlie este foarte îngrijit, textul lui Cristian Teodorescu suferă pe alocuri de exprimări defectuoase.

Cel puţin coperta e mai atrăgătoare şi mai interesantă decît la CPSF01. Şi, după cum a demonstrat CPSF03, era loc şi de mai bine. Dar despre asta vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

luni, 20 mai 2013

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF01" (2012)

La tîrgul de carte Gaudeamus, spe finalul lunii noiembrie, 2012, am primit cadou de la domnul Constantin Vlad un exemplar din primul număr al noii serii Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2012). De citit, l-am citit abia în mai 2013. (Mai bine mai tîrziu...)

Şi iată ce am aflat:

Primul text din revistă este un articol de Alexandru Mironov intitulat "CPSF: În cea mai bună dintre lumi". Cu verva sa caracteristică, autorul relatează succint despre cîteva etape din dezvoltarea proiectului CPSF/Anticipaţia de-a lungul a peste jumătate de veac.

Piesa de rezistenţă o constituie însă o nuvel hard SF de Peter Watts, "Insula". Protagonista-naratoare, Sunday Ahzmundin, se află la bordul unei astronave, Eriophora, care zboară cu viteze relativiste şi construieşte din mers portaluri cu găuri de vierme. Pe traiectoria navei apare un fel de obstacol - o formaţiune gazoasă, împrejurul unei stele, pe suprafaţa căreia un fel de insulă creează tipare repetitive - un fel de mesaj. Protagonista trebuie să convingă inteligenţa artificială de la bordul navei să modifice traiectoria pentru a nu spulbera acea insulă. Căci insula ar putea fi o fiinţă super-inteligentă...

Traducerea nuvelei îi aparţine Alinei Sârbu. Lăsînd deoparte unele mici stîngăcii ale traducerii, am remarcat două lucruri interesante şi lăudabile. Pe de o parte, traducătoarea a presărat note de subsol în care a explicat succint unele chestiuni din text. Pe de altă parte, tot Alina Sârbu a scris şi publicat un amplu articol, "Ştiinţă şi fantastic", în care a tratat, în ordine alfabetică, noţiuni importante din nuvela lui Peter Watts. În fiecare caz, autoarea a oferit o definiţie, a diferenţiat noţiunile ştiinţifice de simplele ipoteze şi de teoriile deja depăşite, după care a arătat în ce fel unele realizări din realitate se aseamănă cu elementele ficţionale din lucrarea autorului canadian.

Ultimul articol îi aparţine lui Mircea Opriţă şi tratează despre istoricul primei serii a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice (1955 - 1974), apărută sub îndrumarea lui Adrian Rogoz.

Am remarcat tehnoredactarea aerisită, includerea unor ilustraţii alb-negru în paginile revistei şi redactarea literară destul de îngrijită. Din păcate, ilustraţia copertei este mult prea întunecoasă şi destul de neclară. Următoarele numere ale revistei aveau să fie mult mai atrăgătoare în această privinţă. Dar despre asta vom dicuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

sâmbătă, 18 mai 2013

Lucius Shepard, "Barnacle Bill the Spacer" (1997)


În vara anului 2000, după ce citisem mai multe nuvele de Lucius Shepard şi romanul LifeDuring Wartime, am luat cu împrumut de la domnul Cristian Lăzărescu o colecţie de proză scurtă de acelaşi autor intitulată Barnacle Bill the Spacer and Other Stories (Editura Orion Books, Londra, 1998). Mai tîrziu, în iulie 2006, am achiziţionat de la importatorii mei preferaţi, de la Nautilus, un exemplar din aceeaşi ediţie. Ulterior, căutînd pe Internet, am aflat că acelaşi volum apăruse în Statele Unite ale Americii cu titlul Beast of the Heartland. Aşa se face că, de această dată, am să vă prezint două titluri, dar o singură carte.

Nuvela din deschidere e cea care îi dă titlul volumului. Este o poveste complexă, relatată de protagonistul-narator John, un tehnician de la bordul unei staţii spaţiale, Solitaire, pe care se contruiesc nave cu vele solare. Printre membrii echipajului apar tensiuni create de agenţii unei grupări subversive, iar într-o confruntare finală John este silit să activeze dezasamblarea staţiei în module şi trimiterea acestora pe orbite prestabilite. La puţin timp, o astronavă revine cu ştiri despre o planetă extrasolară locuibilă şi, dacă n-ar fi avut loc dezasamblarea, atît staţia cît şi nava ar fi fost distruse. În ceea ce îl priveşte pe personajul Barnacle Bill... o să aflaţi dumneavoastră cînd veţi citi cartea.

"A Little Light Music" este o povestire fantastică angoasantă, despre un critic de artă care scrie un articol privitor la un cvartet de cadavre resuscitate, dar treptat are o revelaţie sinistră.

"Human History" este o altă nuvelă amplă şi un bun exemplu de hibridizare a genurilor (în acest caz, western şi science fiction). Pe o planetă în mare parte pustie, cu o populaţie umană destul de înapoiată din punct de vedere tehnologic, protagonistul-narator Robert Hillyard trece printr-o serie de evenimente care implică destrămarea relaţiei cu soţia sa, Kiri, criza sa de la vîrsta de mijloc, maturizarea fiului său, Bradley, şi dominaţia exercitată de către locuitorii unor staţii orbitale. Nuvela e remarcabilă atît pentru intrigă cît şi pentru atmosferă.

"Sports in America" este o povestire care iniţial a apărut în ediţia americană a revistei Playboy - o poveste cu gangsteri, mafia irlandeză contra mafia siciliană, asasini plătiţi, răzbunări şi răsturnări spectaculoase de situaţie.

"The Sun Spider", în schimb, e o povestire ştiinţifico-fantastică interesantă şi complexă, în care alternează punctul de vedere al unui personaj feminin, Carolyn, cu al unuia masculin, Reynolds. Cei doi sînt soţ şi soţie, iar intriga se bazează pe tentativele lui de a descoperi forme de viaţă pe Soare, respectiv pe infidelităţile şi tensiunile dintre ei la bordul staţiei spaţiale Helios. Dar evenimentele duc într-o direcţie nebănuită, iar finalul este... de-a dreptul fantastic.

"All the Perfumes of Araby" este o aventură exotică, plasată în Egipt. Protagonistul-narator, Danny Shields, are o relaţie cu o veterană a Războiului din Golf şi e implicat în afaceri locale dubioase care implică trafic de droguri şi grupări extremiste.

"Beast of the Heartland" este o povestire emoţionantă despre un boxer intrat în declin, Mears. Protagonistul este pe cale să orbească şi suferă de halucinaţii în care adversarii de pe ring au chipuri monstruoase. După un ultim meci, cîştigat la limită, Mears acceptă că va deveni un om obişnuit, departe de lumea boxului.

Pe ansamblu, Barnacle Bill the Spacer este un volum variat din punct de vedere tematic şi foarte îngrijit din punct de vedere stilistic. Merită cu prisosinţă timpul şi interesul dumneavoastră.

Şi, tocmai pentru că volumul acesta mi-a făcut o bună impresie, am cumpărat şi alte colecţii cu nuvele de Lucius Shepard, precum Vânătorul de jaguari şi Sfârşitul Pământului.  Dar despre acelea am să vă relatez altădată...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

joi, 16 mai 2013

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF 05" (2013)

La jumătatea lunii mai 2013, am cumpărat numărul al cincilea al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia în cea mai recentă încarnare a sa. Am parcurs-o în două zile.

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din acest număr al revistei îi aparţine lui Ted Chiang, "Neguţătorul şi poarta alchimistului", şi tratează în maniera celor O mie şi una de nopţi călătoriile în timp prin găuri de vierme. Traducerea Alinei Sârbu este îngrijită şi elaborată stilistic.

Urmează un articol de popularizarea ştiinţei de Stephen Hawking, "Cum să construieşti o maşină a timpului". De remarcat maniera lejeră şi agreabilă în care savantul britanic prezintă concepte ştiinţifice foarte interesante.

În "Grădina potecilor temporale", Cristian Tamaş face o trecere în revistă a lucrărilor importante din subgenul literaturii SF dedicat călătoriilor în timp. Abordarea diacronică folosită le permite cititorilor să urmărească evoluţia acestui subgen de-a lungul vremii, iar puterea de sinteză a autorului este lăudabilă.

Oliviu Crâznic face o frumoasă prezentare a operei unui îndrăgit autor contemporan, "Liviu Radu, un scriitor prolific şi complet". Ca şi eseul precedent, articolul se bazează pe o minuţioasă documentare.

Textul "La galop prin piramidă" este un fragment din următorul roman al lui Liviu Radu, din seria light fantasy deschisă cu Armata moliilor. Cititorii care au parcurs fie Armata moliilor, fie seria despre Waldemar cam ştiu la ce se pot aştepta. Pe cei care nu au parcurs aceste lucrări îi aşteaptă o surpriză agreabilă.

Alexandru Mironov încheie acest număr al revistei CPSF cu articolul "Voci în universuri paralele", dedicat unor mari personalităţi ale SF-ului românesc dispărute recent dintre noi - Dan Ursuleanu, Ioan Mânzatu, George Anania. Şi tot dumnealui ne rezervă o ştire frumoasă pe ultima pagină a revistei - în curînd va apărea în colecţia "Anticipaţia" un nou volum al său de popularizarea ştiinţei intitulat Lumea-după-Google, cu un sumar foarte incitant.

Am remarcat coperta atractivă, cu o ilustraţie făcută de Tudor Popa, ca şi buna calitate a hîrtiei, tiparului şi tehnoredactării. Pe ansamblu, acest număr al revistei CPSF e consistent, bine închegat tematic, îngrijit şi foarte prezentabil. Felicit Editura Nemira şi pe membrii colectivului de redacţie pentru acestă reuşită - şi aştept cu interes numărul următor.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

miercuri, 15 mai 2013

Universurile multiple ale lui Liviu Radu

Sîmbăta trecută am fost invitat într-o ediţie specială a emisiunii "Exploratorii lumii de mâine" de la Radio România Cultural, intitulată "Universurile multiple ale lui Liviu Radu" şi prezentată de Ştefan Ghidoveanu. Mulţumită redactorului-şef al Gazetei SF, Eugen Lenghel, pe You Tube puteţi vedea înregistrarea acestei emisiuni. Cu permisiunea dumnealui, am repostat videoclipul şi aici. Vă doresc vizionare plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

luni, 13 mai 2013

Bruce Sterling, "Zeitgeist" (2000)

Poate vă mai amintiţi de un personaj creat de Bruce Sterling, un anume Leggy Starlitz, care făcea afaceri dubioase şi nu putea fi fotografiat sau filmat. După cîteva apariţii în nuvelele lui "Chairman" Bruce, publicate în volumele Global Head şi A Good, Old-Fashioned Future, Leggy a ajuns să fie protagonistul unui roman în toată regula - Zeitgeist (Colecţia Bantam Spectra, Editura Bantam Books, New York, 2001).

Am parcurs şi eu acest roman în ediţie cartonată, în martie 2001, prin amabilitatea bunului meu prieten Liviu Moldovan şi a domnului Cristian Lăzărescu. Ulterior, în decembrie 2001, mulţumită domnului Daniel Măndiţă şi colegelor sale de la firma FIDES, am achiziţionat un exemplar dintr-o ediţie de buzunar.

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Cum nu cunosc limba germană, am fost nevoit să mă uit într-un dicţionar ca să aflu că "Zeitgeist" înseamnă "spiritul timpului". În roman, Leggy Starlitz joacă tocmai acest rol. În condiţiile dezmembrării Uniunii Sovietice şi deschiderii de noi pieţe în Europa de Est, în 1999 Leggy concepe o schemă lucrativă: un grup de fete din diverse ţări dezvoltate, G-7, care, printr-o campanie promoţională agresivă, să anunţe o serie de concerte, să genereze o avere din vînzarea de produse asociate (de la afişe la acadele şi de la vestimentaţie la accesorii), după care, la venirea anului 2000, să se destrame fără a duce la bun sfîrşit turneul. Pentru că, după cum bănuiţi, fetele au talent muzical puţin spre deloc, iar interesul lui Leggy nu e administrarea carierei lor artistice pe termen lung, ci profitul pe termen scurt.

(Suspectez aici o anume asemănare cu Spice Girls...)

La începutul romanului, Leggy încearcă să organizeze cîteva concerte în Ciprul turcesc şi în Turcia. Desigur, pe lîngă asta face trafic cu lămpi electronice şi cu droguri, ajutat de mai vechea sa cunoştinţă Pulat Romanevici Khoklov. Numai că o fostă iubită a protagonistului i-o lasă în grijă pe fiica lor, Zeta, în vîrstă de 11 ani, iar viaţa lui Leggy se complică. Între timp, tensiunile din grupul pop se amplifică. Dat fiind că americana e concediată pentru atitudinea necorespunzătoare, Leggy e nevoit s-o înlocuiască la repezeală.

După ce grupul pop pleacă în Turcia cu un nou administrator, Leggy îşi duce fiica în SUA pe căi lăturalnice şi, la o petrecere improvizată cu persoane fără adăpost, îl reîntîlneşte pe bunicul Joe, victimă accidentală a primei explozii atomice de la Los Alamos - un fel de fantomă probabilistică ce vorbeşte în palindromuri, îşi schimbă mereu înfăţişarea şi apare şi dispare pe tot parcursul secolului al douăzecilea.

Numai că secolul al douăzecilea se apropie de sfîrşit...

După o arestare pentru vagabondaj şi neplăceri cu autorităţile locale, Leggy şi Zeta încearcă o vreme să trăiască normal, apoi sînt implicaţi din nou în afacerile grupului G-7. Cei doi călătoresc în Hawaii, unde Leggy trebuie să îndeplinească un truc de iluzionism pentru o vedetă pop niponă, ca urmare a pierderii unui pariu. Şi dacă levitaţia pe care Leggy pare s-o cauzeze cu fum şi oglinzi ar fi ceva ce Zeta poate face cu adevărat?

După o nouă vizită în Turcia şi Cipru, după luare de mită şi spălare de bani şi o întîlnire stranie cu un agent al globalizării, la venirea anului 2000 Leggy suferă un atac de cord şi e nevoit să ia o pauză. Pentru noul mileniu, se gîndeşte deja la o schemă inversă - şapte fete talentate din ţări în curs de dezvoltare, cu concerte neprofitabile, a căror carieră muzicală să se bazeze pe donaţii din partea bogătaşilor dornici să le sprijine ca să-şi atenueze sentimentul de vinovăţie.

Cumva, Zeitgeist reprezintă o încununare a interesului pe care Bruce Sterling l-a avut pentru postmodernism - ruda "mainstream" a literaturii cyberpunk. Astfel, o temă majoră a romanului o constituie teoria lui Lyotard din lucrarea Condiţia postmodernă conform căreia metanaraţiunile se încheie, iar oamenii din societatea contemporană nu au altele cu care să le înlocuiască. (Teoria aceasta însăşi s-a dovedit a fi o metanaraţiune de succes în cercurile academice, dar asta e altă discuţie.) Astfel, ca un semn al spiritului timpurilor, în Zeitgeist ideologia comunistă a fost abandonată, Blocul Estic s-a destrămat, iar mitul carierei de succes în industria muzicală s-a transformat într-un pretext pentru exploatarea cinică a pieţei globale. Nici metanaraţiunea globalizării nu se simte prea bine, căci forţele noii ordini mondiale sînt într-un război perpetuu cu focarele noii dezordini mondiale.

(După cum vă amintiţi, Sterling a tratat acest subiect şi în lucrarea sa de nonficţiune Tomorrow Now.)

Ca viziune, Zeitgeist se încadrează într-un curent pe care Bruce Sterling l-a denumit şi definit - "slipstream". Incidentele din intrigă sînt ca nişte piese provenind din puzzle-uri diferite - roman realist, roman fantastic, roman de spionaj - care au fost puse laolaltă, dar nu se potrivesc într-un ansamblu unitar. Cu alte cuvinte, ele alcătuiesc un mozaic, dar nu o paradigmă. Sugestia din subtext este că lumea însăşi este atît de complexă şi de contradictorie încît nu o putem reduce la o reprezentare (sau interpretare) inteligibilă.

Această viziune explică prezenţa unor elemente stranii precum Tim, agentul globalizării, pe care un personaj îl poate vedea, un altul îl poate auzi, iar un al treilea îl poate simţi, Mehmet Ozbey, interlopul turc atît de obsedat de James Bond încît transformă realitatea locală după tipicul filmelor cu agentul 007, sau bunicul Joe, care s-a răspîndit în fantome probabilistice schimbătoare prin tot secolul al douăzecilea. Din fericire, această stranietate e contrabalansată de alte elemente cu iz de farsă suprarealistă şi de o doză de umor. Din acest punct de vedere, Zeitgeist aminteşte de romanele lui Thomas Pynchon.

Pe ansamblu, experimentul slipstream al lui Bruce Sterling este unul reuşit şi agreabil. Cum în ultimul timp a început să se discute şi pe la noi despre slipstream, poate ar merita să parcurgeţi şi dumneavoastră Zeitgeist cînd veţi avea ocazia.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

duminică, 12 mai 2013

Michael Swanwick, "Jack Faust" (1997)

Vreme de douăzeci de ani, din 1990 pînă în 2010, am avut o activitate susţinută de colecţionar de cărţi la mîna a doua. De la unii buchinişti aflaţi la scările rulante din pasajul subteran al Pieţei Universităţii sau din anticariate, de la anticari precum Lucian Cristian Oancea sau de la alţi colecţionari precum Horia Nicola Ursu, am tot adunat volume de buzunar în engleză şi în franceză - cele mai multe dintre ele cu literatură fantastică sau SF. Fiecare achiziţie era o mică victorie, o bucurie pentru cineva care îşi amintea cum, în anii 1980, o asemenea carte de buzunar reprezenta un bun de preţ luat cu împrumut din biblioteca altcuiva.

(Au fost şi cîteva ocazii în care, mai degrabă decît să achiziţionez un volum sau două, am cumpărat o duzină sau două dintr-un foc. Dar despre asta am să vă relatez cu alt prilej.)

După cum probabil bănuiţi, unele dintre aceste volume cumpărate la mîna a doua erau într-o stare mai bună, altele erau mai deteriorate. Pe unele trebuia să le dreg cu puţin lipici sau chiar cu cîte o bucată-două de carton subţire. Altele erau ca noi, iar bucuria colecţionarului era cu atît mai mare...

Tocmai într-o asemenea condiţie excelentă am găsit, prin 2003, la Anticariatul Ex-Libris de pe Strada Doamnei, un exemplar dintr-o ediţie britanică de buzunar a romanului lui Michael Swanwick Jack Faust (Editura Orion, Londra, 1998). L-am cumpărat, l-am îmbrăcat în plastic, l-am parcurs, ba chiar i-am făcut şi un rezumat, însă abia în mai 2013 am ajuns să vă relatez şi dumneavoastră despre această ucronie fantastică. (Mi-oi fi amintit de Jack Faust după ce am citit volumul Modificatorii sau romanul Chestionar, nu-mi dau seama.)

În această versiune a mitului faustic, în secolul al XVI-lea, la Wittenberg, Faust îşi arde cărţile pe motiv că acestea ar conţine neadevăruri, apoi ia legătura cu o creatură compozită dintr-un univers paralel, mult mai fierbine şi mai rapid. Creatura compozită, Mephistopheles, îi arată protagonistului o viziune a viitorului cu lagăre de concentrare şi camere de gazare, apoi îi promite că-i va furniza orice informaţii ştiinţifice şi tehnologice va dori, cu condiţia să asculte.

După ce e ignorat de savanţi şi urmărit de creditori, Faust fuge la Nurnberg, se îndrăgosteşte de Margarete Reinhardt şi creează tot felul de proiecte tehnologice, inclusiv pentru arme de foc cu repetiţie, maşini de cusut, cinematografe şi răcitoare. Unul dintre cei interesaţi de prototipurile sale este un spion englez, Will Wycliffe.

După o epidemie devastatoare, familia Reinhardt devine bogată, iar Margarete administrează intreprinderile clanului, în vreme ce Faust e excomunicat pentru publicarea unui volum, Originea speciilor, şi e nevoit să se refugieze în Anglia protestantă. Nu după mult timp, e implicat în respingerea unei tentative de invazii spaniole - cu vapoare cuirasate.

Din păcate, Mephistopheles îl împinge pe Faust să-i scrie scrisori Margaretei şi s-o îndemne la desfrîu, iar ea trece printr-o întrerupere de  sarcină, printr-o arestare şi o instrumentare de proces. Rămasă fără opţiuni, se sinucide.

După ce traversează Franţa revoluţionară cu automobilul, Faust ajunge în Sfîntul Imperiu Roman de Neam Germanic şi, devastat de pierderea Margaretei, se lasă în voia disperării. Ca urmare, decide să-l ajute pe Mephistopheles să aducă la îndeplinire proiectul instituirii unei societăţi totalitare şi exterminării rasei umane.

Cel mai memorabil aspect al acestui roman fantastic este dozarea precisă a dezvoltării tehnologice. Pentru a sublinia creşterea exponenţială a tehnologiei în ultimii cinci sute de ani, autorul a comprimat acest progres în numai cîteva decenii dintr-o istorie alternativă. Progresul, lent şi imperceptibil la început, se accelerează pe măsură ce romanul se apropie de final, pînă cînd societatea descrisă devine de nerecunoscut.

Alt aspect demn de adus în discuţie este cel al diferenţei dintre idealismul protagonistului şi reorientarea fiecăruia dintre proiectele sale către aplicaţii militare şi distructive. Această deturnare sistematică, destul de asemănătoare cu aservirea cercetării ştiinţifice faţă de complexul militaro-industrial din lumea reală, îl duce pe Faust la disperare.

Ar mai fi de menţionat faptul că Michael Swanwick a introdus o mulţime de anacronisme amuzante, care fac deliciul cititorilor. Astfel, înainte de a pleca din Wittenberg, Faust ţintuieşte pe uşa unei biserici Tabelul Periodic al Elementelor, în vreme ce instrucţiunile despre avort pe care le primeşte Margarete sînt sub forma unui poem elisabetan rimat - asta ca să nu mai amintesc referirile presărate prin roman la evoluţionism, la marxism şi la teoria relativităţii.

Pe ansamblu, Jack Faust reprezintă o ucronie interesantă şi o lectură antrenantă - poate în mai mare măsură decît unul dintre romanele anterioare ale lui Michael Swanwick, Stations of the Tide. Dar despre acela vom discuta altă dată...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

vineri, 10 mai 2013

Ţesătorul pe unde... nu te aştepţi


Mîine, 11 mai 2013, între orele 13.15 şi 13.45, voi fi invitat la Radio România Cultural, la emisiunea "Exploratorii lumii de mâine", prin amabilitatea realizatorului şi prezentatorului Ştefan Ghidoveanu. De această dată, emisiunea va face o retrospectivă tematică a operei celui mai prolific autor român de ficţiune speculativă de după 1990 - domnul Liviu Radu. Ascultătorii fideli vor fi recompensaţi cu premii - exemplare cu autograf din volumul Povestiri fantasticePuteţi viziona şi audia emisiunea online urmînd hiperlegătura de aici. Vă doresc vizionare şi audiţie plăcută!


(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)


joi, 9 mai 2013

Liviu Radu, "Chestionar..." (2011)

În noiembrie 2011, prin amabilitatea domnului Liviu Radu, am primit cadou, cu dedicaţie şi autograf, un exemplar dintr-un roman al său, Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbaţi foarte cumsecade (Editura Eagle, Bucureşti, 2011). Cu toate că romanul fusese publicat într-o prezentare destul de atrăgătoare, l-am pus la raft şi nu l-am citit decît în mai 2013, după ce parcursesem multe alte lucrări ale aceluiaşi autor. Într-un fel, poate a fost mai bine aşa.

Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

Probabil că, dacă aţi citit volumele Constanţa 1919 şi Modificatorii, sau lucrarea de nonficţiune Manipularea maselor, v-aţi dat seama că domnul Liviu Radu are o pasiune pentru istorie şi un interes pentru acel subgen al literaturii ştiinţifico-fantastice numit "ucronie" - un set de istorii alternative care nu s-au petrecut aievea, dar puteau să se întîmple. Iar romanul Chestionar este tocmai o asemenea ucronie plasată în nişte decenii foarte frămîntate ale secolului al douăzecilea.

Sau poate m-am grăbit puţin cînd am etichetat Chestionarul drept roman. Un termen mai adecvat ar fi cel de "metaroman", şi încă unul postmodernist. În Chestionar nu există o voce narativă heterodiegetică, obiectivă şi demnă de încredere, care să le spună cititorilor ce se întîmplă, ce fac, spun, simt şi gîndesc personajele. Dimpotrivă, cartea se prezintă ca o sumă de mărturii a trei personaje de importanţă istorică cu totul secundară - trei secretare ale unor oameni de stat din Germania anilor '30, '40 şi '50 - Lena Humper, Brünhilde Steinbein şi Greta Schroeder. Ca şi în alte lucrări literare postmoderniste, cititorii nu iau contact cu un punct de vedere obiectiv, ci cu mai multe puncte de vedere subiective, nu cu un ansamblu unitar, ci cu fragmente disparate, nu cu une grande histoire, ci cu trei petites histoires, nu cu o perspectivă centrală, ci cu trei perspective periferice.

Dată fiind forma romanului (răspunsurile detaliate date de trei pensionare la un chestionar trimis de o agenţie a administraţiei de stat), unele întrebări, cum ar fi dacă personajele vor supravieţui cu bine diverselor încercări şi momente de criză, au răspunsul în subtext încă de pe prima pagină. Punctul de interes pentru cititori este selectarea dintre datele oferite de personajele-narator a acelor informaţii care să le permită reconstituirea, fie şi incompletă, a evenimentelor majore care constituie marea istorie, pe lîngă care vieţile personajelor principale sînt simple note de subsol.

Şi aici intervin pe de o parte pasiunea pentru istorie a lui Liviu Radu, iar pe de alta talentul său de autor SF. Pentru că istoria cea mare pe care cititorii o reconstituie treptat din frînturi este altfel - similară, dar nu identică - cu cea învăţată de noi de prin manuale şcolare şi tratate.

Astfel, în această versiune a istoriei, apropierea idelogică dintre Partidul Naţional-Socialist German şi Partidul Comunist Unit Sovietic este mult mai pronunţată, colaborarea secretă dintre Uniunea Sovietică şi Germania este mult mai de durată, iar Al Doilea Război Mondial durează din 1939 pînă în 1954. Prin această istorie alternativă se perindă atît figuri cunoscute, precum Adolf Hitler, Iosif Stalin, Rudolf Hess, Nikita Hruşciov sau doctorul Mengele, cît şi necunoscuţi ca Al Smith, primul preşedinte american catolic.

Abordarea aceasta ucronică îi permite autorului să joace un joc intelectual interesant cu cititorii. Astfel, unele evenimente din această istorie imaginară sînt foarte similare cu cele din istoria noastră (ca războiul de iarnă din Finlanda), în vreme ce altele sînt exact pe dos decît le ştiam noi (şi n-am să vă stric plăcerea lecturii spunîndu-vă care anume). Pînă şi "îngerul morţii" arată altfel decît îl ştiţi dumneavoastră din poze...

Pe de altă parte, dincolo de dramele mărunte ale personajelor principale şi de evenimentele majore puse la cale de către mai-marii lumii, în Chestionar se regăseşte un subtext foarte bogat şi... înfiorător, o ţesătură de referiri la statele totalitare, la propagandă, delaţiuni, legi abuzive, confiscări de proprietate, arestări în miez de noapte, deportări, detenţii, execuţii sumare, lagăre de concentrare - totul însoţit de efecte psihologice foarte plauzibil descrise, de la anxietate la neîncrederea în persoanele din jur şi de la teroare la pierderea voinţei de a trăi. Pentru generaţiile mai tinere de cititori, toate astea ar putea eventual să pară rodul imaginaţiei autorului. Pentru generaţiile mai vîrstnice, subtextul acesta rezonează probabil cu experienţele trăite în alte decenii, în alt mileniu.

Mare parte din impactul romanului Chestionar asupra cititorului rezultă tocmai din această încărcătură subtextuală, precum şi din oferirea fără comentarii, fără concluzii a declaraţiilor celor trei personaje. În privinţa complexităţii, stilului şi dozării efectelor, Chestionar reprezintă o încununare a carierei de scriitor a domnului Liviu Radu.

Aş mai adăuga faptul că romanul a apărut într-un format agreabil (A5), cu o copertă creată de Cristian Homeucă, cu o tehnoredactare îngrijită şi pe hîrtie de foarte bună calitate. Pe alocuri am întîlnit şi unele probleme de redactare literară, însă nu ştiu cui să atribui acele mici scăpări - pentru că pe pagina tehnică nu apare nici un redactor literar. Cine ştie? Poate că se vor remedia şi acestea la cea de-a doua ediţie.

Deoarece Chestionar merită cu prisosinţă o a doua ediţie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)